FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
MIHAIL BURICEA – poetul pătimirii sale
Text postat de Liviu S. Bordas




MIHAIL BURICEA – poetul pătimirii sale



Motto:

Între dropie și albatros, doar diferența de perspectivă








Încheiam în felul următor studiul anterior asupra liricii buriciene:

Încercînd să-și tragă seva din versul eminescian, în special din Luceafărul și La steaua, lirica buriceeană se zbate între dorința atît de firească a zborului printre constelații și neputința atît de omenească a celui care, albatros dorindu-se, constată cu durere că natura i-a dat, pe lîngă năzuință, avînt și curaj, o pereche de aripi de dropie. De unde și simplitatea titlului de mai sus.


Lucrurile au evoluat între timp. Experiența de viață a colegului nostru de albastre file europeice și de aprig chin creator s-a îmbogățit substanțial. Dacă, anterior, remarcam sărăcia stilistică a poemelor distinsului nostru contemporan, astăzi trebuie să scoatem în relief și sărăcia ideatică. Dar, poeziile buriciene sunt sărace nu pentru că autorul lor n-ar fi avut ce să ne împărtășească. Nicidecum. Cei care vor fi crezut astfel vor fi dezamăgiți. Ele, creațiile lirice, suferă de lipsa de diversitate doar pentru că așa a dorit poetul: să se cantoneze în spațiul strîmt și plin de disconfort al întrebărilor existențiale. Poezia Din prima clipă cînd am răsărit, cu care ne-a fericit recent, este dovada vie a preocupărilor sale.

Din prima clipă când am răsărit
pe-a timpului cărare absolută
credeam că pot să merg la infinit
pe-a spațiului redută revolută


Nu putem să nu remarcăm precocitatea capacităților cognitive ale proaspătului cetățean al planetei, precocitate care îi permite să ia act de independența de orice condiții și relații și de lipsa oricăror restricții care caracterizează cărarea timpului, adică, în cuvinte poetice, absolutul acestei cărări pe care se poate merge (credea, cu naivitate noul născut al Terrei) la infinit.
Spațiul, alt element al teoriei despre lume și viață, este văzut ca inaccesibil deocamdată, poate și din cauza poziției de-a bușilea pe care orice proaspăt venit pe lume, oricît ar fi el de precoce, este obligat să o ia. El este o redută încă de pe acum revolută, ceea ce înseamnă că expugnabilitatea ei aflîndu-se la sfîrșitul zilelor, e doar o chestiune de tranziție spre poziția bipedă pentru a putea fi înfrîntă.
Aventura cunoașterii nu cunoaște pauze. Poetul încă în scutece nu-și poate permite să piardă vremea. Mai de-a bușilea, mai punînd un pas înaintea celuilalt, el descoperă lumea:

în timp ce mă-nalțam pe-a scării boltă
ca să-nțeleg mai mult enigma lumii
mă minunam de fiecare cotă
din aventura sfântă a luminii


Reminiscență a unei vieți anterioare, cînd, de la ou la gazul de lampă, totul era pe cartelă, cota fiind distribuită lunar și constituind un uriaș prilej de bucurie, poetul se minunează și acum de cotele de aventură pe care cartela dobîndită la naștere îi permite să le acceseze. Scara cu boltă (invenție de ultimă oră) permite un acces tangent la traseul luminii, astfel încît observarea sfintei aventuri a acesteia devine posibilă fără ca lumina să-i intre direct în ochi, orbindu-l cel puțin temporar și împiedicîndu-l astfel să-și exercite menirea.

Plimbîndu-se astfel prin lumea înconjurătoare, strălucind jucăuș pe cerul unei existențe fără griji, poetul are crunta revelație pe care trebuie s-o fi avut și Einstein la descoperirea teoriei relativității:

și când pe cer eu străluceam mai tare
și mă credeam un rege-al tinereții
am înteles că tot ce naște moare
că moartea e pe veci sfârșitul vieții


Descoperirea ar fi dat gata orice muritor de rînd nedus la biserică și neadăpat la fîntîna preceptelor filozofice ale lumii. Cu atît mai mult pe poetul nostru, fire sensibilă prin natura preocupărilor sale și prin cea cu care ursitoarele l-au dăruit la naștere. Vîrsta de aur a copilăriei ia sfîrșit la fel de precoce precum de precoce fusese însuși poetul pe vremea revolutei copilării. Este timpul marilor aplecări asupra conceptului de existență în interacțiune cu lumea:

din clipa-ceea viața mea a fost
un șir nemărginit de ipoteze
legat de-al existenței noastre rost
într-un noian de neșfârsite teze


Sintagme dragi poetului revin din alte versuri mai vechi, fără ca patina timpului să le fi știrbit valoarea prozodică și conceptuală. Nemărginitul șir de ipoteze, noianul nesfîrșit de teze, toate nesfîrșite, toate nemărginite, sugerează căutarea fără tihnă, zbaterea fără oprire. Iar atîtea ipoteze și teze lipsite de vreo concluzie nu pot decît să clatine și un munte, darămite un biet suflet care tocmai a descoperit că, raportat la a timpului cărare absolută și la a spațiului redută revolută nu este decît un accident minor și trecător. De aici fireasca și sterila zbatere sufletească ce urmează:

am inceput să mă-ndoiesc de mine
de drumul meu în sfânta aventură
să cred în rolul forțelor divine
în marea epopee din natură


cu cât doream ca să cunosc mai multe
din tainele luminii din natură
cu atât mai mult ideile oculte
mă-mpovărau pe-a lumilor curbură


Deși debusolat, poetul se plimbă în continuare pe curburile atît de dragi lui, dorința nestăvilită de cunoaștere neputînd fi reprimată. Cercetarea de laborator fiindu-i total străină, singura modalitate de a cunoaște acceptată fiind ex propriis sensibus, el se vede totuși nevoit să accepte că există forțe mai presus de puterea de înțelegere. Uitînd de dictonul crede și nu cerceta, el riscă totul, chiar dacă sancțiunile la care este supus, respectiv inocularea cugetului cu idei oculte, constituie o povară dreu de dus.

Descoperind divinitatea și corolarul ei, credința, poetul se încăpățînează totuși în a nu se recunoaște învins în spiritul său de cercetător al universului. Soluția căderii în misticism este înlăturată cu fermitate, iar inevitabilele întîlniri cu divinitatea care i-a dat întreaga viață peste cap, deturnîndu-l de la starea de beție euforică din copilăria plimbărilor sale fără griji de la o cotă la alta a aventurii sfinte a luminii, sunt privite doar ca o eșuare temporară:

iar când răspunsurile nu le-aveam
la marile-ntrebări răscolitoare
atunci pe-a lumii roată-alunecam
și eșuam în sfintele altare


Probabil că și aici era mîna inevitabilă a destinului, care îi trimitea periodic cîte un bobîrnac pentru a-l da puțin de-a rostogolul pe roata lumii.

Eșuînd definitiv în încercarea de cunoaștere a lumii, poetul își încearcă puterile în lumea virtuală a poeziei, uitînd că și aici există forțe care-i sunt potrivnice: ritmul, rima, epitetul, comparația, metafora... Iar peste toate, talentul. Care, după cum se vede, nu prea s-a lăsat sedus de soarta tragică a unui muritor prăvălit de divinitate de pe soclul pe care se cățărase încercînd să pipăie tainele interzise pămîntenilor, și îi refuză harul său. Iar fără acest har nu poate ieși altceva decît o sterilă zbatere prozodică, departe de poezie.

Vrînd să devină poetul pătimirii lumii, Mihail Buricea a reușit să ajungă doar poetul pătimirii sale pe tărîmul atît de ostil lui al artei poetice.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Kosta,

ceea ce m-a deranjat, a fost expresia 'dihanie', folosita de tine. simbolicele 'cojones'- le-am priceput.

e ok.

io.

g.

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-10-07 22:31:53
         
 
  Gina
Ai luat-o rau. Nu era vorba de cele reale ci de o insigna, de o medalie, simbol al barbatiei. Care te si asteapta, cuminte in cutie, ca sa ti-o... decernez. Pentru curaj. Tu si editoarea care-mi tot sterge pe furis textele si comentariile o meritati din plin. Ea pentru ca o data a recunoscut. Tu pentru ca ai pus acea virgula, dezvaluind ce lipsea din afirmatie. Si, da, asa e, nu "dihanie" ci poate "aratare", "aparitie". Fara suparare, medalia o meriti. K
 
Postat de catre sters sters la data de 2008-10-07 07:27:48
         
 
  Kosta-V,

daca aveai cele '2 cojones', pe care le tot pomenesti, nu te foloseai de 'virgula mea', si implicit de a mea persoana, sa-ti spui 'propria parerea' despre M.Buricea.


'Gina goia a pus virgula in virtutea INERTIEI, DEOARECE INTRE VORBIREA DIRECTA SI EXPRIMAREA SCRISA E OLECUTZA DE DIFERENTA. fara a incerca sa-i iau apararea, forma comm-ului sau dezvaluie o pauza de exprimare: "M B, dihania care se pretinde poet si isi inchide comentariile la orice postare, considerand ca este deasupra tuturor, valoric vorbind, nu esgte si nu va fi in veac poet"

K,

te rog, nu-mi atribui mie cuvintele gandite de tine :'dihania care se pretinde poet...etc'

era musai sa-ti spui,

so,

g.


 
Postat de catre nula nada la data de 2008-10-06 22:00:34
         
 
  imi place cum v-ati tot invartit imprejurul unei gafe, a mea gafa...scot virgula dintre sub. si pr. :

Mihail Buricea nu este poet!


p.s tot 'muiereste' ati comm unii dintre voi...

regards,

goia



 
Postat de catre nula nada la data de 2008-10-06 20:49:01
         
 
  no, mulțam di îndrumare, domn jude!
așe-mi trăbe, că-s imun la doctoricelele lui Sade..
:)
ghine zâs. mulțam, ie!
nu mai sămnez,

io. musai!
 
Postat de catre Ernesto Che Guevara la data de 2008-10-06 19:35:51
         
 
  'terenthe, ție doar Spitalul 9 îți mai poate da hîrtie la mînă!

:))))))))

siiuleităr!

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 19:03:03
         
 
  hei, domn Jude, acum te iei și de nobiliarul nostru?
lasă-l în pene, că poți, fă un spagat peste el și-ți trece.
pi Buricescu l-ai drămăluit, nu-ți ajunje?
lasă-l în fasole!
amin!

din pură obrăsnicie,
tery

pi.si.no, îț plașe cum mi zbat?
-să-mi dai hârtie la mână! auzât-ai?
no, ghine.
solong!
 
Postat de catre Ernesto Che Guevara la data de 2008-10-06 17:49:00
         
 
  "Dacă, anterior, remarcam sărăcia stilistică a poemelor distinsului nostru contemporan, astăzi trebuie să scoatem în relief și sărăcia ideatică."

E suficient atat!

Nu-ti pune prea des intrebari existentiale,s-ar putea sa gasesti graalul:))

 
Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-06 17:40:58
         
 
  Îmfumurați este exact redactarea lui.
Să încerc să-l corectez? Nu merită.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 17:40:40
         
 
  Uite, ce-ți spuneam? Mihail tocmai ne-a făcut delatori și îmfumurați. Și nu orice fel de delatori. Delatorii lui.

A încheiat cu AMIN. Probabil a tras și o cruce. Sper să fie la activitatea lui poetică.

 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 17:38:49
         
 
  Maestre DeNobilis, dacă matale ai impresia că textul meu de mai sus este o critică serioasă, înseamnă că ai citit tot din trei în trei rînduri. Asta ca să nu fiu nevoit să încep a mă îndoi de capacitatea matale de a percepe și înțelege un text.

Mai citește-l odată, și vei înțelege de ce Mihail Buricea m-ar vrea mut, orb și surd. Dacă vei înțelege. Dacă nu, nu prea înțeleg eu de data aceasta ce cauți matale pe lume.

Cam cu ce ești de acord din ce am scris eu, dacă nu sunt indiscret?

Cu înțelegere, deocamdată,

Liviu S.Bordaș
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 17:29:36
         
 
  "Aventura cunoașterii nu cunoaște pauze."

De acord cu multe afirmatii facute aici...insa propozitia de mai sus si multe altele de prin text(nu stau sa le caut pe toate) sunt baiguieli.
Ceea ce nu se accepta in critica serioasa si obiectiva!
 
Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-06 17:22:39
         
 
  Kostanule, poate că nu umblu eu cu cele dos cojones la vedere, da' nici nu mă ascund sub semnături ridicole. :))

Te-a luat graba pe dinainte. Da' eu am un suflet mare, în care încapi și tu!

Iar de înțeles, eu o înțeleg pe Gina și cînd tace, necum cînd grăiește! :))

Din aceeași gintă,

Liviu
 
Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 16:55:26
         
 
  sau poate așa: Mihail, Buricea nu este poet!

sau: Mihail, Buricea nu! Este poet!

(rămânând de aflat cine-ar fi Mihail)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-06 16:34:07
         
 
  Sau, ma rog, Alensis de... nobilis, sau cu cine stam de vorba, ca iete, nici nu mai stim care cu care si cine este cine, vorba revistei aleia, ia zi Gina, Who's who...sau...cum ii zice? Ce sa stie tzaranul de Kosta?  
Postat de catre sters sters la data de 2008-10-06 16:09:27
         
 
  Gina goia a pus virgula in virtutea INERTIEI, DEOARECE INTRE VORBIREA DIRECTA SI EXPRIMAREA SCRISA E OLECUTZA DE DIFERENTA. fara a incerca sa-i iau apararea, forma comm-ului sau dezvaluie o pauza de exprimare: "M B, dihania care se pretinde poet si isi inchide comentariile la orice postare, considerand ca este deasupra tuturor, valoric vorbind, nu esgte si nu va fi in veac poet" Cred ca asta a gandit Ginutza Goia, si nu a avut nici ea destul curaj sa exprime, pentru curaj iti trebuia acea insigna de care vorbeam eu odata si anule "los dos cojones cu spada", medalia barbatiei. Ce-are a face gramatika cu prefectura? Nimik! Asadar, nu e numai gramatica la mijloc. Cand te exprimi prea repede in scris, patesti ca Gina Goia, expui si ceea ce gandeai fara sa exprimi, intelegi dom' Bordas? Altfel, cum sa crezi ca ea n-ar sti gramatica? Io, unul, asa imi esplik! Fara manie, ura sau partinire, vorba latinului, Kostanu.  
Postat de catre sters sters la data de 2008-10-06 16:05:02
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Ce curaj,Goia,mai ales cand pui virgula intre subiect si predicat.
Esti geniala!
 
Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-06 15:46:34
         
 
  Liviu,

si tu si 'altii' scrieti 'muiereste'!

propozita este asta:

Mihail Buricea, nu este poet.

si nu o sa fie ever!



ma indoiesc de multe lucruri, da' nu acum!

so,

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-10-06 02:51:45
         
 
  ...Mă-nclin în fața operei burisciene. Liviule, ți-a trebuit ceva curaj ca să calci virginul pământ hermeneutic al marelui bard. Deci, vot. Mai anonim decât al lui Radu.

A.A.A
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-10-05 23:49:21
         
 
  vot (anonim)

Radu
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-05 23:07:02
         
 
  Pertinentă analiză! Cel analizat ar trebui să recunoască utilitatea ei...
P.S. Ce enervante-s voturile astea anonime!
Vot luminos*
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-05 22:53:20
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23790
Comentarii: 120451
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE