FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Colocviu sentimental (repostare)
Text postat de Veronica Pavel
Colocviu Sentimental,

Traducere din Paul Verlaine

În parcul bătrân, înghețat, solitar,
Două fantome din ceață apar.

Ochii li-s morți, buzele moi
Vorba li-i șoaptă, pomii sunt goi.

În parcul bătrân, înghețat și tăcut
Două spectre se privesc în trecut.

-Extazul nostru, ți-amintești? de-altadat’?
-De ce mi-aș aminti neapărat?

-Mai bate-ți inima când numele-mi auzi?
Mai simți în vise suflu-mi? –Nu. Refuz.

-Unde sunt zilele de bucurii nespuse
Când buzele ni se-uneau? –Sunt duse.

-Ce-albastru era cerul, speranța cât de mare!
-Ea-a fugit, învinsă, spre cerul fără soare.

Așa pășeau cei doi pe drum nebun în noapte,
Doar bezna ascultând pierdutele lor șoapte


Originalul:

Colloque Sentimental


Dans le vieux parc solitaire et glacé
Deux formes ont tout à l’heure passé.

Leurs yeux sont morts et leurs lèvres sont molles,
Et l’on entend à peine leurs paroles.

Dans le vieux parc solitaire et glacé,
Deux spectres ont évoqué leur passé.

-Te souvient-il de notre extase ancienne?
-Pourquoi voulez-vous donc qui’il m’en souvienne?

-Ton cœur bat-il toujours à mon seul nom?
Toujours vois-tu mon âme en rêve? –Non.

-Ah, les beaux jours de bonheur indicible
Où nous joignions nos bouches! –C’est possible.

-Qu’il était bleu le ciel et grande l’espoir!
-L’espoir a fui, vaincu, vers le ciel noir.

Tels ils marchaient dans les avoines folles
Et la nuit seule entendait leurs paroles

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Cristi,
Las' domnia asta în antreu! Am dat și eu o raită prin terfeloaage și se pare că Radu e cel mai aproape de sens; nu știu cum le face dar le nimerește, are un "instinct"! La versurile cu gurile căzînde ai zbîrcit-o însă rău!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-08-08 12:06:05
         
 
  Postez aici si varianta lui St.O.Iosif:

În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.

Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.

În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.

− Îți amintești extazul nostru vechi ?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi !

− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare ? − Nu.

− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Cînd gurile ni se uneau ! − O fi ...

− Ce bolți albastre, ce speranțe mari !
− Speranța-i azi prin norii funerari.

Și astfel merg stîrnind ovăzu-n drum
Și noaptea îi aude doar, prin fum...

Cristi

P.S. Este foarte posibil ca dl Rechesan sa aiba dreptate. Nu am mai revenit (nici macar nu l-am recitit!) asupra textului. L-am repostat si atat.
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-08-08 11:57:38
         
 
  incerc si eu, cu scuzele de rigoare:

E ceata-n vechiul parc, pustiu si vant,
Dar doua umbre ies ca din pamant,

Se-apropie si-n intuneric cresc.
Au buze moi ce-abia-abia soptesc,

Si ochii morti, ferestre spre trecut,
In parcul vechi, insingurat si mut.

- Iti amintesti fiorul de-altadat?
- De ce as face-o? Totu-i ingropat.

- Cand m-auzeam chemat, stiam, esti tu.
Imi mai visezi tu sufletul? - O, nu.

- Si buzele cand le uneam, fierbinti,
in clipe de extaz? - Ma tem ca minti.

- Mai stii speranta ce inalt suia,
pe-albastrul cer? - C-a fost invinsa, da.

Prin buruieni treceau, șoptind usor
Si noaptea se lasa in urma lor.

P.S. "avoines folles" ar insemna un soi de ovaz salbatic, o buruiana oarecare ce poate fi gasita prin parcuri

dar nimic nu-i sigur
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-08-08 11:50:44
         
 
  Asta poate e discutabil sau greșesc eu, dar în strofa
"Ah, les beaux jours de bonheur indicible
Où nous joignions nos bouches! –C’est possible."
traducerea
"Nu! _Zilele-n care, aglutinate,
Gurile noastre cădeau? _Da! Se poate!

mi se pare chiar riscantă, nemaivorbind de ridicolul imaginii gurilor căzătoare!
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-08-08 09:48:32
         
 
  Eu aș fi dat doar una, mi se pare "legerement" exagerat, mai cu seamă că în distihul final al lui Cristi e o umbră de inadvertență: avoines o fi chiar banalul ovăz(urile)așternute pe drum, sau e atibutiv imperfectul lui avoir și-atunci ar fi corect de tălmăcit aviones folles cu foste nebunii, nu cu pleavă de Avena sativa?!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2009-08-08 09:41:38
         
 
  Cine a trecut pe-aici,
Cam discret si, nesemnat,
A aprins trei licurici,
Fie binecuvantat.


 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-08-08 07:28:49
         
 
  Prin parcul bătrân, solitar și tăcut
Fantome de ceață se-ntorc spre trecut.

Au ochii sfârșiți și cuvintele dor
Zadarnic urnite de buzele lor.

Prin parcul bătrân, solitar și tăcut
Fantome evocă trecutul pierdut.

_Ți-amintești odinioară extazul sublim?
_De ce tocmai astăzi să ni-l amintim?

_Prin vise și inimă-ți trece mereu
Cu-aceeași putere numele meu?

_Nu! _Zilele-n care, aglutinate,
Gurile noastre cădeau? _Da! Se poate!

_Speranțele – mari și cerul integru?
_Speranțele mor și cerul e negru!

Ovăzul pe drumuri se-așterne usor
Și noaptea înghite cuvintele lor.

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-08-07 17:05:14
         
 
  Am repostat aceasta traducere pentru Cristian Munteanu care a facut un comentariu foarte interesant la poezia Adrianei Giurca.

Iata ca si in poezia lui Verlaine, acest colocviu poate fi tot atat de bine un dialog intre doi, dar si unul al unei singure persoane cu ea insasi, cea de "atunci", cand iubea, si cea de "acum", cand flacara se stinsese...

Cristian Vasiliu a postat si el o traducere reusita a acestui poem cand l-am postat prima oara.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-08-07 16:49:22
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23818
Comentarii: 120251
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE