PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
MIHAIL BURICEA – poetul pătimirii sale Text postat de Liviu S. Bordas MIHAIL BURICEA – poetul pătimirii sale Motto: Între dropie şi albatros, doar diferenţa de perspectivă Încheiam în felul următor studiul anterior asupra liricii buriciene: Încercînd să-şi tragă seva din versul eminescian, în special din Luceafărul şi La steaua, lirica buriceeană se zbate între dorinţa atît de firească a zborului printre constelaţii şi neputinţa atît de omenească a celui care, albatros dorindu-se, constată cu durere că natura i-a dat, pe lîngă năzuinţă, avînt şi curaj, o pereche de aripi de dropie. De unde şi simplitatea titlului de mai sus. Lucrurile au evoluat între timp. Experienţa de viaţă a colegului nostru de albastre file europeice şi de aprig chin creator s-a îmbogăţit substanţial. Dacă, anterior, remarcam sărăcia stilistică a poemelor distinsului nostru contemporan, astăzi trebuie să scoatem în relief şi sărăcia ideatică. Dar, poeziile buriciene sunt sărace nu pentru că autorul lor n-ar fi avut ce să ne împărtăşească. Nicidecum. Cei care vor fi crezut astfel vor fi dezamăgiţi. Ele, creaţiile lirice, suferă de lipsa de diversitate doar pentru că aşa a dorit poetul: să se cantoneze în spaţiul strîmt şi plin de disconfort al întrebărilor existenţiale. Poezia Din prima clipă cînd am răsărit, cu care ne-a fericit recent, este dovada vie a preocupărilor sale. Din prima clipă când am răsărit pe-a timpului cărare absolută credeam că pot să merg la infinit pe-a spaţiului redută revolută Nu putem să nu remarcăm precocitatea capacităţilor cognitive ale proaspătului cetăţean al planetei, precocitate care îi permite să ia act de independenţa de orice condiţii şi relaţii şi de lipsa oricăror restricţii care caracterizează cărarea timpului, adică, în cuvinte poetice, absolutul acestei cărări pe care se poate merge (credea, cu naivitate noul născut al Terrei) la infinit. Spaţiul, alt element al teoriei despre lume şi viaţă, este văzut ca inaccesibil deocamdată, poate şi din cauza poziţiei de-a buşilea pe care orice proaspăt venit pe lume, oricît ar fi el de precoce, este obligat să o ia. El este o redută încă de pe acum revolută, ceea ce înseamnă că expugnabilitatea ei aflîndu-se la sfîrşitul zilelor, e doar o chestiune de tranziţie spre poziţia bipedă pentru a putea fi înfrîntă. Aventura cunoaşterii nu cunoaşte pauze. Poetul încă în scutece nu-şi poate permite să piardă vremea. Mai de-a buşilea, mai punînd un pas înaintea celuilalt, el descoperă lumea: în timp ce mă-nalţam pe-a scării boltă ca să-nţeleg mai mult enigma lumii mă minunam de fiecare cotă din aventura sfântă a luminii Reminiscenţă a unei vieţi anterioare, cînd, de la ou la gazul de lampă, totul era pe cartelă, cota fiind distribuită lunar şi constituind un uriaş prilej de bucurie, poetul se minunează şi acum de cotele de aventură pe care cartela dobîndită la naştere îi permite să le acceseze. Scara cu boltă (invenţie de ultimă oră) permite un acces tangent la traseul luminii, astfel încît observarea sfintei aventuri a acesteia devine posibilă fără ca lumina să-i intre direct în ochi, orbindu-l cel puţin temporar şi împiedicîndu-l astfel să-şi exercite menirea. Plimbîndu-se astfel prin lumea înconjurătoare, strălucind jucăuş pe cerul unei existenţe fără griji, poetul are crunta revelaţie pe care trebuie s-o fi avut şi Einstein la descoperirea teoriei relativităţii: şi când pe cer eu străluceam mai tare şi mă credeam un rege-al tinereţii am înteles că tot ce naşte moare că moartea e pe veci sfârşitul vieţii Descoperirea ar fi dat gata orice muritor de rînd nedus la biserică şi neadăpat la fîntîna preceptelor filozofice ale lumii. Cu atît mai mult pe poetul nostru, fire sensibilă prin natura preocupărilor sale şi prin cea cu care ursitoarele l-au dăruit la naştere. Vîrsta de aur a copilăriei ia sfîrşit la fel de precoce precum de precoce fusese însuşi poetul pe vremea revolutei copilării. Este timpul marilor aplecări asupra conceptului de existenţă în interacţiune cu lumea: din clipa-ceea viaţa mea a fost un şir nemărginit de ipoteze legat de-al existenţei noastre rost într-un noian de neşfârsite teze Sintagme dragi poetului revin din alte versuri mai vechi, fără ca patina timpului să le fi ştirbit valoarea prozodică şi conceptuală. Nemărginitul şir de ipoteze, noianul nesfîrşit de teze, toate nesfîrşite, toate nemărginite, sugerează căutarea fără tihnă, zbaterea fără oprire. Iar atîtea ipoteze şi teze lipsite de vreo concluzie nu pot decît să clatine şi un munte, darămite un biet suflet care tocmai a descoperit că, raportat la a timpului cărare absolută şi la a spaţiului redută revolută nu este decît un accident minor şi trecător. De aici fireasca şi sterila zbatere sufletească ce urmează: am inceput să mă-ndoiesc de mine de drumul meu în sfânta aventură să cred în rolul forţelor divine în marea epopee din natură cu cât doream ca să cunosc mai multe din tainele luminii din natură cu atât mai mult ideile oculte mă-mpovărau pe-a lumilor curbură Deşi debusolat, poetul se plimbă în continuare pe curburile atît de dragi lui, dorinţa nestăvilită de cunoaştere neputînd fi reprimată. Cercetarea de laborator fiindu-i total străină, singura modalitate de a cunoaşte acceptată fiind ex propriis sensibus, el se vede totuşi nevoit să accepte că există forţe mai presus de puterea de înţelegere. Uitînd de dictonul crede şi nu cerceta, el riscă totul, chiar dacă sancţiunile la care este supus, respectiv inocularea cugetului cu idei oculte, constituie o povară dreu de dus. Descoperind divinitatea şi corolarul ei, credinţa, poetul se încăpăţînează totuşi în a nu se recunoaşte învins în spiritul său de cercetător al universului. Soluţia căderii în misticism este înlăturată cu fermitate, iar inevitabilele întîlniri cu divinitatea care i-a dat întreaga viaţă peste cap, deturnîndu-l de la starea de beţie euforică din copilăria plimbărilor sale fără griji de la o cotă la alta a aventurii sfinte a luminii, sunt privite doar ca o eşuare temporară: iar când răspunsurile nu le-aveam la marile-ntrebări răscolitoare atunci pe-a lumii roată-alunecam şi eşuam în sfintele altare Probabil că şi aici era mîna inevitabilă a destinului, care îi trimitea periodic cîte un bobîrnac pentru a-l da puţin de-a rostogolul pe roata lumii. Eşuînd definitiv în încercarea de cunoaştere a lumii, poetul îşi încearcă puterile în lumea virtuală a poeziei, uitînd că şi aici există forţe care-i sunt potrivnice: ritmul, rima, epitetul, comparaţia, metafora... Iar peste toate, talentul. Care, după cum se vede, nu prea s-a lăsat sedus de soarta tragică a unui muritor prăvălit de divinitate de pe soclul pe care se căţărase încercînd să pipăie tainele interzise pămîntenilor, şi îi refuză harul său. Iar fără acest har nu poate ieşi altceva decît o sterilă zbatere prozodică, departe de poezie. Vrînd să devină poetul pătimirii lumii, Mihail Buricea a reuşit să ajungă doar poetul pătimirii sale pe tărîmul atît de ostil lui al artei poetice. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Kosta, ceea ce m-a deranjat, a fost expresia 'dihanie', folosita de tine. simbolicele 'cojones'- le-am priceput. e ok. io. g.   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-07 22:31:53               Gina Ai luat-o rau. Nu era vorba de cele reale ci de o insigna, de o medalie, simbol al barbatiei. Care te si asteapta, cuminte in cutie, ca sa ti-o... decernez. Pentru curaj. Tu si editoarea care-mi tot sterge pe furis textele si comentariile o meritati din plin. Ea pentru ca o data a recunoscut. Tu pentru ca ai pus acea virgula, dezvaluind ce lipsea din afirmatie. Si, da, asa e, nu "dihanie" ci poate "aratare", "aparitie". Fara suparare, medalia o meriti. K   Postat de catre sters sters la data de 2008-10-07 07:27:48               Kosta-V, daca aveai cele '2 cojones', pe care le tot pomenesti, nu te foloseai de 'virgula mea', si implicit de a mea persoana, sa-ti spui 'propria parerea' despre M.Buricea. 'Gina goia a pus virgula in virtutea INERTIEI, DEOARECE INTRE VORBIREA DIRECTA SI EXPRIMAREA SCRISA E OLECUTZA DE DIFERENTA. fara a incerca sa-i iau apararea, forma comm-ului sau dezvaluie o pauza de exprimare: "M B, dihania care se pretinde poet si isi inchide comentariile la orice postare, considerand ca este deasupra tuturor, valoric vorbind, nu esgte si nu va fi in veac poet" K, te rog, nu-mi atribui mie cuvintele gandite de tine :'dihania care se pretinde poet...etc' era musai sa-ti spui, so, g.   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-06 22:00:34               imi place cum v-ati tot invartit imprejurul unei gafe, a mea gafa...scot virgula dintre sub. si pr. : Mihail Buricea nu este poet! p.s tot 'muiereste' ati comm unii dintre voi... regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-06 20:49:01               no, mulţam di îndrumare, domn jude! aşe-mi trăbe, că-s imun la doctoricelele lui Sade.. :) ghine zâs. mulţam, ie! nu mai sămnez, io. musai!   Postat de catre Ernesto Che Guevara la data de 2008-10-06 19:35:51               'terenthe, ţie doar Spitalul 9 îţi mai poate da hîrtie la mînă! :)))))))) siiuleităr!   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 19:03:03               hei, domn Jude, acum te iei şi de nobiliarul nostru? lasă-l în pene, că poţi, fă un spagat peste el şi-ţi trece. pi Buricescu l-ai drămăluit, nu-ţi ajunje? lasă-l în fasole! amin! din pură obrăsnicie, tery pi.si.no, îţ plaşe cum mi zbat? -să-mi dai hârtie la mână! auzât-ai? no, ghine. solong!   Postat de catre Ernesto Che Guevara la data de 2008-10-06 17:49:00               "Dacă, anterior, remarcam sărăcia stilistică a poemelor distinsului nostru contemporan, astăzi trebuie să scoatem în relief şi sărăcia ideatică." E suficient atat! Nu-ti pune prea des intrebari existentiale,s-ar putea sa gasesti graalul:))   Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-06 17:40:58               Îmfumuraţi este exact redactarea lui. Să încerc să-l corectez? Nu merită.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 17:40:40               Uite, ce-ţi spuneam? Mihail tocmai ne-a făcut delatori şi îmfumuraţi. Şi nu orice fel de delatori. Delatorii lui. A încheiat cu AMIN. Probabil a tras şi o cruce. Sper să fie la activitatea lui poetică.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 17:38:49               Maestre DeNobilis, dacă matale ai impresia că textul meu de mai sus este o critică serioasă, înseamnă că ai citit tot din trei în trei rînduri. Asta ca să nu fiu nevoit să încep a mă îndoi de capacitatea matale de a percepe şi înţelege un text. Mai citeşte-l odată, şi vei înţelege de ce Mihail Buricea m-ar vrea mut, orb şi surd. Dacă vei înţelege. Dacă nu, nu prea înţeleg eu de data aceasta ce cauţi matale pe lume. Cam cu ce eşti de acord din ce am scris eu, dacă nu sunt indiscret? Cu înţelegere, deocamdată, Liviu S.Bordaş   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 17:29:36               "Aventura cunoaşterii nu cunoaşte pauze." De acord cu multe afirmatii facute aici...insa propozitia de mai sus si multe altele de prin text(nu stau sa le caut pe toate) sunt baiguieli. Ceea ce nu se accepta in critica serioasa si obiectiva!   Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-06 17:22:39               Kostanule, poate că nu umblu eu cu cele dos cojones la vedere, da' nici nu mă ascund sub semnături ridicole. :)) Te-a luat graba pe dinainte. Da' eu am un suflet mare, în care încapi şi tu! Iar de înţeles, eu o înţeleg pe Gina şi cînd tace, necum cînd grăieşte! :)) Din aceeaşi gintă, Liviu   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-06 16:55:26               sau poate aşa: Mihail, Buricea nu este poet! sau: Mihail, Buricea nu! Este poet! (rămânând de aflat cine-ar fi Mihail)   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-06 16:34:07               Sau, ma rog, Alensis de... nobilis, sau cu cine stam de vorba, ca iete, nici nu mai stim care cu care si cine este cine, vorba revistei aleia, ia zi Gina, Who's who...sau...cum ii zice? Ce sa stie tzaranul de Kosta?   Postat de catre sters sters la data de 2008-10-06 16:09:27               Gina goia a pus virgula in virtutea INERTIEI, DEOARECE INTRE VORBIREA DIRECTA SI EXPRIMAREA SCRISA E OLECUTZA DE DIFERENTA. fara a incerca sa-i iau apararea, forma comm-ului sau dezvaluie o pauza de exprimare: "M B, dihania care se pretinde poet si isi inchide comentariile la orice postare, considerand ca este deasupra tuturor, valoric vorbind, nu esgte si nu va fi in veac poet" Cred ca asta a gandit Ginutza Goia, si nu a avut nici ea destul curaj sa exprime, pentru curaj iti trebuia acea insigna de care vorbeam eu odata si anule "los dos cojones cu spada", medalia barbatiei. Ce-are a face gramatika cu prefectura? Nimik! Asadar, nu e numai gramatica la mijloc. Cand te exprimi prea repede in scris, patesti ca Gina Goia, expui si ceea ce gandeai fara sa exprimi, intelegi dom' Bordas? Altfel, cum sa crezi ca ea n-ar sti gramatica? Io, unul, asa imi esplik! Fara manie, ura sau partinire, vorba latinului, Kostanu.   Postat de catre sters sters la data de 2008-10-06 16:05:02               Ce curaj,Goia,mai ales cand pui virgula intre subiect si predicat. Esti geniala!   Postat de catre Bun Tare la data de 2008-10-06 15:46:34               Liviu, si tu si 'altii' scrieti 'muiereste'! propozita este asta: Mihail Buricea, nu este poet. si nu o sa fie ever! ma indoiesc de multe lucruri, da' nu acum! so, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-06 02:51:45               ...Mă-nclin în faţa operei burisciene. Liviule, ţi-a trebuit ceva curaj ca să calci virginul pământ hermeneutic al marelui bard. Deci, vot. Mai anonim decât al lui Radu. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-10-05 23:49:21               vot (anonim) Radu   Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-10-05 23:07:02               Pertinentă analiză! Cel analizat ar trebui să recunoască utilitatea ei... P.S. Ce enervante-s voturile astea anonime! Vot luminos*   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-05 22:53:20	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE