PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Băsescu, un dictator demascat de presa liberă Text postat de Andrei Florian Interior, redacţia ziarului Cotidianul. Nistorescu îşi potriveşte în ritualic ochelarii şi începe să citească un articol propus pentru publicare. Trecu în diagonală peste textul cu pricina şi se lăsă pe spate, copleşit de satisfacţie, în fotoliul său directoral. “Exceptional! Uite un jurnalist cu vână. Gherghino, ia vezi cine a scris articolul ăsta şi vino cu el în dinţi”, se trezi bătrânul strigând la secretară. Te pomeneşti că este Mircea Badea, unde nu dă Domnul să am şi eu unul care să-mi crească vânzările În numai câteva minute, autorul articolului se prezentă sfios în faţa bătrânului jurnalist: - Bună ziua domnule … - Lasă formulele de politeţe, cocoşel, şi spune-mi, mai bine, cum reuşeşti să scrii cu atâta elocinţă şi cu atâta inspiraţie despre problemele actuale ale societăţii noastre. M-ai cucerit de la prima lectură. - Domnule, vreau să vă amintesc că … - Ciucuraş, cum adică să-mi aminteşti? Mă crezi senil? Crezi că, dacă am albit în presă, m-am hodorogit şi am ajuns să-mi aminteşti tu că .. - Nu, domnule, doream numai să vă spun … - Poftim educaţie! … mă întrerupi şi îmi pierd şirul. Puişor, de când te-ai angajat la noi nu ai reuşit să aflii că pe mine nu mă întrerupe nici măcar preşedintele? …Bun, unde am rămas? - Spuneaţi că nu sunteţi senil şi că … - Da, gata. Mi-am amintit. Îţi spuneam că nu sunt senil şi că …. parca mai era ceva, nu? - Ceva despre articol - Da, aşa este. Eşti bun mă, păsărel! Uite, ai şi memorie. Cum spuneai că te cheamă? - Gaiţă. Viorel Gaiţă - Ha, ha, ai şi umor. Eşti bun, chiar că eşti bun. - Nu, domnule, chiar aşa mă cheamă, Viorel. - E lasă, nimeni nu este perfect. Să revenim pe text. Uite ce spun eu: textul tău chiar ar fi bun de publicat, dacă nu ar avea câteva mici lipsuri. Spre exemplu, nu poţi vorbi despre preşedintele Băsescu fără să laşi nicio aluzie că ar fi beţiv, afemeiat, chelios, sau vulgar. - Domnule, dar eu chiar scriam despre preşedinte în textul meu. E drept ca nu i-am dat numele în clar dar am făcut aluzii directe la persoana sa. - Şi de ce, ma rog, să nu-i dai numele? Ce, ţi-e frică că te loveşte gripa aviară? Fii, mă, bărbat şi loveşte şi tu din faţă. Ia-te de fii-sa, de fra’su, de nevastă-sa, de staful său de campanie, ... - Domnule Nistorescu, dar eu ... - Nu mă întrerupe, mă, papagalule! - Gaiţă, domnule, Viorel Gaiţa. - Mă rog, tot pe acolo. Păsărel, la mine în ziar nu publică decât cei care scriu despre Băsescu. Clar? - Da, domnule, voi corecta. - Tu nu te uiţi la Mircea Badea? - Cum să nu, domnule. Eu numai asta visez, numai asta pictez, numai asta îmi doresc. Anume, să ajung şi eu ca Mircea Badea. De altfel, din Mircea Badea ma inspir în articolele mele. Spre exemplu, Mircea Badea a făcut aseară o emisiune poetica inspirată din poemul preşedintelui. - Aşa, şi? - Voi adapta ideea ilustrului realizator de emisiune şi voi scrie un text presărat cu versuri - Bravo păsărel! vezi că se poate? Doar ţi-am spus, văd în tine geniul creator al lui Mircea Badea, limbajul lui Ciutacu şi umorul lui Gâdea. - Umorul domnului Stan - Care Stan? - Domnul cu laptopul, cel care râde atât de cristalin la pastorul Gâdea în emisiune. - A, da! Râde pastoral. Aşa este. Dar la el umorul este involuntar. Şi râsul său este involuntar. În schimb, la tine, umorul este studiat. Chiar aşa, ce studii ai? - În altă ordine de idei, domnule Nistorescu, am primit un plic sigilat, de la un anume Petru Romoşan, cu menţiunea ”pentru pastilele tale zilnice”. - Ce pastille? Eşti bolnav? Bănuiam eu ceva. După cum te holbezi la mine, banuiesc ca te doare rău, nu? - Nu, domnule, nu sunt bolnav şi nici nu se transmite prin aer. Era vorba despre pamfletul zilnic pe care îl public în Cotidianul. Aşa le spun eu, pastile. - Ai grijă cu ele. După un timp devii dependent. Uită-te la mine, am renunţat la ele şi am trecut pe alifii. Ia întoarce-te! - De ce? - Ai o scamă pe fund - Nu domnule, aşa e el. - Bun, să revenim la pastile, îmi spuneai ca te doare … - Nu mă doare, domnule, vorbeam despre Petru Romoşan - A, da. Romoşan, prietenul meu deconspirat de CNSAS. - Tocmai asta vă spuneam, că de data aceasta, în locul temelor de pamflet, cred că a încurcat plicurile şi mi-a trimis nişte note informative. - Dacă nu sunt despre Băsescu nu ne interesează. Scuză-i scăpările, te rog. E băiat bun, dar se mai scapă de la un timp. De altfel, din acest motiv am renunţat să mai stau cu el în acelaşi birou. - Bun, de data asta, domnule, ce îmi sugeraţi să scriu despre Băsescu? - Scrie şi tu că este dictator. Dar ai grijă, este musai să fie acid, ironic, umoristic, reconfortant….Ce mai, trebuie să se râdă la el cu lacrimi. Până şi Vanghelie vreau să râdă la el, adică să fie un umor rafinat. Da? - Da, domnule, rafinat ca Vanghelie, am înţeles. - Bine, păsărilă, eşti liber la program! Umoristul făcu stângaci o dreapta împrejur, şi, imediat după ce trase uşa dupa el, bătrânul jurnalist o chemă la el pe Gherghina, pe un ton aproape şoptit ”Gherghino, convoacă-i pe cei de la secţia de anchete. Să vină la mine în mod urgent. Am o bănuială că pe păsărilă ăsta l-am mai văzut pe undeva. De când cu dictatura asta nu poţi avea încredere în nimeni. La naiba, în puii mei” Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Andrei, nu sunt un tip foarte orgolios, in orice caz, nu peste medie. In rest, fie cum spui tu, desi ar mai fi multe de adaugat. Dar vom gasi candva timp si pentru asta.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-21 11:59:15               Radu, acum cateva minute am terminat de citit textul indicat de tine. Nu, nu l-am inceput aseara :), si da, recunosc ca ai ceva din stilul meu, fapt pentru care iertarea se inscrie intr-un raport relativ intre noi. Am facut confuzia pentru ca uitasem complet de textul cu pricina, poate si din cauza faptului ca il citisem pe bucati. Trebuie sa recunosti, insa, ca, in legatura cu dialogurile voastre cu terti useri, dar chiar si intre voi, si tu si Rechesan comentati "cu orgoliul pe masa". Nu ca ar fi un lucru neaparat rau, dar cred ca sunt destui care se ingalbenesc de icter in mod nemeritat. Tot in aceasta idee, cred ca sunt multi, dintre cei care posteaza aici, care au o strangere de inima cand constata ca le-ati comentat textul, intrebandu-se: "o fi de bine?!?..o fi de rau?!?" . De regula au ghinion. Pentru ca in fiecare dimineata, la cafea, trec in revista prima pagina a site-ului, am o imagine si asupra comentariilor din subsolul ei. Este interesant sa constati ca marea majoritate dintre cei care comenteaza o fac intr-o cu totul alta maniera decat isi scriu textele. Mai putin domnul Cristescu, care scrie si comenteaza intr-un mod pronuntat didactic. Eu am postat mai putin, iar de comentat nu am comentat mai sus de sandalele domnului Cristescu. A fost o optiune de compromis.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-21 11:53:02               Andrei, eu si Reche nu ne contram decat rar si cu oarecare prudenta, eu fiind paralel la proza, el, la poezie...   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-20 23:59:59               Andrei, era vorba de un text, poate il citesti acum: http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=35141 asemanarea era in... vezi tu.   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-20 23:53:36               Radu, domnul Rechesan, al carui condei l-am apreciat si aici, pe Europeea, intr-o masura comparabila cu aprecierea pe care o port traducerilor tale, mai mult decat inspirate, este o absenta notorie. Nu cunosc motivul absentei sale indelungate de aici, si de aceea nu ma pronunt nici despre dialogurile voastre, notabile si ele :) De altfel, orgoliile mari stau de regula in spatele unor autori talentati, si, desi nu sunt adeptul unor dispute al caror sambure germineaza pe solul umed si alunecos al orgoliilor, recunosc ca le savurez cu placere. Stiu, am gusturi discutabile, dar sunt omenesti, nu? Cateodata, preferam sa va urmaresc dialogurile in detrimentul textului sub care se derulau. Stiu, nu e frumos ce fac, dar na! Multam fain! Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-20 22:33:53               seamana un pic cu dialogul dintre mine si Rechesan (ce vremuri) din nevropeea, dar te iert... vot   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-20 22:08:32               Laura, ma bucur ca ai apreciat umorul acestei schite. Macar atat, daca personajele acesteia te-au lasat indiferenta, chestie pe care o apreciez eu la tine :) Cu respect, Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-20 21:55:26               Indiferent de persoanele ironizate, de apreciat în primul rând este umorul acestui text! Mulţumesc pentru buna dipoziţie, Andrei Florian :)   Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2009-10-20 19:00:08               Multumesc frumos, Petre. De altfel, din cauza samantei de ardei, Europeea a ramas singurul site care imi mai accepta textele. O zi buna! Cu respect, Zexe.   Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-20 18:36:46               Da, îmi place scrierea, merge ca schiţă până în miezul adevărului iar cu izul de pamflet, până în sămânţa ardeiului iute...   Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-10-20 17:12:12	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE