FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Ce trist viorile cântau
Text postat de valentina becart bisog

Ce trist viorile cântau
la ceas târziu în noapte
nici câinii vagabonzi nu mai lătrau
prea multe lacrimi
amarnic sângerau în șoapte:

„Să fi uitat iubito,
de minunata și tandra întâlnire
când soarele șiret
se furișa în tainica-ți privire!”
ah! și rob ți-am fost fără scăpare
și lumea ca o dalbă floare
ți-am așternut-o la picioare.

Și am pornit la braț senini
spre țărmul cald al fericirii
și ne-am iubit…
și ne-am jurat credință sfântă…
în zori, când m-am trezit
doar urma pașilor ți-am mai zărit
și inima-mi rănită
zadarnic căuta… o lacrimă a iubirii…

Ce trist viorile cântau
pe-un țărm pustiu
unde a murit în zori… o stea…
și câinii vagabonzi toți mă lătrau
când sufletul mi te striga:
„Întoarce-te iubita mea,
iubita mea…”
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE