|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | Mesaj din Țara Blajinilor |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Adriana Lisandru                 |  | 
           
            |  | în Țara Blajinilor nu există frică de noapte nici noapte deseori moartea vine în somn îmi sărută mâinile rând pe rând
 fiecare deget fiecare falangă
 fiecare urmă de viu din nervurile pielii
 
 am visat apă mare peste ea o creangă înflorită luuuungă până la celălalt mal
 adia vântul i se risipeau florile cum s-ar risipi fluturii scuturați dintr-un voal
 
 nu pot lua pe nimeni cu mine sunt copila lui Set
 mi-ajunge doar o coajă de gând
 aruncată în valuri
 atunci mă aplec peste sorbul pământului și-ți zâmbesc
 iată departe se topește lumina din streașina muntelui
 desfă clipa în două fă-o căuș du-o la gură cum sânul matern
 
 prinde-mă
 când alunec spre tine
 
 
 
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | ...dai fiori, adriana, fata draga..... |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              iulia ralia               la data de  
              2008-09-08 23:30:29 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Vasilie Iftimie, da, asa apa mare. :) asa apa mare pentru o coaja.
 stii legenda Blajinilor, nu?
 
 d-le Ghe.Sarbu, onorata de aprecieri.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Adriana Lisandru               la data de  
              2008-09-06 19:13:20 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | " atunci mă aplec peste sorbul pământului și-ți zâmbesc iată departe se topește lumina din streașina muntelui
 desfă clipa în două fă-o căuș du-o la gură cum sânul matern
 
 prinde-mă
 când alunec spre tine "
 
 cu pretuire,
 (stea si vot)
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              gheorghe Sarbu               la data de  
              2008-09-06 14:21:14 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | ,,fiecare urmă de viu,, place această poemă, felicitări...doar pe unele locur prea le detaliezi: deget, falangă, nervuri...
 ,,am visat apă mare,,
 pentru o simplă goajă de gând o așa apă...
 ,,mă aplec peste sorbul pământului,,
 zâmbetul tău topește lumina din streașina muntelui...
 eu am reușit să te prind.
 mulțumesc!
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              vasile iftime               la data de  
              2008-09-06 13:16:40 |  |  |