PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Vasilica Cristi Foaia albã mã înspãimântã – ÃŽmi hãtuieºte celulele ÃŽntr-un bâzâit insuportabil. Nu vreau decât sã scriu... bine... Foarte bine! Dar simt cã m-am pierdut printre culbutorii ºi tacheþii unei vieþi de navetist. Viaþa mea a devenit o înºiruire de cifre, sunt doar un „grad, nume, prenume” de pe (prea-multele) ºtate scoase la imprimantã ºi apoi trase la xerox. ªi zilele mele tot la xerox le trãiesc. Banalitatea a tãiat crunt în carnea mea – odatã plinã de sânge, de pasiune. Rutina, mai apoi – aceastã femeie de serviciu a îndoctrinãrii ºi subjugãrii –, a fãcut curat în conºtiinþa mea ºi astfel am devenit doar un pacient hrãnit prin perfuzii din care curg clipele unui trecut care ar fi putut duce spre un alt fel de prezent. Majusculele au devenit niºte litere de la începuturile frazelor ºi numelor. Am început bine, dar m-am complãcut în meschinãrii ºi în banal. Nu, nicidecum! O scãpare TREBUIE sã existe. Orice sistem, orice lucru are o fisurã! Nu existã sistem ermetic. La un anumit moment, pânã ºi un termos trebuie golit. Un sistem ermetic este doar un mijloc (mediu) de transport dintr-o parte în alta. „Schimbarea este singurul lucru care nu se schimbã în Univers.” „Orice e negru devine alb ºi viceversa.” „Orice conþine în sine ºi opusul sãu”, aºa cã nimic nu este alb sau negru în totalitate. Perfecþiunea este doar o noþiune care hãlãduieºte doar în „povestirile sfinte”, cele care sunt aproape atemporale, datãrile fãcându-se de la acea ipoteticã, dar inevitabilã facere, naºtere a lumii. Atunci s-a nãscut lumea, dar a murit perfecþiunea. In-creatul este perfecþiunea. El conþine în sine tot: ºi alb, ºi negru, ºi plus, ºi minus. El este autarhic, nu are nevoie de „un tatã ridicat pe o treaptã superioarã”, care sã-l ierte, sã-l cãlãuzescã, pe care sã-l învinuiascã, de la care sã se revendice ca aspect. Existã în timp ce nu existã. Nimeni nu l-a creat, nimeni nu-i poate anula existenþa. Este un mort viu, pentru cã nu s-a nãscut ºi nu poate sã disparã. El face legile, pentru cã el este legea. El nu are nevoie de compania, de admiraþia, de dispreþul sau de iubirea altora ca el. ªi atunci... veþi întreba de ce a murit?!? Nu a murit. Nu a dispãrut. S-a transformat în ceea ce ºtim astãzi, în ceea ce numim astãzi Univers. Sau, cel puþin, aºa credem noi, animale insignifiante care poluãm acest „Univers” cu gândurile noastre – aceste fragmente de energie pe care le emitem. De unde ºtiþi cã nu sunteþi decât o celulã dintr-un corp imens (din nou, aºa credem noi...), o celulã din stomac, sã zicem, una care trebuie sã emitã sucul gastric. Nu, pentru cã „suntem înzestraþi cu raþiune”! Ha! Raþiune? Raþiunea o foloseºte ºi animalul unicelular atunci când trebuie sã se hrãnescã. Bine, hai atunci sã zicem cã suntem niºte neuroni care comunicã informaþii, adicã suntem un mijloc de transport al informaþiei. ÃŽn fond ºi la urma urmei, nu facem decât sã respectãm legile, sau, mai bine zis, Legea. Orice conþine în sine ºi opusul sãu, adicã suntem fiinþe raþionale, dar, în acelaºi timp, ºi prizonierii „socializãrii”. Avem nevoie de ceilalþi, aºa cum o celulã are nevoie de altã celulã ca sã se hrãneascã. Interacþiunea cu alþi membri ai societãþii umane este sângele care ne asigurã supravieþuirea. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE