FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
poemul-marionetă
Text postat de Dana Banu
o lumină albastră îi traversa chipul. îi era cumva rușine să trăiască.
avea dexteritatea marilor inventatori de iluzii. stranietatea celor nefericiți din naștere.
se lăsa consumat cu ușurință privit pe îndelete descifrat cu îngăduință.
regele vastelor teritorii de fum. obraznicul arlechin al principeselor decrepite.

avea atâtea cuvinte încât ți se făcea rău ascultându-l. aerul se rarefia.
un cimitir ambulant în care trăiau oameni cu fețe de lut. un vânzător de nevroze pentru blazați.

...

din politețe se poate muri la fel de bine ca din viață. vine o zi când găsești motive să ucizi și ucizi.
fără blândețe. fără teamă. fără întrebări. lovești scurt și pleci. sau dai foc omenirii cu grație și simplitate.
în urmă rămâne o cenușă de om. din cenușa de om se nasc cele mai vii și luminoase poeme.

când scrii e semn că undeva pe parcurs s-a întâmplat cel puțin un accident sau o crimă.
nu poți să scrii fără cadavre în sertar fără nebunia sinucigașului în serie
fără masca înșelătoare a omului-înger.

...

noi suntem dintre cei care aprind luna ziua în amiaza mare.
noi suntem oameni ai nopții și fiare dezlănțuite ale lunii.
țara noastră e dincolo de pământul acesta.
respirăm odată cu el odată cu poemul-marionetă
cel care ne-a pus lacăte grele și ne-a vândut prin lume drept inocenți.
ne-au cumpărat la întâmplare zarzavagii copii neatinși de sălbăticie
adolescenți cu plete fosforescente și aripi de ceață
femei și bărbați singuratici cu vieți exemplare și triste.

suntem prizonierii poemului-marionetă. viața e departe de noi.
stă ascunsă și rânjește sinistru din spațiile albe ale versurilor
scrise de noi trăite de alții.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Emanuel Cristescu,

e onorant pentru mine comentariul lăsat de dumneavoastră, vă mulțumesc

un an nou fericit și plin de lumină
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2009-12-31 13:22:26
         
 
  Versurile "Spațiile albe ale versurilor scrise de noi și trăite de alții" pot fi esența acestui poem și, în fond, esența peziei înseși. Aceste "spații albe" reprezintă "contribuția" lectorului la pasul în doi al actului artistic numit "poezie"
Un fel de iceberg în care autorul vine cu versurile, adică partea care se vede iar lectorul cu "spațiile albe" adică partea care nu se vede și cu care vine de acasă.

Un poem inteligent, un poem superb.

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-12-31 12:41:00
         
 
  La mulți ani, Veronica.

Îți mulțumesc pentru semnul lăsat
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2009-12-31 08:56:03
         
 
  erata: fost  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-12-31 00:42:25
         
 
  "suntem prizonierii poemului-marionetă"
Toti: si cei care-l scriu si cei care-l citesc. poemul e creat de doua ori: odata cand e scris si a doua oara cand cititorul il recompune cu figura "marionetei" lui....

Exceptional poem.

*** sub forma unui vot, pentru ca stelele au fst deja aprinse.

La Multi Ani,

VP.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-12-31 00:41:59
         
 
  mulțumesc pentru lectură

un an nou fericit
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2009-12-29 22:22:11
         
 
  la o luna dupa prima publicare, acest poem isi gaseste succesul si in spatiul albastru. nu sunt surprins fiindca unii creatori isi aroga un aer de superioritate si lovesc de-acolo tot ce intalnesc. daca stii sa citesti gandurile celorlalti, aceasta putere face din ei supusii tai.
acest poem este chiar o marioneta care se adreseaza celor "blazati".
nu are nimic proaspat, am parcurs niste cuvinte pe care le-am uitat instantaneu.
fiindca nu ma regasesc nicicum. "nu sunt un om al noptii", politetea nu ma omoara, rezist vietii, nu caut si nici voi ucide vreodata. cu atat mai mult fara intrebari sau blandete. scriu cand simt ca am ceva frumos in mine si vreau sa-l impart cu ceilalti, nu am cadavre in sertar. si nu mi-e rusine sa traiesc, si nici scrierilor mele.
poemul-marioneta carevasazica este un pamflet care ridiculizeaza falsa poezie. adica face o judecata fara inculpati, un fel de n-ar mai fi.
poezia, elian, este ceva care se naste in interiorul fiecaruia. daca ea nu este platita si nici lucrata la schimbul trei, este absurd sa se comita procese de intentie. doar daca, din lipsa trairilor inalte, faci tu poemul marioneta, sa te afli in treaba. pentru a asterne cuvinte de genul acestora nu-ti trebuie decat tupeu.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2009-12-29 20:41:24
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  mulțumesc pentru semnele de lectură

un an nou fericit

dana
 
Postat de catre Dana Banu la data de 2009-12-29 14:06:40
         
 
  pentru a exista în lumea semnelor,
trebuie să te ignori puțin
nu crezi?
 
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-12-29 14:00:49
         
 
  Dana Banu, te cunosc de pe poezie.ro, desi acolo nu mai activez de mult, mi-am lasat contul si textele, asa cum sunt, la atelier, pentru ca ma "simpatiza" un editor pe care l-am cunoscut in realitate, avand cu el un schimb de cuvinte(am facut completarea, fiindca veni vorba). Apoi, te-am vazut la cateva lansari.
Nu vreau sa-ti aduc cuvinte de lauda, dar imi place cum scrii, din ce te-am citit, ca nu ti-am citit toate poemele. Ai un fel al tau, personal, care da farmec scrierilor tale.
Iata, in poemul de fata descrii realitatea cruda pe trei planuri.
in primul plan, "vanzatorul de nevroze pentru blazati";
in al doilea plan omul,in sine,trairea;
al treilea plan, nasterea poemului-marioneta.

Da, un poem puternic, profund, care, pur si simplu te pune pe ganduri, un poem care-mi aduce aminte de spectacolul de teatru "Negustorul de timp" de Matei Visniec, vazut la Teatrul National din Iasi, acum, in decembrie, un spectacol care m-a impresionat nu numai prin jocul firesc al actorilor, pe scena, dar insusi subiectul; aventura unui om care si-a vandut saptamani din viata, fara sa stie ca sunt ultimile. Viata si moartea, brat la brat, intr-o calatorie halucinanta.

Te felicit sincer pentru acest poem! Sarbatori fericite!

 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2009-12-29 11:48:00
         
 
  mulțumesc frumos, mă bucur să văd că poemul acesta e bine primit

dana

 
Postat de catre Dana Banu la data de 2009-12-29 10:35:26
         
 
  Un poem extraordinar de puternic. "Vinzatorul de nevroze pentru blazati" mi-a placut foarte tare, dar sint multe imagini si metafore care ar merita citate.  
Postat de catre Ion Ion la data de 2009-12-29 10:14:44
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE