PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Sonet II de Pablo Neruda (traducere/adaptare) Text postat de Cristian Vasiliu Dragoste, cât de multe drumuri duc spre sărut, câte rătăciri solitare înainte de a te găsi! trenurile aleargă prin ploie fără mine de-acum, iar în Taltal nu răsare nicio primăvară. Căci tu şi cu mine, dragostea mea, suntem uniţi, uniţi de la veşminte până la rădăcini, uniţi în toamnă, în apă şi în şolduri, până când suntem doar eu şi tu - una. Gândeşte-te câte pietre au fost duse de ape către gurile râului Boroa, gândeşte-te că , despărţiţi de trenuri şi de naţiuni, nu ne-a rămas decât să ne iubim pur-şi-simplu, în ciuda ezitărilor, cu bărbaţi şi femei, cu pământul ce hrăneşte garoafele. Sonet II de Pablo Neruda Amor, cuántos caminos hasta llegar a un beso, qué soledad errante hasta tu compañía! Siguen los trenes solos rodando con la lluvia. En Taltal no amanece aún la primavera. Pero tú y yo, amor mío, estamos juntos, juntos desde la ropa a las raíces, juntos de otoño, de agua, de caderas, hasta ser sólo tú, sólo yo juntos. Pensar que costó tantas piedras que lleva el río, la desembocadura del agua de Boroa, pensar que separados por trenes y naciones tú y yo teníamos que simplemente amarnos, con todos confundidos, con hombres y mujeres, con la tierra que implanta y educa los claveles. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE