FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
CE SĂ-I FACI? N-AI CE-I FACE! *
Text postat de latunski criticul
A murit Gheorghiță Dughiană.
Cum cine era Gheorghiță Dughiană?
Eu pot să vă spun doar ce nu era. Nu era actor, nu era folk-ist, nu era „părintele constituției”, nici consilierul lui Iliescu. Nu era însurat cu o fetișcană de nouăsprezece primăveri și nici nu l-a întrebat nimeni cum a făcut primul milion de euro. N-a apărut la televizor decît o sigură dată, timp de două minute. Atunci cînd a dat detalii celor de la postul local tv, despre Curuliuc Petrică de la etajul nouă, care s-a aruncat (sau a căzut?) de la balcon.
Despre Gheorghiță Dughiană, toți vecinii lui și ceilalți habitanți ai cartierului știau doar c㠄a lucrat la gaze”. Pe la începutul primăverii a simțit niște dureri atroce în vintre, cam prin zona tropicului Racului. La Ecuator și la Poli nu-l durea nimic. S-a internat la Spitalul Județean, iar după două săptămîni a fost transportat cu ambulanța la Fundeni. Acolo, medicii „l-au deschis” și repede l-au închis la loc.Cînd s-a externat, un doctor distins și flegmatic i-a spus: „Nea Gheorghiță te-am reparat la foale. Ești întreg ca o virgină. Mergi acasă, mănîncă bine, bea cu măsură și rărește țigările.Dacă mai poți și altceva, cu atît mai bine, dă iama printre vecine”. Nevastă-sa, Rarița și fiică-sa cea mare, care e asistent㠄la nebuni”, plîngeau pe hol de tremurau pe ele „gecile” imitație de piele. Dar cînd Gheorghiță a ieșit din cabinet, păreau vesele și fericite.
Gheorghiță s-a pensionat „pe caz de boală”, suspect de repede, fără să fie afectat de stresul care însoțește această nouă (și ultimă) perioadă a vieții. A continuat să repare chiuvete și să schimbe țevi de instalații sanitare, să văruiască pereții altora și să le monteze gresie și faianță prin băi și bucătării. O vreme s-a simțit extrem de bine, doar cînd bea prea multă votc㠄genocid” îl mai supăra tropicul Racului. Rarița îi făcea aceiași oală cu ciorbă și veșnica mîncărică de cartofi, la fel ca înainte.
În urmă cu cîteva săptămîni, sau cu cîteva săptămîni înainte de a muri (luați-o cum vreți, că doar nu degeaba se spune că timpul e relativ și nu ține cont de prezentul, trecutul și viitorul muritorilor), Gheorghiță s-a retras în casă și în sine, refuzînd să mai fie o persoană publică.
Mîine, Gheorghiță va fi condus pe ultimul drum, la cimitirul cel nou, știți care, ăla din spatele fostei Fabrici de Gumari, pe frontonul căreia se mai poate distinge lozinca: „Trăiască pacea și colaborarea între toate popoarele lumii!”
Eu, care pot intui viitorul la fel de bine ca un analist politic ori ca o prezicătoare de serviciu la OTV, sînt convins de faptul că Rarița îi va „purta pomenile” cu sfințenie. Și pentru că am fost vecin și oarecum prieten cu Gheorghiță, va veni și la mine, la nouă și la patruzeci de zile, cu o farfurie de pilaf sleit, alături de un „ciocănel” de pui, cu coliva în folie de plastic și cu o lumînare aprinsă. „Să fie de sufletul lui Gheorghiță, că tare îi mai plăcea friptura de pui” – va zice. Despre colivă și lumînări nu va spune dacă îi plăceau sau nu lui Gheorghiță. Iar eu voi zice: „Bogdaproste, dar mai bine îi dădeai lui friptura, cît încă mai trăia”.
Dacă vreți să fiți mîine alături de Gheorghiță Dughiană, nimeni nu vă oprește. Dacă nu vreți, exprimați-vă regretele în scris.

* - expresie celebră a țaței Varvara, bocitoare profesionistă.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  un text reușit, peronaje, întâmplările, stările, actuale.
umor amar, de inspirat din realitate.
 
Postat de catre vasile iftime la data de 2008-09-19 21:58:13
         
 
  Text bine scris, umor sarcastic combinat cu amaraciune, descriere pitoreasca a personajelor si decorurilor (lozinca mi-a placut la nebunie!), una peste alta, condei cu talent!!!
Mi-a placut!!!

Vot,
VPL.

PS: sa-mi fie cu iertare, dar si eu am cunoscut in Bucuresti prin anii 60 un tinerel, îi ziceam "Badea", nimeni nu stia exact cum il chema, era blond si traia acasa la "domnul Alexandru", portarul blocului, un om in varsta, ungur de origina (Szandor Baci, care vorbea greu romaneste si care stia sa faca un cremsnit fantastic!). Apropos de portar si Badea umblau un fel de zvonuri pe care eu insa, pe atunci, nu prea le intzelegeam!

Ei, acest Badea era muncitor la 23 August si, in timpul liber, venea pe la vecini cand era chemat pentru vreo reparatie electrica. Eu incercam sa incheg o discutie cu el, dar vesnicul lui raspuns la toate afirmatiile mele (filosofice, evident!) era unul si acelasi, spus cu un ton blând si împaciuitor: "Ei, ce sa-i faci? N-ai ce-i face!".

Nu stiu daca exista informatii despre intaietatea expresiei. Nu stim daca tzatza Varvara a "inventat" zicala sau o auzise deja de la Badea. Poate ca Badea a avut relatii (platonice -am spus de ce- si numai intelectuale) cu tzatza Varvara, dar nu stim cine a fost "primul"....


 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-19 19:37:32
         
 
   
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-09-19 19:21:14
         
 
  Regret înscris!

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2008-09-19 11:22:04
         
 
  Latunski, mi-ai inseninat dimineata cu aceasta poveste, in loc sa imi para rau de trecerea in nefiinta a lui Gheorghita(vecinul tau), am ras.O fi de rau, crezi ca am facut pacate?
Dar cum te stiu eu "hatru"(a)(pe moldoveneste), nici n-o puteai scrie altfel...
Te rog sa imi pastrezi si mie niste coliva, imi place foarte mult!(cat de curand voi fi in Iasi)dar te rog sa nu ii mananci bomboanele de deasupra, ca mie imi plac foarte mult, acum imi permit ca nu mai am glicemia mare.
Pai, ce sa zic, avand in vedere ca a fost un vecin atat de drag si folositor pana a murit, eu iti transmit condoleante si sa nu mai ai asa pierderi mari printre vecini!Nu de alta, dar am auzit ca si lumanarile sunt scumpe pe acolo!
 
Postat de catre Vasilica Ilie la data de 2008-09-19 09:56:52
         
 
  Fie-i coliva digestă!Iaca las un obol(sic vot)!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-09-19 09:46:30
         
 
  Interesant cartier! De treaba oameni! Daca n-as avea proprietatile si latifundiile dobandite din munca cinstita dupa revolutie, m-as muta la voi, tare frumoasa imagine descrii! Ce om, nea Gheorghita! Mi-as fi dorit sa-l cunosc in clipele lui de activitate, poate il invitam la o votca, sau macar la o tuica "doua prune" (ochii lui Dobrin) intre-o carciumioara de tabla de la poala cartierului. Asa, ma multumesc cu gandul ca n-a baut prea multa din aia la cinci litri, "ultimul drum", altfel ar fi murit bolnav. Despre tanti Rarita, ce sa zic, femeie la locul ei, se cunoaste ca e buna gospodina, cu frica de Dumnezeu, iar de fiica-sa, asistenta, chiar as fi avut nevoie, intr-o vreme. Bre, Latunski, io as avea asa, o indrazneala. Daca as sti ca nu esti din Constanta, sau din Ardeal, sau, si mai rau, Doamne-fereste, moldovean, ti-as cere numarul de molecular, ca tare interesanti oameni ai mai cunoscut dumneata la viata lu matale.Despre proza, ce sa zic? Daca nu te-as cunoaste dupa stil, as crede ca esti Nicolae, dar scrii mult mai detasat, asa cum sta bine autorului. Mi-as fi dorit sa fi fost mai amanuntita, ca vana ai, dar am parere ca esti cam lenes, nu-ti plac lucrurile lungi si plicticoase, desi asta n-ar fi fost. Oricum, io sunt in totalitate de acord cu concluzia din titlu, asa cum prea concis si de efect ai exprimat mata situatia: Ce sa-i faci? N-ai ce-i face! Cu incantare, K  
Postat de catre sters sters la data de 2008-09-19 09:26:07
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE