FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
MISCELANEEA III
Text postat de Emanuel Cristescu
Am traversat Turcia de la Istanbul la Antalya dus întors. Cca. 1600 km. O singură dată un polițist a ridicat mâna, de la distanță cu intenția de a mă opri. Când m-am apropiat, probabil identificând o mașină străină, a renunțat și mi-a făcut semn să continui. Oprirea ar fi fost justificată. Circulam cu o viteză mult peste cea legală. Și probabil radarul din autoturismul parcat lateral mă sesizase. Și totuși nu am fost oprit! Va fi existând filosofia potrivit căreia turiștii nu trebuie speriați? Va fi știind el conceptul de stackholder? Ori principiul de marketing potrivit căruia un client mulțumit vorbește cu alte două trei persoane despre mulțumirea sa în timp ce unul nemulțumit spune la minim 11 persoane? Să fie conștient de ideea potrivit căreia o parte din încasările din turism se regăsește în bugetul administrației locale și că pe ansamblu aceasta este cu mult mai mare decât sumele provenite din posibilele amenzi? Ori cineva măcar le va fi inoculat această idee? Ori poate mai simplu, necunoașterea niciunei alte limbi în afară de turcă să fi determinat gestul mărinimos de a-mi face semn să continui?
Când văd zilnic în București și prin alte părți din România, mașini străine oprite de polițiști români mă gândesc dacă nu cumva acest exces de zel se face pentru exersarea limbilor străine de către distinșii noștri polițiști!

***

Cu ceva timp în urmă cineva drag mie, își manifesta revolta cu privire la sumele încasate de fotbaliști în raport cu alte profesii și cu responsabilitățile și eforturile pe care aceste alte profesii le presupun. Replica mea a fost că dacă societatea, statistic vorbind, valorizează acest joc și dacă aspirațiile culturale ale multora dintre contemporanii noștri se rezumă la a privi, comenta și iubi acest joc, singura soluție este să devii fotbalist. Dacă ești serios, ai ceva talent și mult noroc. Pentru că, bănuiesc, dintre mulții, probabil foarte mulții lovitori ai balonului rotund, puțini ajung pe culmile gloriei fotbalistice și devin idoli. Și fac servicii familiei, clubului și țării cărora le aparțin. Am constatat, de exemplu, că, în Turcia, România este cunoscută în marea masă a poporului turc și aproape exclusiv, prin isprăvile unora dintre fotbaliștii noștri. Ori ai oamenilor de fotbal. Hagi, Popescu, Lucescu, Mutu. De la hotel și restaurant până în stațiile de benzină și chiar muzeu am auzit: „aaaa Romania, Hagi, Popescu etc”. Multora le-am profețit calificarea Stelei. Probabil acum își vor fi amintit de mine…

***
Bataille spunea “scriu ca să nu înnebunesc”. Citesc într-un recent text scris de CTA că și Cioran ar fi invocat oarecum o astfel de motivație: „Nu, nu, știți, eu am scris doar ca să nu ajung clientul pușcăriei sau al ospiciului.” De multe ori m-am gândit că scrisul poate fi o terapie. Însă mă întreb dacă nu cumva scrisul poate fi privit și ca bucuria și fericirea de a fi, de a partaja cu alții aceste sentimente și nu în ultimul rând ca o prelungire prin continuitate a fragilității noastre existențiale. Poate că scriem și întru, cum ar zice Noica, fericire.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  'O singură dată un polițist a ridicat mâna, de la distanță cu intenția de a mă opri. Când m-am apropiat, probabil identificând o mașină străină, a renunțat și mi-a făcut semn să continui. Oprirea ar fi fost justificată. Circulam cu o viteză mult peste cea legală. Și probabil radarul din autoturismul parcat lateral mă sesizase. Și totuși nu am fost oprit! Va fi existând filosofia potrivit căreia turiștii nu trebuie speriați?'

(E.Cristescu)


ipoteze:

1. politistul era fan formula 1!

2. oprind masina, viteza s-a redus! (rad!)

3. cu sistemul actual 'Hi-Tech'(supraveghere etc) - poate o sa va treziti in cutia postala cu - foto si cele detalii insumand 'amenda'! (bat in lemnul 'biroului')

*

irlandezii, cand aud de Romania spun - contele Dracula!


am lecturat cu placere,

gand bun & regards,

goia



 
Postat de catre nula nada la data de 2008-08-28 17:44:59
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23773
Comentarii: 120431
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE