|
|
|
|
|
|
|
|
|
Între indigo și negru, duhul ploilor în trup noptatic |
|
|
Text
postat de
Bot Eugen |
|
|
Săgetat crepusculul de-o rază,
sângerând, pe față-mi desenează
umbrele celor naufragiați în întuneric.
Alăptată de-o stea părintește,
văd cum dindărăt umbra mea crește,
alcătuind cu ceilalți trecători un stol himeric.
***
Lacrima de sânge-n toamnă,
între indigo și negru,
cu inima se îndeamnă
să ardă-n cântec integru.
Prin ploaie trec în pas cu toți
surdo-muții tristeții
și-n ochii lor văd cum beat
mă lovesc de toți pereții,
și ploaia ascult
în mine cum își ascute
glasul ocult
sub constelațiile mute.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|