FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Noapte bună, domnule Serghei!
Text postat de Atropa Belladonna
Grădinița (II)

În dormitorul cu aspect sărăcăcios, deprimant, ca un salon de spital, Vasile își făcea gimnastica de dimineață, aplecându-se, răsucindu-se și agitându-și brațele descărnate.Din când în când își număra cu voce tare mișcările caraghioase.
- Tu nu-ți poți număra bășinile decât lângă patul meu? Îl întrebă deodată Serghei, care stătea întins în pat, răsfoind o revistă.
- De ce nu? De aia suntem prieteni, ca să împărțim totul! Îi răspunse hotărât Vasile.
- Da’ ce-ai mai împărțit tu cu mine? Întrebă curios Serghei.
- Porțiile tale de mâncare! Și am de gând să le împart și pe cele care urmează! Că tocmai ard calorii…Răspunse prompt Vasile, continuându-și gimnastica.
- Da’ unde dracu îți ții tu caloriile, de fumegă în halul ăsta? Spuse Serghei, ridicându-și ochii din ziar și făcându-și vânt cu mâna în dreptul nasului. Și, de ce rânjești așa? Ne-au sosit ajutoare? Mai întrebă el, dând cu ochii de fața lui Vasile, pe care se lățise un zâmbet de la o ureche la alta.
- Ajutoare, nu, dar ne-au venit „prospături”! Dou㠄fete” noi…în salonul de la etaj!
- De aia te-ai fâțâit ieri, toată ziua, când sus, când jos?
- Am vrut și eu să le văd fața…
- Pentru asta era de-ajuns să urci o dată…Sau tu le-ai văzut în serial?
- N-am apucat să le văd, ușa dormitorului era mereu închisă…Da’ azi merg și intru la ele, chipurile, să cer ceva…Oare, ce să le cer?
- Cere-le o diodă…n-or să știe ce-i aia, or să te întrebe, le spui ceva despre stabilizatoarele de tensiune, n-or să priceapă nimic, or să te întrebe iar și-o ții tot așa…mâine, pe vremea asta, te plimbi cu ele de gât prin curtea azilului!…
- Vezi, că ești deștept? Hai, mergi și tu?
- Nu!
- Atunci, eu am plecat!
- Chiar pleci?
- Da! M-am hotărât să intru în dormitorul lor!
- Ei, dacă tot insiști atât, hai, că merg! Stai numai să-mi iau papucii …Da’ te-aștept în hol…
- De ce?
- Nu intru neinvitat în dormitorul doamnelor! Găsești tu ceva și le scoți din cameră, să le văd și eu…
- Cum dracu să le scot pe hol?! Le trag de păr, le-mping de la spate?
- Le zici că mă plimb eu dezbrăcat pe hol…cu dioda arsă…
- Și dacă e salonul plin și sar toate ?
- Atunci o iau la fugă și-apoi mă fac că mă-mpiedic!
În ușa dormitorului se ciocniră de Tudorița, femeia de serviciu, care, luată prin surprindere, scăpă din mână mopul și țipă isterizată la ei:
- Hoo! Oameni bătrâni și fără minte! Unde vă repeziți așa? Că nu se dau plăcinte în Cămin!
- Plecăm să ne jucăm cu fetițele, Tudorițo! Dacă faci rost de-un hârleț și-o lopățică, ne jucăm și cu tine! Tu sapi și noi facem galerie pe marginea gropii!
- Ce să sap? Întrebă naiv Tudorița.
- Groapa bătrânelor moarte săptămâna trecută și care zac și azi în morgă!
- Doamne ferește și apără! Vorbiți, de parc-ați fi dat în mintea copiilor! Zise Tudorița, făcându-și cruce. Păi, de unde bani să le-ngropăm? Abia am găsit de formol!...Și las’, că nu se strică, doar stau la rece!...
- Ai și tu dreptate, Tudorițo!...Da’ și noi stăm în rece și lui Vasile tot i s-au stricat caloriile. Da’ împotriva virusului Mops te-ai vaccinat? Spuse Serghei pe un ton serios, dând cu ochii de mopul Tudoriței.
- Da’ ăsta, de unde dracu o mai venit? Și, cum ați spus că-i zice, Mocs?!
- Mops, Tudorițo, Mops! E-un virus…cum să-ți spun eu?!
- Spuneți, domn Serghei, că eu mă pricep la viruși! Spuse plină de sine Tudorița.
- E un virus cu nasul turtit și se ia din alimentele furate!…Hai, Vasile!
- Aha! Am priceput! Spuse lămurită Tudorița și păși pragul dormitorului pustiu. Mâine merg și mă vaccinez! Mocs ați zis, domn Serghei? Mai întrebă ea o dată din ușa dormitorului, ca să fie sigură.
- Exact așa, Tudorițo, cum spui tu! Îi răspunse Serghei
- Da’ unde mergem? C㠄fetele” sunt în direcția opusă?!…Întrebă derutat Vasile.
- Las㠄fetele”, că n-or muri azi…Ne „jucăm” mai târziu cu ele…
- Și unde mergem?
- La masă, ca să-ți pui caloriile la loc. Da’ mâine dimineață, ai grijă să le arzi lângă patul lui Toader, nu lângă nasul meu…
- Ba eu mă duc întâi până la etaj, ne vedem la masă. Spuse Vasile și se întoarse din drum, luând-o spre casa scării.
- Vasile, salută-le de bun venit și din partea mea!...Îi strigă din urmă Serghei.
În sala de mese, unde nu ajunseseră, deocamdată, decât câțiva dintre bătrâni, Toader îl întâmpină cu un rânjet știrb:
- Azi dimineață am făcut cerere la directoare, să mă mute din salonul ăsta de cucuvele, poate apuc și eu niște nopți mai liniștite…
- La morgă, cică, ar fi o liniște mormântală, dar va trebui să mai aștepți, Toadere, că deocamdată, e încă ocupată! Spuse Serghei și-i întoarse spatele, întorcându-se către infirmiera care așeza pe mese cănile cu ceai:
- Lențico, azi ne dai ceai cu rom, sau cu bromură?
- Romul s-a terminat, iar bromură nu vă mai trebuie, îi răspunse zâmbind cu subînțeles Lențica.
- Atunci, înseamnă că ne dai viagra? Că asta ne trebuie…continuă Serghei.
- Și dacă-ți aduc o tabletă de viagra, domn Serghei, îmi spui și mie ce faci cu ea?!
- O-nghit și dau iama-n babe! Și-apoi jucăm baba oarba!
- Baba oarba poți juca și fără viagra, domn Serghei! Zise Lențica.
- Fără viagra, Lențico, jucăm popa prostu! Spuse Serghei.
- Cine-i popa prostu? Întrebă Vasile, care tocmai intra în sala de mese.
- Nu mai contează, zi-mi, cum a fost cu doamnele?
- Aiurea, răspunse Vasile pe-un ton amărât. Una dintre ele nici nu și-a ridicat fața din pernă cât am stat acolo, iar cealaltă, ce crezi c-a făcut?!
- Lampa mică?
- Vezi, că ești neserios? Lasă-mă să vorbesc! Deci, eu o întreb de diodă, baba îmi zice că n-are sodă, da-mi dă o coajă de săpun de casă!
Pe Serghei îl umflă râsul:
- O bucată de săpun? Și l-ai luat?
- Nu, că săpun am și eu!...Răspunse îmbufnat și dezamăgit Vasile.
- Fraier ai fost! I-l dădeam cadou lui Toader, împreună c-o bucată de frânghie, că tot e ziua lui peste o săptămână…
- Iar ai ceva de împărțit cu el?! Întrebă Vasile.
- Cu informatorul ăsta ordinar? Da, niște amintiri cumplite…tu nu știi, dar eu și cu el suntem cunoștințe vechi…din cauza minciunilor lui a murit bătut, în beciurile securității, un om nevinovat și un copil a rămas fără tată…Când îl aud vorbind, îmi vine să-i smulg limba și să i-o bag pe gât, să și-o înghită nemestecată. Mă consolez cu gândul că, în curând, o să putrezească de viu în propriile-i excremente. Mă duc să-l aduc pe Mitică la masă, văd că n-a venit amărâtul…Ăsta uită și să mănânce!...Zise Serghei și se ridică de la masă, dintr-odată mai adus de spate. Apoi o luă încetișor către ieșire.
- Dacă mergi să-l aduci pe sclerozat, pune-l să-și ia și umbrela…Îi aruncă din spate Toader, rânjind cu gura-i știrbă.
- Bună idee, Toadere, tocmai mă întrebam cu ce te-aș putea mângâia nițel pe spinare…Îi aruncă Serghei peste umăr, ieșind din sala de mese…



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  îți dau un bici de vrei să-l iei
de nu-ți vin cumva idei
sau ce vrea Toader să ne-arate
doar cu dungi lăsate-n spate...
vot
t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2010-02-05 13:11:02
         
 
  E mai mult decat un text umoristic...:)
E atat de omenesc spre final, incat simti ca autoarea isi iubeste personajele, molipsind si cititorii.
Text de stea!
 
Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2010-02-05 12:49:13
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE