FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Fragmentarium
Text postat de Cristian Vasiliu


Motto: ”De fiecare dată îmi doresc să revin,

însă niciodată să rămân”

1

Atât de crunt mă mușcă

Viața, ca un câine,

De față,-ncât sub pleoape

M-ascund și nu mai cred

Decât în visul care,

De astăzi până mâine,

Te va aduce vie

La mine, ca un ied.

…

2

Mă doare clipa asta

în care-s viu. În toiul

prăpădului, sub gloanțe

și cât am fost închis,

mi-am făurit-o altfel.

S-a terminat războiul

și m-am întors, iubito,

așa cum am promis,

3

dar am găsit și casa

și parcul în ruină:

frontoanele-s brăzdate

de riduri spre apus,

în marile ferestre

mai pâlpâie-o lumină

și-aud doar balalaika

ciupită de un rus.

4

A ruginit și poarta;

pe zidu-adus de șale

se cațără liane

ca niște serpi vicleni,

iar dincolo, pe-alee,

în rostul dintre dale

s-au pripășit în anii

rușinii buruieni.

5

De ce-ți vorbesc? Îmi pare

că poza ta mi-apasă,

ca un diavol, pieptul

fierbinte sub veston,

îmi murmură cuvinte

și mă îndeamnă ca să

te caut înăuntru,

trecând de Rubicon.

6

De dincolo de tufe

răsare-ntâi fântâna

cu boruri largi, păzită

de-un Cupidon cu arc,

ce zace trist fiindcă-și

pieduse-n apă mâna

de bronz. Fumez cu râvnă

și mă afund în parc.

7

Tot fumul ce se-ncheagă

în forma ta coboară

domol și contrapunctic

în sufletu-mi ucis;

îmi sting cu vârful cizmei

tot Iadul din țigară

pe prundul ud, alunec

și mă trezesc în vis.

...

8

Deasupra noastră ceru-i

vârstat de nori. E toamnă.

Tăcerea îndulcită

de muzica de jazz

și ochii tăi ce-aleargă

spre nicăieri mă-ndeamnă

să te sărut, dar încă

mă îndoiesc că-s treaz.

9

O dungă sângerie

de dincolo de dealuri

ne luminează calea

ce lunecă usor

spre lacul ca de smoală,

neîncretit de valuri,

în care se răsfrânge

străvehiul foișor.

10

Suntem atât de-aproape

încât îți simt căldura

și-mi reaprind cărbunii

uitati demult în piept,

dar un vârtej de-o clipă

îmi sigilează gura

‘nainte să îți murmur

că nu mai pot s-aștept.

…

11

Oftatul unei păsări

cu penele albastre,

ce săgetează parcul

în zborul ei spre sud,

îmi pare o cădere

a sufletelor noastre,

pe care doar eu însumi

mai pot să o aud.

…

12

Te-ajut să treci o umbră

în care se adună

o ultimă dovadă

a ploii din ajun,

iar palma ta rămâne

în palma mea. Spre lună

de fericire-mi vine

să strig ca un nebun.

13

De-acum ne înconjoară

un braț de întuneric;

lăsăm în urma lacul,

terasa și un pâlc

de ulmi în desfrunzire

iluminați feeric,

ne așezăm pe-o bancă

și ne privim cu tâlc.

…

14

Ce vis cu zimți de aur

îmi tulbură urâtul?

Tot foișorul geme

sub pașii mei. Un fir

de vânt îmi înconjoară

cu îndrăzneală gâtul,

iar în adâncul nopții

nu pot să mai respir.

15

Prin rănile sindrilei

văd stelele, iar timpul,

ca un blestem, mă-ntoarce

în mars cu pașii mici

în patruzeci, pe vremea

când totul era simplu,

pe când eram mai tânăr,

iar tu erai aici.

16

Războiul începuse,

iar sufletele noastre,

ce alergau în voie

prin Edenul întreg,

s-au spart în mii de cioburi

când am plecat la oaste

cu un avânt pe care

nici azi nu-l înțeleg.

17

Ne-am despărțit în august,

Pe două’șase, lunea;

te agățai de mine

cerându-mi să rămân,

dar eu m-am rupt cu grijă

șoptind promisiunea

c-am să mă-ntorc și iată

că m-am întors – bătrân.

18

La capătul aleii

mă răsucisem parcă

ne aștepta potopul

și mă urcam cu mii

de camarazi de arme

înspăimântati în Arcă,

lăsându-te în urmă,

… și te-am rugat să-mi scrii.

19

E-atât de frig că tremur…

Scrisorile pe care

mi le-ai trimis pătate

cu lacrime pe front,

le port ca pe-o comoară

și-acum prin buzunare,

legate cu șuvițe

din părul tău cel blond.

20

Le-am recitit ca psalmii

în fiecare noapte,

ca să aud cu ochii

răniți, printre povești

banale sau cumplite,

extaticele șoapte

- mărturisirea dulce

și grea că mă iubești.

21

Mă-ntreb de tu la rându-ți,

în lunga agonie

de dinaintea tainei,

m-ai auzit; ți-am scris

în ultima scrisoare

c-aș vrea să-mi fi soție

și n-ai răspuns. Mi-e teamă

că totul e un vis.

...

22

Nu mă încred în ochii

ce au văzut cum fierul

n-alege și te pipăi

pe-obraz, pe nas și gât

ca să îmi vindec trupul

de vipie cu zelul

celui trezit din moarte

sau dintr-un vis urât.

23

Când gura mea se-ngropă

în gura ta, pământul

se zbuciumă de parcă

armate de furnici

au năvălit afară

din trupul meu, iar vântul

de nord mă șfichiuiește

Prin beznă ca un bici.

24

Tot chinul mi se-nchide

‘ntr-o amintire veche –

un vis ca o eclipsă

ce s-a-ntâmplat demult.

Aceeași întrebare

ți-o picur in ureche :

«Ai vrea să-mi fi soție?»

și-apoi speriat ascult.

25

Aud doar fâlfâitul

prea virginalei rochii

de muselină albă,

ce o purtai cândva –

pe două’șase, lunea,

când am plecat –, dar ochii

spun răspicat și tandru

c-o strălucire: «Da !»

…

26

Un fulger ca o dâră

subtire de trasoare,

ce sfâșie spasmodic

întregul orizont,

mă poartă cu iuțeală

prin carcere, spitale

și prin tanșee negre

la Stalingrad, pe front.

27

Orbit și eu de crezul

Reîntregirii,-n jocul

istoriei nedrepte,

m-am ratacit de drum

și-am împărțit în juru-mi

cu frenezie focul,

pân’a-nceput să ningă

cu îngeri peste scrum.

28

M-au decorat acolo

cu fast pentru bravură

și pentru toți dușmanii

de orice sex, răpusi,

dar pentru toate astea

s-au răzbunat cu ură

pe tine-n schimb, iubito,

nelegiuiți ruși

29

Cum poți s-ascunzi durerea

din membrele-amputate,

teroarea, nebunia

și urmele de glonț?;

cum poți să ceri și Morții

iertarea de păcate

c-un zâmbet și medalii

din cioburi sau gablonz?

30

De-acum se-adună norii...

Răspunsul la-ntrebarea

«Ai vrea să-mi fi soție?»

din nou în soaptă-l cer,

dar nu ridic spre tâmplă

inelul alb sau floarea

ci orificiul rece

al unui revolver.

31

și-apăs încet trăgaciul…

Sălbatica ruină,

când din senin răspunsul

fatal o străbătu

de la un cap la altul,

se umple de lumină,

iar balalaika-i cântă

acordurile: «Nu!»

…

32

Atât de crunt durerea

în frunte îmi învie,

încât m-ascund sub pleoape

și nu mai cred decât

în moartea ce-mi va ține,

de astăzi pe vecie,

pe calea-ntortochiată

spre tine, de urât.

22 octombrie 2009

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Da! Mottoul imi apartine!

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-10-24 13:41:55
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  - asta in masura in care citatul iti apartine. Nu-l stiam, am presupus ca-i al tau, din moment ce nu specifici alt autor.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-24 12:08:06
         
 
  p.s Mottoul este o mostra de iscusinta si originalitate. Personal, asta astept cand citesc textele tale, Cristi.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-24 12:06:47
         
 
  ...As putea sa-mi argumentez parerea de mai jos intr-un comentariu kilometric, dar nu as face decat sa par ca as da verdicte. Prefer ca primul com sa ramana la stagiul de parere.

...Inteleg cand textele lui Cristi suna desuet, atunci cand acestea sunt asumate, in virtutea unui romantism al zilelor noastre. Aici, imi pare ca i-au scapat unele sintagme care m-au uimit prin doza lor cliseica. Atat.
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-24 12:04:12
         
 
  Nu te inteleg, A.A.A - cum sa fie muzica totul in acest text? are intr-adevar o spirala frumoasa, dar nu numai atat! Povestea - in sine- se degaja de cursivitatea melodiei. Din punct de vedere artistic - stea! Pentru efort - stea! Pentru rima - stea! - desi nu-s adeptul acestui stil! Repet - mi-a placut spirala. Inca o data spun ca ma mira raspunsul lui A.A.A. - de o lejeritate, chiar superficialitate pe care o dadusem disparuta!!!  
Postat de catre Label Black la data de 2009-10-24 00:25:48
         
 
  Nu Adrian! :) Stim toti trei ca nu melodia, muzica este totul in acest text...


Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-10-23 09:31:33
         
 
  Cristi, Radu, știm toți trei că melodia/muzica e totul (dar totul) in textul ăsta, nu?

"Atât de crunt durerea

în frunte îmi învie,"


"în moartea ce-mi va ține,

de astăzi pe vecie,"


"M-au decorat acolo

cu fast pentru bravură

și pentru toți dușmanii

de orice sex, răpusi,"


"un vis ca o eclipsă

ce s-a-ntâmplat demult."


"Războiul începuse,

iar sufletele noastre,"

etc etc - construcții pur pașoptiste.




 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-10-22 23:58:07
         
 
  Cristi, ti-am mai spus opinia mea, incet-incet duci catre perfectiune stiluri si teme depasite. as fi preferat sa-ti asumi riscurile unei noi experiente. opinie de cititor constant...

un "i" in plus la "nelegiuiți ruși"
fara punct si virgula dupa "glonț?"
si "intortocheata" in loc de "ntortochiată" - dar nu sunt foarte sigur
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-22 20:22:37
         
 
  ...să corectezi, scuze.
Așa pățesc ăștia care țin să-i corecteze pe alții. :)
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2009-10-22 14:37:35
         
 
  Tulburătoare poveste, minunat scrisă.
Stea.

Or mai fi typo-uri, dar la "să fii" e obligatoriu să corecezi.

Toate cele bune, Cristi! E o plăcere să te citesc.
 
Postat de catre Mariana Ghicioi la data de 2009-10-22 14:36:05
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE