FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Scrisoare imaginară... (in memoriam ARTUR SILVESTRI)
Text postat de valentina becart bisog



… dincolo de cuvinte, tăceri… îi voi recunoaște surâsul pe cerul
înstelat al nopții…

Nu înțeleg, sau poate înțeleg prea bine, și nimeni nu-mi poate interzice -
să mă las copleșită, să mă las „prad㔠tristeții și furiei… gândindu-mă la acea zi de 30 noiembrie 2008…
Și nu știu cum, și de ce, Dumnezeu cheam㠄acas㔠mult prea devreme – pe acei oameni minunați de care ne agățăm uneori cu disperare… și pe care am vrea să-i știm lângă noi o veșnicie!
Rătăceam plină de îndoieli prin labirintul întunecos al vieții – în căutarea identității mele – și chiar Dumnezeu mi-a trimis în cale un Om deosebit… care m-a încurajat să-mi încerc „aripile” fără teamă! Și ce sublim a fost zborul! Mă înălțam din ce în ce mai sus – și cerul vieții mele – devenea tot mai senin, tot mai promițător… Și cu câtă recunoștință îmi întorceam privirea către „cel” trimis ca o „tain㔠să aducă un strop de bucurie, de lumină
în existența-mi cernită…
Și, nu știu dacă v-am mărturisit… dar Universul s-a îmbogățit cu un „cânt” – cântul
inimii mele! Sunt sigură că acum îl ascultați… și sufletul vi se umple de fericire. Nu cred că
ați bănuit cu câtă emoție și încântare așteptam aparițiile poemelor mele în „Tânărul-scriitor”,
„Luceafărul”, „Ecoul” ș.a… reviste ce au văzut lumina și au cunoscut truda muncii d-voastră
(ca președinte fondator ARP). Și mai mult decât atât, dăruirea totală cu care ați înfăptuit toate
acestea – conștientizând c㠖 numai așa lumina lor va dăinui și „valorile spirituale ale acestui
neam” se vor păstra.
……………………………
Acum… privesc o fotografie care are atașat – un minunat trandafir roșu
- undeva în partea de jos … și, de asemenea, câteva rânduri care au închis în durerea fiecărui cuvânt - o mare taină: „a plecat dintre noi…”
………………………….

Nu! Niciodată!
Atâta vreme cât voi așterne un cuvânt pe hârtia albă… mă voi gândi la minunatul, la valorosul Om de cultură, ARTUR SILVESTRI – care m-a îndemnat să-mi încerc „zborul”
și să cred în reușită… și voi trimite „scrisori imaginare” către neant… știind c㠄acolo” există
cineva care nu va rămâne nepăsător – și gândul acesta mă va umple de bucurie, de tristețe, de… și cu tăinuită grijă îmi voi ascunde „marea de lacrimi” –

Cu adâncă și nețărmurită recunoștință,
Valentina Becart

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE