FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
itsy bitsy exhibitsy sau jocul cu bobițele scoase din nas
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
Cînd Arghezi spune: m-am copilărit, nu vorbește despre o prelungire dincolo de limitele firești și rezonabile a tarelor și a neajutorării irascibile a copilăriei. Pentru el, ca și pentru orice om întreg și perfectibil, copilăria nu este doar un refuz tenace și răzvrătit al evoluției.

Copilăria pe care o vizează este aceea care păstrează și desăvîrșește acele trăsături valoroase, fragile, cel mai adesea perisabile, ale vîrstelor dintîi, precum candoarea, nevinovăția, inocența (în sens de incapacitate de a face rău premeditat). Copilăria care-și maturizează aceste însușiri și care devine nu o vîrstă a rudimentarității perpetuate, ci a opțiunii cultivate – o vîrstă adoptivă în ciuda celei cronologice.

Copilăria are un nume bun, cînd vrem să vorbim despre ea la modul peiorativ folosim neologisme ca puerilism și infantilitate. Ele numesc cel mai bine incapacitatea/impotența de a te desprinde de vîrsta lipsei de discernămînt pentru a putea dobîndi valori autentice și a miza riscat pe ele și nu pe protecția maternă (sau paternalistă).

Într-o mică poezie antologică, făcută oarecum în joacă, Blaga spune: Copilul rîde: / Înțelepciunea și iubirea mea e jocul! Abia de trebuie să mai subliniez faptul că la toate vîrstele aceste trei ingrediente sînt prezente într-o altă ierarhie. Nu infantilismul iresponsabil este blazonul copilăriei, ci capacitatea mirabilă de a topi iubirea și înțelepciunea în rîs și joc.

Spiritul ludic nu este deci acela care agreează joaca puerilă și decerebrată, ci acela care face din joc o trăsătură umană superioară, o sinteză a înțelepciunii și iubirii. Copilului i se iartă faptul că se joacă cu propriile excremente și nimănui nu-i trece prin cap că acest lucru este una din valorile copilăriei care ar merita perpetuată și canonizată. Și totuși... sînt unii, cronologic adulți, care se rezumă la atît. Ba chiar se împăunează cu asta.

Photobucket

Și spiritul ludic este o trăsătură umană superioară atunci cînd este cultivat, nu degeaba a scris Johan Huizinga o carte intitulată Homo ludens în care demonstrează că societatea umană, departe de a cultiva doar seriozitatea posacă și mercantilă, este gestionată în multe împrejurări de un spirit de joc salutar și elevat.

Photobucket

Totul e să ai capacitatea de a face deosebirea între jocul cu bobițele scoase din nas și acela cu mărgelele de sticlă. Altfel, te poți ascunde infantil o viață întreagă după eufemisme expirate.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Doar nu vă așteptați la o reacție de spășenie, autocontrol și maturizare bruscă a nătărăului din poză!?...
Mutațiile genetice sunt ireversibile.
 
Postat de catre ioan peia la data de 2009-08-09 20:43:01
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE