PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Vasilica Cristi ,,Dragii mei, Eu mi-am trimis lacrimile sã mã preceadã ºi odatã cu ele s-a dus ºi cel care credea în «noi». Nu ºtiu de ce, dar parcã m-aº afla pe o insulã pustie. Sentimentele mele au orbit, nu mi-e dor de nimeni, mi-am înconjurat sufletul cu þepi ºi m-am ascuns în mine. Acum ºtiu cum e sã predici în pustiu: te vezi mai bine pe tine, ca fiinþã limitatã. ªi în lumea asta fiecare om îºi are pustiul sãu. ÃŽn fapt, fiecare om este singur, pentru cã fatalitatea, domnii mei, este apanajul capului plecat, al ochilor prea închiºi sau prea deschiºi, al urechilor înfundate. Ori o accepþi fiindcã nu ºtii cine eºti ºi ce ar trebui sã fii ori fiindcã ºtii, dar accepþi martiriul în numele IDEII. ÃŽn primul caz e vorba de laºitate, nãscutã din ignoranþã sau comoditate, iar pentru cel de-al doilea ai nevoie de mult curaj ca sã-þi învingi instinctele, sã lupþi cu carnea ta, cu sângele tãu, în care vuieºte viaþa, sã-þi domesticeºti monstrul care plânge dupã uniunea asta de celule – în esenþã doar un mecanism puþin mai complicat. Vocea cãrnii (un monstru abject, o bestie angajatã în lupta pentru supravieþuire) ºi altã voce (de fapt doar un amalgam de sunete, de culori, de forme) care ºopteºte fãrã a vorbi, vede fãrã sã priveascã, simte fãrã sã pipãie, aude fãrã sã asculte, miroase fãrã sã inspire, aceºtia sunt combatanþii, domnilor. «O luptã-i viaþa» – nimic mai adevãrat, da, o luptã sau o continuã înfrângere, un etern mers înainte (sau înapoi) sau un etern popas.” Nu, eu voi merge înainte, oricât de încet, de repede, târâº-grãpiº, nu conteazã. „Hamlet a spus-o în cuvinte puþine în fraza lui care bântuie lumea. Da, «a fi sau a nu fi», desigur, o ºtim cu toþii, o citãm, o parafrazãm, o folosim în cele mai banale situaþii, o mestecãm, dar nu o digerãm niciodatã. Plâng de milã noastrã, a rumegãtoarelor penibile, «o, sancta simplicita!». Am poposit la începutul drumului, nu am ºtiut sã mergem mai departe, ne-am oprit la primul han care ni s-a ivit pe cale, ne-am oprit sã ascultãm simfonia vieþii cântatã cu vocea cãrnii. Am ales sã o ascultãm decât sã o vedem, ochii ni s-au acoperit de pleoape, multe pleoape, ºi am ales visarea. Umbre, asta vedem acum, umbrele noastre care se miºcã, dându-ne senzaþia (senzaþia!) cã suntem vii, cã bem, cã auzim voci, cã ne este foame, cã... Am fost odatã copii, trãiam, visam, iubeam, vedeam, dar am obosit acum, am bãut prea mult vin ºi am adormit cu capul pe masa din hanul ticsit de beþivi (ah, binecuvântatã fie beþia simþurilor, beþia senzaþiilor!). Nu mai trãim, nu mai iubim, nu mai vedem, am rãmas o ulcicã umplutã cu vin, o strachinã de lut în care bãlteºte supa vieþii, o supã de carne – lut inert plimbat de pe masã în chiuvetã ºi apoi în dulap ºi iar pe masã. Nu am mai avut rãbdare ºi am intrat în tavernã dupã prima replicã a nefericitului nebun. „Da, «a fi sau a nu fi», ºtim e veche, cunoaºtem.” ªi el, care vorbea de secole, nici nu s-a schinuit sã vã vadã, pentru cã ºtia. ªtia cã lutul ars fãcut e sã se umple iar, ºi iar, ºi iar cu vin. Dar a vorbit, vorbeºte în continuare pentru urechi ce nu aud, înfinge pumnalul pentru ochi care nu vãd. Ce poate sã spunã mai mult? Nu e de ajuns? NU. Fiþi atenþi, e vorba despre noi: «E oare mai de laudã sã suferi/ ÃŽn sinea ta sãgeþile ºi praºtia norocului vrãjmaº/ Sau sã te înarmezi în faþa unei mãri de nenorociri/ ªi opunându-i-te, sã o rãpui»”. Sã mã-narmez? Da, cu rãbdare. Cu pasiune. Cu viaþã. Cu altã viaþã. Loveºte-mã. Lutul ars se poate sparge, dar lutul umed care încã se învârte pe roata olarului se poate arcui, se poate remodela. Pe mine nu m-a ars încã focul cãrnii, focul umbrelor, peste lutul meu încã mai toarnã meºterul apã. ªtiu, fantoma destinului mãturã cu poalele cãmãºii ei de noapte câmpiile în care dorm nenãscutele vase de lut. Iarba mai rãsare încã din pãmântul afânat de organisme, ploaia îl mai udã, soarele îl mai pârleºte, vântul îi mai rãsfirã pãrul verde. Apoi, într-o bunã zi, lutul se înalþã în mâna unui meºter, este frãmântat în palmele lui, se învârte pe roatã, se pârleºte, se arde, apoi se umple de vin, iar, ºi iar, ºi iar, pânã când o mânã neglijentã îl sparge. ªi iar, ºi iar... Poate sunt nebun, poate visez ºi eu, poate nu ºtiu nimic, poate citesc toate astea într-o carte, poate rescriu ce au mai scris alþii mereu ºi mereu, poate... Aºa gândeam eu, pânã când fataliatea mi-a izbit pumnul de carne, oase ºi sânge în ochi o datã, de douã ori, de trei ori,... Am zâmbit – un zâmbet încrâncenat -, am scrâºnit, am strâns din dinþi, apoi viaþa a dat un strigãt animalic, ascuþit – ceva între horcãit ºi urletul lupilor – ºi acest urlet s-a spart în unduiri într-o explozie a moleculelor, care a degajat cãldura focului umbrelor ºi mi-a ars lutul. Cuvintele. Au murit. A rãmas lutul. ARS. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE