FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Băsescu, un dictator demascat de presa liberă
Text postat de Andrei Florian
Interior, redacția ziarului Cotidianul. Nistorescu își potrivește în ritualic ochelarii și începe să citească un articol propus pentru publicare. Trecu în diagonală peste textul cu pricina și se lăsă pe spate, copleșit de satisfacție, în fotoliul său directoral. “Exceptional! Uite un jurnalist cu vână. Gherghino, ia vezi cine a scris articolul ăsta și vino cu el în dinți”, se trezi bătrânul strigând la secretară. Te pomenești că este Mircea Badea, unde nu dă Domnul să am și eu unul care să-mi crească vânzările
În numai câteva minute, autorul articolului se prezentă sfios în fața bătrânului jurnalist:
- Bună ziua domnule …
- Lasă formulele de politețe, cocoșel, și spune-mi, mai bine, cum reușești să scrii cu atâta elocință și cu atâta inspirație despre problemele actuale ale societății noastre. M-ai cucerit de la prima lectură.
- Domnule, vreau să vă amintesc că …
- Ciucuraș, cum adică să-mi amintești? Mă crezi senil? Crezi că, dacă am albit în presă, m-am hodorogit și am ajuns să-mi amintești tu că ..
- Nu, domnule, doream numai să vă spun …
- Poftim educație! … mă întrerupi și îmi pierd șirul. Puișor, de când te-ai angajat la noi nu ai reușit să aflii că pe mine nu mă întrerupe nici măcar președintele? …Bun, unde am rămas?
- Spuneați că nu sunteți senil și că …
- Da, gata. Mi-am amintit. Îți spuneam că nu sunt senil și că …. parca mai era ceva, nu?
- Ceva despre articol
- Da, așa este. Ești bun mă, păsărel! Uite, ai și memorie. Cum spuneai că te cheamă?
- Gaiță. Viorel Gaiță
- Ha, ha, ai și umor. Ești bun, chiar că ești bun.
- Nu, domnule, chiar așa mă cheamă, Viorel.
- E lasă, nimeni nu este perfect. Să revenim pe text. Uite ce spun eu: textul tău chiar ar fi bun de publicat, dacă nu ar avea câteva mici lipsuri. Spre exemplu, nu poți vorbi despre președintele Băsescu fără să lași nicio aluzie că ar fi bețiv, afemeiat, chelios, sau vulgar.
- Domnule, dar eu chiar scriam despre președinte în textul meu. E drept ca nu i-am dat numele în clar dar am făcut aluzii directe la persoana sa.
- Și de ce, ma rog, să nu-i dai numele? Ce, ți-e frică că te lovește gripa aviară? Fii, mă, bărbat și lovește și tu din față. Ia-te de fii-sa, de fra’su, de nevastă-sa, de staful său de campanie, ...
- Domnule Nistorescu, dar eu ...
- Nu mă întrerupe, mă, papagalule!
- Gaiță, domnule, Viorel Gaița.
- Mă rog, tot pe acolo. Păsărel, la mine în ziar nu publică decât cei care scriu despre Băsescu. Clar?
- Da, domnule, voi corecta.
- Tu nu te uiți la Mircea Badea?
- Cum să nu, domnule. Eu numai asta visez, numai asta pictez, numai asta îmi doresc. Anume, să ajung și eu ca Mircea Badea. De altfel, din Mircea Badea ma inspir în articolele mele. Spre exemplu, Mircea Badea a făcut aseară o emisiune poetica inspirată din poemul președintelui.
- Așa, și?
- Voi adapta ideea ilustrului realizator de emisiune și voi scrie un text presărat cu versuri
- Bravo păsărel! vezi că se poate? Doar ți-am spus, văd în tine geniul creator al lui Mircea Badea, limbajul lui Ciutacu și umorul lui Gâdea.
- Umorul domnului Stan
- Care Stan?
- Domnul cu laptopul, cel care râde atât de cristalin la pastorul Gâdea în emisiune.
- A, da! Râde pastoral. Așa este. Dar la el umorul este involuntar. Și râsul său este involuntar. În schimb, la tine, umorul este studiat. Chiar așa, ce studii ai?
- În altă ordine de idei, domnule Nistorescu, am primit un plic sigilat, de la un anume Petru Romoșan, cu mențiunea ”pentru pastilele tale zilnice”.
- Ce pastille? Ești bolnav? Bănuiam eu ceva. După cum te holbezi la mine, banuiesc ca te doare rău, nu?
- Nu, domnule, nu sunt bolnav și nici nu se transmite prin aer. Era vorba despre pamfletul zilnic pe care îl public în Cotidianul. Așa le spun eu, pastile.
- Ai grijă cu ele. După un timp devii dependent. Uită-te la mine, am renunțat la ele și am trecut pe alifii. Ia întoarce-te!
- De ce?
- Ai o scamă pe fund
- Nu domnule, așa e el.
- Bun, să revenim la pastile, îmi spuneai ca te doare …
- Nu mă doare, domnule, vorbeam despre Petru Romoșan
- A, da. Romoșan, prietenul meu deconspirat de CNSAS.
- Tocmai asta vă spuneam, că de data aceasta, în locul temelor de pamflet, cred că a încurcat plicurile și mi-a trimis niște note informative.
- Dacă nu sunt despre Băsescu nu ne interesează. Scuză-i scăpările, te rog. E băiat bun, dar se mai scapă de la un timp. De altfel, din acest motiv am renunțat să mai stau cu el în același birou.
- Bun, de data asta, domnule, ce îmi sugerați să scriu despre Băsescu?
- Scrie și tu că este dictator. Dar ai grijă, este musai să fie acid, ironic, umoristic, reconfortant….Ce mai, trebuie să se râdă la el cu lacrimi. Până și Vanghelie vreau să râdă la el, adică să fie un umor rafinat. Da?
- Da, domnule, rafinat ca Vanghelie, am înțeles.
- Bine, păsărilă, ești liber la program!
Umoristul făcu stângaci o dreapta împrejur, și, imediat după ce trase ușa dupa el, bătrânul jurnalist o chemă la el pe Gherghina, pe un ton aproape șoptit ”Gherghino, convoacă-i pe cei de la secția de anchete. Să vină la mine în mod urgent. Am o bănuială că pe păsărilă ăsta l-am mai văzut pe undeva. De când cu dictatura asta nu poți avea încredere în nimeni. La naiba, în puii mei”
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Andrei, nu sunt un tip foarte orgolios, in orice caz, nu peste medie. In rest, fie cum spui tu, desi ar mai fi multe de adaugat. Dar vom gasi candva timp si pentru asta.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-21 11:59:15
         
 
  Radu, acum cateva minute am terminat de citit textul indicat de tine. Nu, nu l-am inceput aseara :), si da, recunosc ca ai ceva din stilul meu, fapt pentru care iertarea se inscrie intr-un raport relativ intre noi. Am facut confuzia pentru ca uitasem complet de textul cu pricina, poate si din cauza faptului ca il citisem pe bucati.
Trebuie sa recunosti, insa, ca, in legatura cu dialogurile voastre cu terti useri, dar chiar si intre voi, si tu si Rechesan comentati "cu orgoliul pe masa". Nu ca ar fi un lucru neaparat rau, dar cred ca sunt destui care se ingalbenesc de icter in mod nemeritat. Tot in aceasta idee, cred ca sunt multi, dintre cei care posteaza aici, care au o strangere de inima cand constata ca le-ati comentat textul, intrebandu-se: "o fi de bine?!?..o fi de rau?!?" . De regula au ghinion.
Pentru ca in fiecare dimineata, la cafea, trec in revista prima pagina a site-ului, am o imagine si asupra comentariilor din subsolul ei. Este interesant sa constati ca marea majoritate dintre cei care comenteaza o fac intr-o cu totul alta maniera decat isi scriu textele. Mai putin domnul Cristescu, care scrie si comenteaza intr-un mod pronuntat didactic. Eu am postat mai putin, iar de comentat nu am comentat mai sus de sandalele domnului Cristescu. A fost o optiune de compromis.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-21 11:53:02
         
 
  Andrei, eu si Reche nu ne contram decat rar si cu oarecare prudenta, eu fiind paralel la proza, el, la poezie...  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-20 23:59:59
         
 
  Andrei, era vorba de un text, poate il citesti acum:

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol=35141

asemanarea era in... vezi tu.
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-20 23:53:36
         
 
  Radu, domnul Rechesan, al carui condei l-am apreciat si aici, pe Europeea, intr-o masura comparabila cu aprecierea pe care o port traducerilor tale, mai mult decat inspirate, este o absenta notorie. Nu cunosc motivul absentei sale indelungate de aici, si de aceea nu ma pronunt nici despre dialogurile voastre, notabile si ele :)
De altfel, orgoliile mari stau de regula in spatele unor autori talentati, si, desi nu sunt adeptul unor dispute al caror sambure germineaza pe solul umed si alunecos al orgoliilor, recunosc ca le savurez cu placere. Stiu, am gusturi discutabile, dar sunt omenesti, nu?
Cateodata, preferam sa va urmaresc dialogurile in detrimentul textului sub care se derulau. Stiu, nu e frumos ce fac, dar na!
Multam fain!
Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-20 22:33:53
         
 
  seamana un pic cu dialogul dintre mine si Rechesan (ce vremuri) din nevropeea, dar te iert...

vot

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-10-20 22:08:32
         
 
  Laura, ma bucur ca ai apreciat umorul acestei schite. Macar atat, daca personajele acesteia te-au lasat indiferenta, chestie pe care o apreciez eu la tine :)
Cu respect, Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-20 21:55:26
         
 
  Indiferent de persoanele ironizate, de apreciat în primul rând este umorul acestui text!

Mulțumesc pentru buna dipoziție, Andrei Florian :)




 
Postat de catre Danciulescu Laura la data de 2009-10-20 19:00:08
         
 
  Multumesc frumos, Petre. De altfel, din cauza samantei de ardei, Europeea a ramas singurul site care imi mai accepta textele. O zi buna!
Cu respect, Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-10-20 18:36:46
         
 
  Da, îmi place scrierea, merge ca schiță până în miezul adevărului iar cu izul de pamflet, până în sămânța ardeiului iute...  
Postat de catre Petre Mocanu la data de 2009-10-20 17:12:12
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE