PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Dan Norea Un dac ºi cu un parc Plimbându-se prin parc Zãresc pe lac o barcã Cu- o dacã ºi o parcã. ÃŽntâmplarea-i recitatã De copii, versificatã: “Dacã ºi cu parcã Se plimba-ntr-o barcã ªi barca s-a rãsturnat ªi dacã s-a înecat.” Parcul parca a salvat Dar dacul s-a întristat, Vãitându-se de zor: - Am rãmas fãrã popor ! Parcul ºi cu parca lui ÃŽi grãiesc sãrmanului: - Noi avem o surioarã Ce trãieºte pe la þarã. Geta-i zice, dacã-þi place Ia-o ºi-om trãi în pace. El a vrut-o, ea l-a vrut ªi aºa a apãrut Peste ani, încet-încet Tot poporul daco-get. Dacã daca mai trãia La-ntâmplarea de pe lac Ca urmare se nãºtea Alt popor, cel daco-dac. Note 1. Parcii chiar au existat în antichitate. Ce e interesant este faptul cã parcele (trei la numãr) erau zeiþele destinului la romani. 2. Din acel moment, parcul îi amintea dacului din când în când : “Bã, Geta-i sorã-mea !” 27.10.2004 Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE