|  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | Reportaj despre pantofii roșii ai Anei |  | 
           
            |  | Text 
                postat de  
                Adriana Lisandru                 |  | 
           
            |  | Ana va avea douăzeci de inele pe deget.
 
 cel dintâi i-a fost pus când avea vreo trei luni
 lumea era pe atunci lapte dulce
 și-ncăpea într-un sân.
 
 de primul spital își amintește și-acum
 i-au dat voie să hrănească o pasăre
 îi punea firmituri pe pervaz
 dimineața i se recolta sânge îi spuneau că-l vor da fluturilor
 Ana fluturii sunt plăpânzi și prea albi
 au nevoie de roșu pe aripi
 era vară toți îi aduceau înghețată
 numai mama se făcuse deodată
 mai tăcută decât păpușile ei
 
 pe urmă a învățat să-și facă singură ceaiul
 să spună o rugăciune înainte de somn
 să strângă masa să scrie compuneri
 să nu uite că ziua cuprinde o noapte o dimineață amiaza
 și tabletele din cutia de plastic
 
 la paisprezece ani i s-a spus o poveste
 despre stelele care curg în fântâni
 să se scalde puțin
 doar puțin
 
 în noaptea aceea mama ei a ridicat o biserică s-a închis între ziduri apoi i-a dat foc.
 Ana n-a aflat niciodată.
 
 mama Anei coase rochii de mireasă
 voaluri atlazuri organza și perle
 în fiecare zi își coase câte una pe inimă
 rupe capătul aței cu dinții și-l înghite
 stomacul ei e un ghem
 pe care-și ascut pisicile ghearele
 
 astăzi mama o să-i cumpere tort
 douăzeci de garoafe
 și pantofii roșii pe care i-au văzut în vitrină
 îi va cânta la mulți ani va deschide o sticlă cu vin
 la noapte va strânge paharele
 și se va preface-n lupoaică
 să strivească iar cerul în colți
 
 
 |  | 
		   
            |  |  
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                 |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  | 
		             
            |  | Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
 |  | 
                     
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Comentariile 
              userilor |  |  |  |  |  | 
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | tarziu de tot vin sa va multumesc. m-au bucurat semnele voastre.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Adriana Lisandru               la data de  
              2008-09-06 12:55:07 |  |  | 
		  		   
            |  |  
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                 |  |  | 
		   
            |  | Text anterior 
								     				
				                Text urmator |  |  | 
		  
                     
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Vot! 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Gheorghe Rechesan               la data de  
              2008-09-02 19:06:58 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Am lăsat ultima stea să curgă în fîntînă. 
 Să se scalde puțin
 doar puțin
 
 
 Cu plăcerea lecturii,
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Liviu S. Bordas               la data de  
              2008-09-02 18:49:51 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Ritm alert, susținut. Fără patetisme. Ele sînt doar palpit al fluxului narativ, mici fisuri abia perceptibile către irealitatea imediată. Aleg:
 
 "numai mama se făcuse deodată
 mai tăcută decât păpușile ei"
 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Corneliu Traian Atanasiu               la data de  
              2008-09-02 18:19:40 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | "la paisprezece ani i s-a spus o poveste despre stelele care curg in fantani
 sa se scalde putin
 doar putin"
 si pe urma povestile n-au mai prea avut succes......si "mama.......rupe capatul atei cu dintii si-l inghite / stomacul ei e un ghem / pe care-si ascut pisicile ghiarele"......
 
 e un transfer de tristeti si dureri la care  nu exista participanti....decat atunci cand le dezvalui tu, Adriana1
 
 Calvar*
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Tea Nicolescu               la data de  
              2008-09-02 17:57:18 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Trist reportaj. Încărcat de amărăciune și revoltă. Parcă trăit, nu scris. 
 
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Liviu S. Bordas               la data de  
              2008-09-02 17:36:02 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | Adriana, POETO, 
 Poezia ta m-a cutremurat, am trait o emotie intensa citind-o.
 
 *
 
 VPL.
 |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2008-09-02 16:28:53 |  |  | 
		             
            |  |  |  |  |  |  |  |  | 
           
            |  | 
 |  | 
           
            |  | ...Inediți tropi, sugestii inedite. Vot. |  |  | 
                     
            |  | Postat 
              de catre  
              Adrian A. Agheorghesei               la data de  
              2008-09-02 14:58:59 |  |  |