FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Europeea, ambiția și nevoia și universul rectangular
Text postat de Emanuel Cristescu
Evoluția omenirii se datorează exclusiv ambiției și sau nevoii. Evident, numai ambiția și nevoia, singure, nu reprezintă garanția atingerii scopurilor însă fără acestea, scopurile nu sunt posibile. Ambiția și nevoia percepute ca factori esențiali. Strategiile, tacticile, proiectele, metodele, procedurile, etc. nu reprezintă altceva decât rutină executorie. Aproape la îndemâna oricui

Simplul statut de „persoană major㔠nu conferă nici un fel de garanție. Sunt extrem de multe persoane majore purtătoare nemeritat ale acestui statut. În universul rectangular fixitatea paradigmatică generează opacitate și prevalează orcărei deschideri teleologice. Formele fixe și statu quo-ul obișnuinței consideră inoperant tot ce nu se înscrie în propria paradigmă de gândire.

Substituirea argumentului pertinent în cadrul unei discuții cu argumentum ad hominem ține tot de universul rectangular.

Toate realizările lumii au fost cândva utopii. "Trăim cu toții sub același cer dar nu toți avem același orizont" spunea Konrad Adenauer. Și, împreună cu alte „spirite puerile ale epocii” punea bazele unei utopii: solidaritatea europeană. În același timp el făcea obiectul unor atacuri zilnice furibunde în presa lagărului socialist. Cine va fi avut dreptate? Mutatis mutandis, Europeea, cu mijloacele modeste de care dispune (probleme de resurse! Dar cine are întotdeauna resurse? Și, dacă nu sunt resurse, trebuie abandonate ideile?) propune un spirit europeic și a demonstrat că se poate realiza un astfel de spirit. Acesta presupune coexistența elitelor cu non-elitele, respectul reciproc, limbaj ecoliterar, nu atacului la persoană și posibilitatea creării de opere valoroase într-o deplină libertate de exprimare și de reală democrație. Cu mici excepții, uneori fiind obligați să utilizăm mijloacele de coerciție informatică, acest scop europeic ESTE OPERAȚIONAL. În raport cu acest scop declarat poate fi evaluat proiectul Europeea. Evaluarea în raport cu alte criterii, eventual cu voințele individuale ale unor useri, reprezintă cel puțin o eroare metodologică dacă nu un act de rea-credință. Viziunea Europeii nu poate fi congruentă cu viziunile particular-individuale ale membrilor săi însă poate reprezenta un loc geometric al acestor viziuni.

Ideal, scopul final al Europeii va fi fiind atins atunci când, deși vor exista mijloacele informatice de coerciție, acestea nu vor mai fi utilizate pentru că nu va mai fi nevoie iar editorii nu vor mai fi obligați să ia măsuri în spiritul regulamentului. Totodată ponderea creațiilor valoroase în total creații publicate nu va mai interesa. Pentru că ele, creațiile valoroase, se vor detașa în mod evident. Însă nu trebuie uitat că axiologia nu este și nu va fi niciodată o știință reductibilă la unanimitatea opțiunilor.

Că paradigma europeică este operațională este de domeniul evidenței. Că sunt autori și opere valoroase pe Europeea numai cecitatea vindicativă o poate nega.
Că există și alte proiecte legate de Europeea cum ar fi publicarea unor volume, valorizarea mai aproape de realitate a textelor, stimularea spiritului creator, atragerea tinerilor (mulți au fost speriați de comportamentul unor useri care apoi îmi reproșează mie neîmplinirile Europeii în această direcție) evident sunt aspirații ori proiecte care se vor realza mai devreme ori mai târziu. Până atunci, a nu vedea nimic bun, a critica totul și a acuza la nesfârșit, utilizând inclusiv imunde atacuri la persoană, nesusținute decât de argumentele propriilor opțiuni, nu reprezintă altceva decât un maladiv modus vivendi, o incapacitate de coexistență într-o lume solară. Pentru că universul rectangular este un univers al nefericirii și însingurării în care resentimentele și ura prevalează făcând mult mai mult rău subiectului decât obiectului asupra căruia se manifestă zisele "calități".

Însă nu trebuie uitate comportamentele de tip „masochist existențial” în care fericirea constă în savurarea efectelor provocării propriei nefericiri

Oricum, tolerantă și cu detractorii săi de rea-credință, Europeea merge mai departe.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Viatza e diversa si coplexa/ Iarna nici nu poate fi ca vara/ Curba-i cand concava, cand convexa/ Dimineatza nu stii cum e seara.... Si am mai putea continua, truisme cate vrei pe lume, avem de unde alege. Nu fac parte din detractorii site-ului, eu facand odata, nu demult, chiar o analiza SWOT a acestei ingradituri virtuale, adica taman ograda matale, Doamne, Dumnezeule, analiza in care cei mai multi au spus ca am fost impartial. Dar acest spatiu nu este si nu va fi in veac univers rectangular, daca am inteles eu bine metafora aceasta. Pentru simplul motiv ca dumneavoastra, stimate apropitar sunteti sinuos si curbiliniu, daca mi se permite acest pleonasm infiorator. Iar un lucru gandit, creat si realizat de cineva seamana pana la identitate cu al sau creator, fie el divin sau ba. Asa incat, prin ceea ce reprezinta el, site-ul este o oglinda in care nu v-ar strica, domnule profesor, sa va mai priviti din cand in cand spre a vedea cum mai aratati. Fara niciun fel de prietenie, K  
Postat de catre sters sters la data de 2010-03-15 16:17:56
         
 
 
Maidanul albastru


"Cand cineva il uraste pe proprietarul site-ului si se manifesta atat de vehement, orice regulament, cat de "bun" ar fi el, ar fi criticat."

Eu cred că e vorba de o îndrăgire cu responsabilitate limitată. Grasul este primit și el în joc și va juca portar, cînd la o echipă, cînd la alta. Doar el a adus mingea. Și e de piele. E finanțatorul.

Despre înjurăturile pe care le va primi cînd va încasa gol după gol, așa-i la futbol. E clar că ne-are-ncotro. Vrea minge, vrea maidan, are nevoie și de parteneri.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-15 09:07:16
         
 
  Excelent. Amuzant. Iată cum se citește și cum se receptează un text. Mi-ar plăcea să intre în istoria site-ului. Însă nu am înțeles în care rol sunteți în această grilă de lectură sui generis. Ipingescu ori celălat?

PS. Gândesc de mult timp la motivațiile muncii. Care stau la baza evoluției omenirii. Și toate, în accepțiunea mea se înscriu în cele două direcții: ambiția și nevoia! Dacă mă puteți contrazice aștept.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 21:37:57
         
 
  Cristescu, mă rog!
Ca să evităm paradigma universului rectangular.
Și să plonjăm în aia cubică!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 21:37:22
         
 
  Dar, hai să fac o mică analiză pe text, de diletant, nepriceput și băgăreț, relativ la chestiuni pe care nu le pricepe deloc, dar le interpretează după ureche. Chiar dacă tonul mai puțin academic al analizei o să deranjeze. Cum, însă, bănuiesc că unul din ambîțurile dl Corbu este să ajungă cu înțelepciunea domniei sale chiar și pînă la urecehea prostului de rînd, hai să vedem ce pricepe acest exemplar de rînd, complet necalificat, al speciei humanoide Europeea...
OK!
Ce zice, mai întîi și întîi, dl eseist Corbu?
Păi zice așa:
„Evoluția omenirii se datorează exclusiv ambiției și sau nevoii. Evident, numai ambiția și nevoia, singure, nu reprezintă garanția atingerii scopurilor însă fără acestea, scopurile nu sunt posibile. Ambiția și nevoia percepute ca factori esențiali. Strategiile, tacticile, proiectele, metodele, procedurile, etc. nu reprezintă altceva decât rutină executorie. Aproape la îndemâna oricui.

Deci evoluția aia se datorează, ATENȚIE: EXCLUSIV ambiției și nevoii.
Apoi, continuă ... ambiția și nevoia, singure, nu reprezintă garanția atingerii scopurilor etc. Etc.
Păi, bre, ori e EXCLUSIV, ori nu mai e! Din două, una: ori să se revizuiască, primesc, ori... Cam ambiguu... echivocul, coană Joițico, să n-am parte!
Mai la vale: Ambiția și nevoia, percepute ca factori esențiali. Adicătelea, cum ar veni, nu contează că ai în mînă un ciomag strategic, tactic, metodic și, mai ales, procedural, cînd stai la pîndă, să-i dai în cap trogloditului din peștera vecină, ca să-i iei blana după el, executînd, abil, o „rutina executorie”. Nooo! Amportant e, mai întîi, să PERCEPI starea de fapt, să rămîi, adică, la nivel de senzații însumate și atît. Numai că, rămas doar în faza asta, poți percepe senzația de frig, par un egzamplu, care te-ar determina să-i dai în cap vecinului, pentru a-l deposeda de costum. Problema e că, la nivel de PERCEPȚIE, ambîțul nu prea mai poate fi procesat, el făcînd parte, pasămite, dintr-o zonă ceva mai elaborată de conștientizare a acestei stări psihice, anume GÎNDIREA, INTELECTUL,- cică ar spune psihologii, via REPREZENTARE. Poate ne explică dl Corbu cum reușește un tigru, care are percepția foamei, să aibă și ambîțul de-a o avea. O avea vreun intelect ascuns prin blană și nu știm noi!

Mai depărtăjor:

„Simplul statut de „persoană major㔠nu conferă nici un fel de garanție. Sunt extrem de multe persoane majore purtătoare nemeritat ale acestui statut. În universul rectangular fixitatea paradigmatică generează opacitate și prevalează orcărei deschideri teleologice. Formele fixe și statu quo-ul obișnuinței consideră inoperant tot ce nu se înscrie în propria paradigmă de gândire.”

Evident, juridic vorbind, major este și un idiot! Dar o majoretă, nu musai! Sintagma vizează, cumva, și capacitatea mentală de a judeca matur problematica conjuncturală.
E un truism mare cît Casa Republicii.
Dar stați că vine bomba „universului rectangular”!
Citm în dicționar: Rectangular = dreptunghiular.
Punct.
Va să zică, e de presupus că, într-un dreptunghi, adică într-un univers bidimensional, dar musai pătrat, niște omuleți plați, „fixați paradigmatic”, ca zugrăveala pe pereți, se-apucă ei, așa, și GENEREAZĂ, nimic altceva, decît opacitate!!! Bre, păi „a genera” presupune mișcare, dinamică, procesualitate! Cum s㠄generezi” dacă tu eși încremenit în proiect, bite omuleț bidiminesional ?!!
Apoi, opacitate nu este decît o porprietate a ceva ce există, nu e o entitate, ca și cum ai zice: „Mă duc să cumpăr o opacitate de la super-market. Bună ziua, opacități aveți?!” Cumperi un geam opac, eventual.
Ei da, dar ea – „opacitatea” sau „fixitatea”, că nu prea se-nțelege – „prevalează oricărei deschideri teleologice”! Vorbă să fie, c㠄teleologia” aia o „prevala” ea, dar numai dacă e ambalată reglementar și are codul de bare pe ea: „Bună ziua, dar teleologie prevalată aveți?”
Apoi:
„Formele fixe și statu quo-ul obișnuinței consideră inoperant tot ce nu se înscrie în propria paradigmă de gândire.”

Cred și eu! În paradigma de gîndire a domnului Corbu este „inoperant” tot ceea ce are tupeul să-i pună la îndoial㠄statu-quo”-ul obișnuinței de a se face că plouă abundent, cînd i se spune că abuzează de fromule fals docte, atunci cînd ar putea să spună, mai simplu, ce are de spus. Face, adică, paradă de omnisciență și ne ia de proști cînd îi spunem că nu ne lăsăm păcăliți așa ușor.
Nu mai continuu, că m-am plictisit, deși ar fi fost savuros să iau la refec toată capodopera!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 21:26:44
         
 
  Și aș mai dori ceva: respectați-mi semătura. Am explicat în alte texte raționamentul existenței posibilității de a scrie sub pseudonim în spațiul internautic.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 20:37:32
         
 
  Domnule Peia, mai insistați. Pastișele domniei voastre sunt promițătoare. Poate vă vor ajuta să înțelegeți ORIGINALUL. Care nu este pasișă decât în percepția domniei voastre.

Cred că ar fi mai util să discutăm pe idei și mai puțin cu referire la mine ori la galeriile în care mă plasați. Știu că puteți însă vă pierdeți în direcții neproductive.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 20:35:24
         
 
  Puțină utopie nu strică, nimănui! "Falansterul" lui Furier, concept bagatelizat, minimalizat, atât de marxiști, cât și de capiatliști, ne propune o paradigmă, perfect realizabilă, atâtă vreme cât am avea "intelighentia socială" necesară asumării unui astfel de model!

Ioan J
 
Postat de catre Ioan Jorz la data de 2010-03-14 20:30:10
         
 
  „Principele suprem la noi este un sacerdot pe care-l numesc, în limba lor, HOH (soarele – n.n.); în a noastră, i-am spune Metafizicianul. El este căpetenia tuturor în cele temporale și spirituale, toate treburile publice și procesele sunt supuse, în ultimă instanță, hotărîrii sale.”
(Campanella - Civitas solis)
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 20:12:47
         
 
  Pardon, rectific un pic:

"Alegațiile domniei voastre nu demonstrează nimic. Decât ce ați înțeles dumneavoastră din ceea ce se întâmplă aici. Adică nimic." (EM. Cristescu)


Desigur, avînd în vederea marea complexitate a fenomenelor de aici, nimicul, ca teleologie a viziunii entropice, are manifestări anticipative, pe care mintea mea redusă le receptează grosso-modo, fără diferențieri calitative!

(Uite, bre, cum l-am pastișat pe dl. Corbu, fără să-nțeleg NIMIC din dicursul elaborat al domnie-sale academice!)!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 20:05:48
         
 
  "Alegațiile domniei voastre nu demonstrează nimic. Decât ce ați înțeles dumneavoastră din ceea ce se întâmplă aici. Adică nimic."
Desigur, avînd în vederea marea complexitate a fenomenelor de aici, nimicul, ca teleologie a viziunii entropice, are manifestări anticipative, pe care mintea mea redusă le receptează grosso-modo, fără diferențieri calitative!

(Uite, bre, cum l-am pastișat pe dl. Corbu, fără să-nțeleg NIMIC din dicursul elaborat al domnie-sale academice!)!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 20:04:54
         
 
  Radu, doua puncte:1. curajul ii ai sau nu , ideea ca ti-l poate da cineva e o....pardon de expresie...prostie.

2 Cat despre aprobarea inevitabila a sefului, te scutesc de explicatie, dat fiindca tu n-ai idee cine sunt si cum gandesc, dar daca citeai cu atentie ai fi inteles ce am spus.....restul, ca deobicei, vorbe!

Scuze de "lateralul" raspuns....

am avut dreptate, n-am ce cauta intr-o discutie de dragul discutiei...apropos de ce spunea CTA...

calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 19:27:35
         
 
  când urmăresc acest măcel,
m-aștept s-apară-n fuga mare
preafericitul daniel
să-ncerce o exorcizare!...
 
Postat de catre adrian mihai la data de 2010-03-14 18:59:23
         
 
  Domnule Peia,

Ați uitat Republica, Rondul de noapte și cartea de telefon.

Așa otova cum o faceți ar trebui să mă simt onorat de percepția domniei voastre cu privire la mine și de galeria extrem de onorantă în care mă plasați. Însă eu am simțul măsurii.

Alegațiile domniei voastre nu demonstrează nimic. Decât ce ați înțeles dumneavoastră din ceea ce se întâmplă aici. Adică nimic.

Așa demonstrați dumneavoastră că Europeea pastișează ? Reveniți și fiți riguros. Europeea este o REALITATE CARE EXISTĂ DIN 2003! Am făcut de multe ori trimitere la situația "poate utopică" minunându-mă și eu că pot coexista pe un același site persoane ca domnia voastră și să zicem cea mai nouă poetă care publică aici, ori ecsintescu. Și mi-am zis ce tare sunt! Nu știu însă până când!

PS. Însă când între realitate și percepția realității se nasc astfel de falii cuvintele devin neputincioase. La asemenea "demonstrații" nu voi mai reacționa.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 18:49:24
         
 
  Stimate domn Cristescu,
Mai întîi, după tipul de reacție, am sentimentul că faceți o mică, dar veselă, confuzie între pastișă și plagiat.
Pentru lămurire, dau definiția pastișei = "Lucrare literară (...) de obicei lipsită de originalitate și de valoare, în care autorul preia servil temele sau mijloacele de expresie unui mare creator".

Deci, tot ceea ce conține articolul de față, precum și cele antepostate, se încadrează perfect la capitolul "idei utopice" PRELUATE și expuse, fie involuntar, fie în deplină cunoștință de cauză. Ele sunt amestecate, evident, într-un malaxor speculativ, pe care-l mînuiți cu emfaza unui magistru omniscient.
V-am indicat o parte din cele mai cunoscute surse care au generat aceste idei: Thomas Morus - Utopia; Tomasso Campanella : Civitas Solis; Charles Fourier - Falansterul; Ca să nu mai vorbim de naivitatea viziunii rousseauiene din răspunsul dat Academiei din Dijon!
Bine, acum putem vorbi și de o pastișare involuntară, ținînd cont de faptul că ontogeneza repetă filogeneza, adică, repetitiv, organismul social reproduce, în serie, exemplare antedatate.
Aș putea să vă dau și citate, dacă țineți morțiș, dar vă trimit direct la surse, ca să confruntați originalele pe care le solicitați.

Aveți în comun cu domnii evocați mai sus și cu alții, care oficiază pe aceeași zonă, o viziune edenică, de angel radios, dublată de un fel de mămoșenie sfătoasă, asupra unei realități, aflată complet la polul opus speculațiilor dv. teoretice. Parcă predicați dintr-un amvon al păcii universale, în care leii stau la masă cu gazelele și-și urează, reciproc, poftă bună!

Cît privește vocabularul, prețiozitatea și bombasticismul în care înfășurați ideile expuse - complet lipsite de originalitate, căci original nu mai poți fi decît pe zona exclusiv literară, nicidecum pe cea speculativă - ei bine, vocabularul întrebuinațat îmi aduce aminte de importanța pe care și-o dădeau academiceinii vremii lu nea Ceașcă. Cînd se apucau ei să expună ei o teorie, apoi, ori făceai, brusc, pancreatită, ori te apuca somnul de veci!

Mai spuneți:
“Mai spuneți „de atîtea ori am văzut preceptele ei, coroborate, anapoda, cu faptele,” Demonstrați logic și cu argumente irefutabile, nu impresonist și otova, măcăar o inconsecvență de fond și apoi mai vorbim. Viziunea europeică nu înseamnă și viziunea membrilor săi.”

Chiar că a devenit un monstuos truism să dovedim evidența! Și nu e vorba numai de mine, desigur.
Și asta pentru că, finalmente, ați rostit un mare și definitiv adevăr: viziunea europeică nu este și nu poate fi a memrilor săi, căci cine sunt ei? Nește ăia, nește scîrța-scîrța, pe hîrtie, sau, mă rog, nește țaca-țaca, pe clapete! Vizuinea aparține numai și numai arhanghelului Emanuil, fie-i numele în veci lăudat!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 18:06:50
         
 
  Mihai, fie cum spui tu. E pacat sa ne certam pe o vreme minunata ca asta (cel putin asa e in Bucuresti, la tine, nu stiu).  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 17:52:16
         
 
  "Toți vrem schimbarea, dar nimeni nu vrea să fie schimbarea!"

Nu e chiar așa. Neschimbarea este cea care conservă starea perpetuă de pe site și o și alimentează. Este o evidență.

Experimentul schimbării încă nu s-a făcut. Declarațiile de schimbare nu sînt schimbarea.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-14 17:43:01
         
 
  D-le Stefanescu, din extremitatea nihilistă în care vă aflați perpetuu, nici nu aveți cum să înțelegeți. Dar asta nu mă surprinde câtuși de puțin. Și nici nu mă deranjează prea tare.  
Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-03-14 17:32:01
         
 
  "Toți vrem schimbarea, dar nimeni nu vrea să fie schimbarea!"

???

"Punct!" - nici aici nu prea inteleg ce vrei sa spui, Mihai, doar ca tonul asta imperativ imi suna foarte, foarte cunoscut.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 17:23:02
         
 
  Toți vrem schimbarea, dar nimeni nu vrea să fie schimbarea!

Punct!
 
Postat de catre Mihai Iulian Matei la data de 2010-03-14 17:14:29
         
 
  Nu, Tea, nu gresesti intervenind in discutie, de fapt eram aproape sigur ca in cel mult 15' dupa Veronica, prinzand curaj, vei intra si tu...

cu o pledoarie categoria "pro", evident.

pentru ca, nu-i asa, orice intitiativa care nu emana de la "sefu" e doar trancaneala.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 17:06:49
         
 
  err: vorbind....este stabilit:....

scuze,

calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 16:55:55
         
 
  Ambîț înseamnă s-o ții maț-călugăr în discursuri spălăcite și fals erudite.

"Strategiile, tacticile, proiectele, metodele, procedurile, etc. nu reprezintă altceva decât rutină executorie. Aproape la îndemâna oricui."

Cred că nu sînteți destul de îndemînatic totuși. Dar asta doar pentru că nu sînteți oricine. Aveți ambîțul de nepot al lui Adenauer. Textul de mai sus vă scutește de orice procedură. Noapte bună! Sforăiți cu spor! Și toate se vor rezolva.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2010-03-14 16:55:16
         
 
  Stiu ca gresesc intervenind in discutie, dar simt nevoia sa spun cateva cuvinte; avem, noi romanii, un "talent" afirusit de a ne pierdem vremea vorbind...vorbind...vorbind (trancanind, ar fi mai corect daca n-ar fi nepoliticos!)

Discutiile starnite de textul proprietarului site-ului sunt facile, avem acea dispozitie ciudata de a ne arunca in gol, chiar cu capul inainte ("cu ca " nu-i cacofonie, Radu) ....pentru ce?

Este stabilit, un site literar cu intentia emularii manifestarilor in directie, regulament stabilit si daca-ti place participi la aceasta stradanie de a "spune" cate ceva in literatura de azi, daca nu stai in afara si renunta a te lupta cu "morile de vant"...ce Dumnezeu, Cervantes e genial!
E adevarat ,insa, noi admiram geniile numai de la "distanta" .

E o anarhica inclinare in cautarile nostre spre ceea ce (incercam) a numi libertate......

respecte,

calvar

 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2010-03-14 16:53:35
         
 
  "Reforme informatice nu știu și nu pot să fac... Europeea este un proiect funcțional. Știu, poate și trebuie să fie modernizat, îmbunătățit. Însă acum nu pot mai mult. Cum ar zice un excelent reprezentant al categoriei asumării asimetrice a aratului, am o problemă de resurse. Ar cu ce și cât pot".

Nu, de fapt nu VREI s-o faci. Exemplu: "reforma stelutelor" - atasarea unei banale semnaturi electronice in dreptul celui care acorda sau scoate o stea. Toate site-urile din lume o au, pentru ca astfel se evita majoritatea conflictelor... Aproape oricine ar sti s-o faca, nu e mare scofala. Dureaza 5'. Si nu costa NIMIC.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 16:50:12
         
 
  Veronica Pavel

Distinsă colegă,

Editorii mă ajută voluntar. Cum voluntar în limita timpului intervin și eu. Am investit doar în realizarea softului, în achiziționarea unor echipamente și într-o conexiune link fibră optică. Atât. Și, pentru membri neipocriți și de bună credință ar fi suficient. Cu ținutul "hățurilor" e ceva mai greu pentru că în afară de exemplul personal, posibilitatea de a acorda sau nu nivele de acces și susținerea conceptuală din partea unor membri altceva nu am la dispoziție. Iar "calibrul" educațional, cultural, comportamental, valoric al membrilor se înscrie într-un interval foarte larg. Însă nu mă plâng. Cassius Clay când a intrat în ring, știa ce-l așteaptă. Regret că, uneori, pierd prea mult timp pe probleme administrative, pe neînțelegeri care n-ar trebui să existe, pe fleacuri procedurale. Și când mă gândesc că aș putea face altceva în acest timp parcă îmi pare rău. Însă nimeni nu mă obligă să o fac. Și o fac, evident, cu plăcere. Că altfel aș închide site-ul.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 16:16:39
         
 
  Câteva răspunsuri domnilor:

Ioan Peia

„Eu nu am treabă cu virgulele, ci cu textul, care nu e altceva decît o pastiș㔠Ce spuneți maestre? În afară de această apreciere otova, puteți argumenta? Ne puteți pune la dispoziție „originalul” ca să vedem și noi pe cine am pastișat? Ca formă și/su conținut? Așa dacă vă țin crelele argumemntației!

Mai spuneți „de atîtea ori am văzut preceptele ei, coroborate, anapoda, cu faptele,” Demonstrați logic și cu argumente irefutabile, nu impresonist și otova, măcăar o inconsecvență de fond și apoi mai vorbim. Viziunea europeică nu înseamnă și viziunea membrilor săi. Este de ajuns locul geometric al acestei viziuni. Și nu confundați toleranța cu slăbiciunea. Eu încec să evaluez, în spiritul regulamentului și în concordanță cu scopul acestui proiect situațiile. În general există un echilibru dinamic. Când acesta tinde să se rupă, când oscilațiile devin critice intervin. Mă tem c㠄anapoda” este doar o percepție a domniei voastre.

Vă minunați de sintagma „univers rectangular”. Am detaliat-o într-un alt text. Eu mă mir de consecințele pe care le are realitatea pe care o conține și care, din păcate, pentru unii membri ai site-ului, este singurul și propriul lor univers.

Nicolae Tudor

„Nu este suficienta batalia intr-un pahar cu apa albastra impunand ecoliteratura cu orizont insusirea organica a acesteia.” Nimic nu este suficient când faci ceva însă ceva în raport cu nimic este imens. Dacă paharul cu apă albastră devine izvor atunci scopul este atins. Bucuria și speranța mea: Europeea nu este un pahar cu apă iar ecoliteratura are din ce în ce mai mulți adepți. Unii sinceri alții de nevoie. Pentru că mulți, cei mai mulți dintre oameni se exprimă ecoliterar acasă, la școală, la serviciu, în public, etc. Că sunt și vulgari, obsceni, pornografi, licențioși, etc. este opțiunea lor. Însă și aceștia în anumite condiții se exprimă ecoliterar ori nu sunt admiși în anumite zone sau sunt rejectați din acele zone. Nu pot să cred în promiscuizarea lumii.

„Si durerea ma coplesete nu fiindca nu pot schimba lumea, ci fiindca stiu ca ar deveni iar nedreapta de-a doua zi, dupa ce as reusi s-o stabilizez.” Nu crezi suficient în ideea ta și asta sună a abandon. Chiar dacă rămâi singur împotriva tuturor, pentru o idee bună trebuie luptat. Măcar întreținută flacăra. Sigur conceptul cel mai dificil a fi definit este acela de „bun㔠. Și ar mai fi de văzut cât de viabilă pentu un anumit stadiu al dezvoltării este acea idee.

Radu Ștefănescu,

Reforme informatice nu știu și nu pot să fac. Am avut mai multe experiențe care, din păcate, ofereau reformă informatică, dar periclitau fondul conceptual. Nu sunt pregătit să renunț, abandonez, transfer „direcția europeic㔠Poate mai târziu. Europeea este un proiect funcțional. Știu, poate și trebuie să fie modernizat, îmbunătățit. Însă acum nu pot mai mult. Cum ar zice un excelent reprezentant al categoriei asumării asimetrice a aratului, am o problemă de resurse. Ar cu ce și cât pot.


PS.

Nu am afirmat niciodată că toate utopiile au devenit realități. Dar afirm cu tărie că toate realitățile au fost la început utopii. Una dintre acestea este și Europeea.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 16:04:29
         
 
  Nu stiu cum ar putea fi schimbat regulamentul ca sa nu apara critici. Cand cineva il uraste pe proprietarul site-ului si se manifesta atat de vehement, orice regulament, cat de "bun" ar fi el, ar fi criticat.

Cat despre editori, daca proprietarul site-ului nu-si gaseste editori care sa fie perfect de acord cu regulamentul pe care-l impune proprietarul (adica cel care plateste, ca puterea e in mana banului, nu a competentzei!) si sa-l accepte asa cum este (caci perfectiune nu exista), atunci, in loc de comentarii literare, vor iesi vesnic discutii si reprosuri.

V.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2010-03-14 15:48:35
         
 
  Emanuel, se poate evita cacofonia provocata de folosirea lui "fiindca" sau "pentru ca" nu numai in modul in care ai facut-o (pentru că ele, creațiile valoroase), ci si mai simplu (deoarece creatiile valoroase). Mie doar asta mi-a sarit in ochi. Eventualele erori de punctuatie, nu.
In ceea ce priveste "cestiunea", atata vreme cat nu vrei sa accepti ideea unei reforme reale, fie ea legata doar de unele detalii administrative sau care tin de web design, e clar ca, din cand in cand, vei fi nevoit sa faci fata criticilor, mai mult sau mai putin argumentate, mai mult sau mai putin vehemente. Pana acum, e-adevarat, ai facut-o cu brio. In speranta ca odata si-odata aceste retorici te vor obosi iremediabil, noi, cei inca dependenti, intre doua demisii neacceptate si scurte retrageri de sezon, vom ramane. Una peste alta, sa recunoastem ca e la fel de greu sa te lasi de Europeea ca de fumat...

un vicios

...

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2010-03-14 15:13:45
         
 
  “coexistența elitelor cu non-elitele” (E.C.)

Azi dimineata am intarziat la serviciu fiindca am vrut sa vad un film pe MGM (curios, din 10 betivi am vazut 6 insi exact acelasi film!) Imi plac filmele cu indieni si vacari americani fiindca ofera imaginea indepartata de la inceputurile civilizatiei. Erau acolo trei fermieri. Pe proprietatea celui din mijloc trecea un rau, dar, dupa moartea acestuia, a inceput galceava. Unul a zis fiului sau:”Eu respect legea. Daca o exista vreuna” Nu existau legi, doar “nevoi” personale. In lumea aceea devenise o normalitate sa ai curaj. Eroul filmului contracareaza:”ce, trebuie sa demonstrez toata viata ca am curaj?” adica sa se epuizeze in batalii cu oricine la tot pasul? Si a acceptat sa fie las, prost etc. Acest film m-a facut sa ma intreb daca lupta unor oameni care au ca ideal instaurarea unor legi pentru echilibrul desfasurarii vietii, daca, pentru aceasta, mor oameni (vezi lupta pentru obtinerea libertatii), ei bine, daca acest echilibru nu este in fond decat un punct verde intr-un peisaj infinit si colorat divers? Tot este bine - ne vom consola. Numai ca, de-a doua zi se poate intampla (dar ce spun eu? s-a intamplat de mii de ori!) ca din baricada progresatoare sa apara elemente minore care dau peste cap echilibrul castigat. In film chiar fiul unuia dintre fermieri era o mica jigodie care viola femei, atata partea adversa ajungand pana la a impusca pe la spate. Ce vreau sa zic? Nu este suficienta batalia intr-un pahar cu apa albastra impunand ecoliteratura cu orizont insusirea organica a acesteia. Mai trebuie cel de la mijloc, cel dintre bun-rau, valoare-nonvaloare, frumos-urat, prost-destept), cel care avea raul la care adapau toti vacile. Si nu de forma. Ci institutie care face transee exact pe aliniamentul castigat si care nu permite nimanui sa-l murdareasca. Asa se intampla cu statul roman care are criminali exact in sanul justitiei fiindca permit incalcarea legilor sau le incalca ei insisi, adica nu tin bine fraul cu sens unic, ci permit rectangularitatea.
Lupt, ca si dv., pentru o idée de dreptate si stiu ca aceasta nu poate deveni realitate. Si durerea ma coplesete nu fiindca nu pot schimba lumea, ci fiindca stiu ca ar deveni iar nedreapta de-a doua zi, dupa ce as reusi s-o stabilizez.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2010-03-14 14:44:43
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Auzi: univers rectangular!!
Ce e, bre, aia?
E o descoperire de ultimă oră care devansează însăși teoria universului holografic?!
Vai de mama lui David Bhom! Este emulat la sînge!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 13:46:06
         
 
  Eu nu am treabă cu virgulele, ci cu textul, care nu e altceva decît o pastișă, ce afișează, cu o suficiență doctă mai mult decît hilară, crezuri pur metaforice, bune de pus în rama tuturor utopiilor sociale. Pastișă, care nu e altceva, decît un apendice la utopiile Morusiene, Campanelline, Fourieriene, via chibuțurile evreiești, pînă la Marx. Respectiv, această utopie în mic, numită Europeea, acest chibuț de chibiți, în care se pompează din cînd în cînd, apodictic, preceptele frumos lustruite ale patronului.
De atîtea și atîtea ori am auzit teoria asta, și de atîtea ori am văzut preceptele ei, coroborate, anapoda, cu faptele, încît, fie și numai un rezumat - nu mai zic de analize "sofistificate"(!) - ale acestor deziderate, veșnic neîmplinite, mă foarte indignează. Ca să nu spun altfel.

Semnat: un membru al opoziției mișelești!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2010-03-14 13:40:42
         
 
  "cîteva erori" însemnă "alergie" ? Ce-mi recomandați? un virgulolog ori un alergolog?

PS. Eu m-am adresat domniei voastre conform semnăturii asumate. Voi fi greșitt? Dumeavoastră de ce procedți altfel?
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 13:12:07
         
 
  Aveți o evidentă alergie la virgule!:)  
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-14 13:00:09
         
 
  Am recitit textul și pe cele pe care le-am observat le-am corectat. Dacă mai sunt și altele semnalați-mi-le și voi corecta.  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2010-03-14 12:46:25
         
 
  D-le Corbu,
Întrucît în textul postat, s-au strecurat cîteva erori de redactare, vă sugerez să le corectați...
 
Postat de catre Dragoș Iovan la data de 2010-03-14 12:43:00
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE