FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Cei șase orbi
Text postat de Cristian Vasiliu
Orbul I. Stă nemișcat pe ultima treaptă a bisericii, atent nu la cei ce intră și ies ci la glasul îndepărtat al preotului ce oficiază slujba. Pare că visează fixând întinsele deșeturi din sine însuși. Din când în când, la zornăitul mărunțișului aruncat în silă de enoriașii habotnici, tresare și murmură parcă odată cu preotul din amvon: „Dumnezeu să vă aibă în pază! Amin!”.

Cersesc pe trepte de biserici,
Cu palma-ntinsă,-un colț de pâine
Și îmi petrec eternitatea
Rugându-mă de azi pe mâine;
Primiți-mi deci blagoslovirea
Și dezlegarea de-orice vin㠖
Prin mine curge întuneric
Ca să vă dau în schimb lumină.

Orbul II. Se plimbă agitat pe străzile subțiri ca niște capilare din Bucureștiul vechi. Îl poartă prin valurile mulțimii un câine maidanez legat în ham. Oamenii îl ocolesc și apoi întorc privirea după el fiincă vorbește tare și pițigăiat. Unii râd de înfățișarea lui profet: barba încâlcită, nasul coroiat și buzele subțiri. Proferează amenințări cu Apocalipsa, cere pocăirea întregii seminții omenești și gesticulează.

Pășesc în urma unui câine
În spate însă-mi urlă corbi;
Văd începutul și sfârșitul
Cum pot să-l vadă doar cei orbi;
Și nu vă cer decât o clipă
Ca să vă spun povestea veche
A celui răstignit pe cruce
Cu-Isus odată, la ureche

Orbul III. S-a așezat la baza podului încă din zori și cantă la o muzicuță ruginită de copii. Deși a început să plouă iar oamenii grăbiți nu mai au timp să prindă decât câteva note din fraza muzicală și nu-și mai sondează buzunarele sau poșetele în căutarea banilor, el continuă să cânte netulburat. E încă tânăr. Are fața rotundă și rumenă ca a unui vechi trubadur. În jurul lui dau târcoale ca niște hiene, copii de tăciune, așteptând momentul prielnic pentru a-i șterpeli agoniseala din cutia de lemn.

Nu m-ocoliți de parcă-aș ține
La piept un șarpe și un măr,
Căci sub aceste zdrențe stranii
Ascund cumplitul Adevăr:
Doar cei ce-și pun pe rană sare
Și cântă vesel când li-i greu
Din muzicuța ruginită,
Mai pot vorbi cu Dumnezeu.

Orbul IV. Clădirea cu potic aparține unei instituții importante. Oamenii se adună aici pentru a depune memorii, pentru a-și plăti dările sau pentru a obține audiențe. El stă sprijinit de o colonadă și urmărește trist cum valurile mulțimii se sparg de faleză, ca și cum ar fi una dintre victimele nedreptăților acelei instituții. Nu pare că cerșește, deși are în față o pălărie de fedru întoarsă și își clatină capul imperceptibil ori de câte ori aude monezile lovindu-se una de alta. E bătrân! Are obrazul acoperit de țepi rari, iar mâinile îi sunt mari și noduroase.

Sunt viu și-adun de sărbătoare
Sub frunte albii pescăruși,
Iar turmele de pași le număr
Uitat în umbra unei uși,
Deci n-am să cer în ziua morții
Celui de Sus decât un dar:
S-ajung și eu ca Sfântul Petru,
În fața Raiului, portar.

Orbul V. Trece în aval pe bulevard pipăind discret cu bastonul trotuarul, iar oamenii nu îl menajază, deși înțeleg prea bine din mersul lui târșâit și din uitătura alba și fixă că este orb. Îl lovesc nepăsători cu umarul dar el se clatină ca un Goliat fără să se plângă și fără să se oprească.

Voi cei ce știți când este ziua
Și soarele cât e de sferic,
N-o să-nțelegeți, în orbite,
Cât mi-e de frig și de-ntuneric
Și cântărind din ochi osânda
Bastonului cu vârful bont,
Nu veți lăsa cărarea dreaptă
Celui ce n-are orizont.

Orbul VI. Este deja întuneric în parc. Doar perechile de îndrăgostiți se mai ascund de vâltoarea orașului pe alei. El îți ghemuiește înfrigurat trupul strâmb sub o bancă de pe marginea lacului. Poate auzi de aici mângaierea apei în malurile de piatră și foșnetul aromat al teilor. A înțepenit, dar ochii i-au rămas deschiși și strălucesc fosforescenți ca doi aștri în oglinda lacului.

N-am somn căci somnul nu-și găsește
Sub pleoapa subredă culcuș,
Iar dimineața nu-mi anunță
Îndemnul unui nou urcuș;
Doar câteodată, de durere,
Mă înconvoi un pic mai mult,
Ca-n ore sinilii tăcerea
Pământului să o ascult.

7.III.2009
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mi se pare superficial textul de mai sus,se putea scoate mult mai mult.Initiativa si intentia n-ajung.Ca sa faci poezie filosofica si (sau) religioasa,nu trebuie sa simti play-back.
In rest,va poftesc sa va documentati:
"Exista conducatori orbi care conduc orbi.Si daca orbii conduc alti orbi ,toti vor cadea intr-o groapa" Sf.Matei15:14
Astfel suntem si noi condusi de propriile instincte gresite, sau mai rau de catre altii...
" Parabola orbilor" Peter Bruegel cel Batran(extraordinarele proverbe flamande vizualizate).
 
Postat de catre Cristina MareK la data de 2009-03-07 18:12:53
         
 
  După lectura asta voi avea nevoie de cel puțin 2 ore pentru a putea trece la glume. Sper ca Mitică & co. să se abțină în acest interval.

Vot (*)

PS: Orbul V, ultimul vers, poate mai bine "La cel ce..."
 
Postat de catre Al Trep la data de 2009-03-07 16:17:29
         
 
  Vot cu valoare de *
PS: Typo in cuvantul "pescarus" (orbul IV).
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-03-07 15:39:56
         
 
  votez  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-03-07 15:32:56
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE