FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
JOCUL FRUNZEI DE ARTAR
Text postat de Veronica Pavel

Când eram copil mă jucam cu perechile de aripioare ale arțarului din grădina blocului bucureștean în care locuiam. Cu aceste aripioare, care se prelingeau ca niște ciorchini de sub frunze, făceam întrecere noi, copiii din cartier. Le dădeam drumul de pe balcon. Câștigătoare era elicea care ajungea jos cel mai încet.

Nu bănuiam atunci că voi ajunge în țara pe al cărei drapel e desenată o frunză de arțar.

Mi-a rămas multă vreme gândul la arțarul copilăriei mele. Acolo, în țara în care m-am născut, arțarii erau o raritate. Sau poate că eu nu-i vedeam, pentru că acolo erau mulți alți copaci interesanți.

M-am născut prima oara în România și a doua oară, voit, în Canada. În noua mea țară, arțarii sunt la fiecare pas, dar sunt diferiți de arțarul unic al copilăriei mele.

Dacă ne putem naște de mai multe ori, putem oare iubi mai multe țări? Cum s-ar putea oare defini patriotismul celui cu două sau mai multe țări? Copiii înfiați își iubesc părinții adoptivi cu o dragoste filială autentică. Noi cei trecuti prin tulburătoarea aventură a schimbării țării, putem iubi cu devotament nu numai țara de baștină, ci și țara care ne-a primit. Iubirea țării adoptive va conviețui cu cea a țării în a cărei limbă continuăm să gândim, numărăm, iubim…

Canada ne-a tolerat sau acceptat? Albert Memmi, un scriitor tunisian care a studiat problema colonizării țărilor din Africa de Nord, scrie: “Toleranța este un exercițiu și o luptă cu sine. Ea nu semnifică acceptarea ideii că toți cei cu păreri contrare au dreptate, ci înseamnă a gândi astfel: deși cred că am dreptate și că adevărul există, nu voi face nimica pentru a mi-l impune.”

Îi tolerăm pe cei inferiori nouă, îi acceptăm pe cei egali cu noi, dar diferiți. Divinitatea, indiferent de religie, îi tolerează pe oameni, fiindu-le superioară. Oamenii (ar trebui) să se accepte unii pe alții.

Canada ne-a tolerat.Când am sosit sistemul ei economic, politic si administrativ era bine consolidat. Ajunși în Canada îi acceptăm organizarea politică și socială, multiculturalismul și celelalte particularități. Pe unele le acceptăm cu rezerve, altele ne satisfac total. Ne mândrim, canadieni fiind, de libertatea de a vorbi, gândi, scrie și tipări ziare românești, de teatrul, școala și bibliotecile noastre, de “Mica Românie” construită de noi în Canada.

Ziua Canadei se sărbătoreșste pe 1 iulie. Gândul mă poartă la arțarii ai căror frunză e imprimată pe milioanele de stegulețe cu care oamenii ies spontan în parcuri ca să se bucure, în toate limbile planetei, de lumina soarelui de vară ce îi încălzește pe toți canadienii în același fel. Și, privind varietatea figurilor care flutură stegulețele cu aceeași frunză de arțar, mi-aduc aminte de jocul meu din copilărie, cu elicele acelui unic arțar.

În Canada cresc o mulțime de varietăți de arțari, iar diversitatea formelor elicelor pe care le expun este tot atât de mare ca și cea a figurilor celor ce sărbătoresc pe 1 iulie ziua țării lor. Dar nu numai fizionomiile, ci și îmbrăcămintea, limbile vorbite și mâncărurile consumate la uriașul picnic comun sunt total diferite.

Doar frunza de arțar este și va rămâne aceeași, căci aparține copacului al cărui trunchi este izvorul dulcelui sirop al zilelor amare și a cărui coroană îi adăpostește de vijeliile lungilor ierni canadiene pe cei veniți din alte lumi, ca mine…

La Mulți Ani, Canada!

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Ce ai simtit, Iulia, amar
In gratzioasa frunza de artzar?...

Multzam mult pentru oprirea ta pe pagina mea!




 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 19:22:33
         
 
  ...pentru mine Canada este o emotie...dar si, in plus, o frunza de artar amara...
LA MULTI ANI,Veronica, pentru a doua tzara a inimii tale !
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2008-06-30 18:46:10
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Sunt extrem de onorata si emotionata de prezentza talentatului AAA pe pagina mea!
Cu multumiri si admiratie (eu te citesc cu regularitate, dar postezi rar....)
VPL.

Profit de intrarea me aici ca sa fac inca o erata la comentariul meu anterior: teii.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 01:13:29
         
 
  ...Am citit cu atenție textul. Cred că ceea ce ce caracterizează în proză este... candoarea. Sub orice formă - candoarea. Cred că ești unul dintre cei mai inocenți useri de pe Europeea. Aș vrea...

Vot.


A.A.A
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-06-30 00:45:00
         
 
  Erata: trebui  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 00:26:08
         
 
  M-a bucurat så primesc, din România, felicitåri pentru ziua Canadei, asta e o premierå pentru mine!

Elena,

Nu pot sa neg ca mi-au facut placere cuvintele tale si aprecierea. Cel mai mult înså m-a impresionat faptul ca ai intzeles ca de ziua Canadei am postat acest text cu gândul la ambele tari.

Gina,

Ca întotdeauna, tu mergi la esentzå. Stii si tu joaca cu elicele, nu-i asa?

Ai dreptate, oamenii ar trebuie "sa invetze" sa se tolereze. In Canada, uriasele distantze ajutå!!!

Camelia,

O sa-ti spun un secret. Abia acum au inflorit aici tei. M-am apropiat chiar azi de unul si l-am mirosit. Nu e înså mirosul de tei de "acolo", din tzara unde Eminescu i-a imortalizat in poezie! Noi, ceilalti muritori, ne purtam teii copilariei in memoria inimii.

Spui foarte frumos despre "artarul" meu!

Tuturor multumiri pentru vizitå, comentarii si semne.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-30 00:23:49
         
 
  E aici copacul sacru care, dacă la Eminescu se numea tei, la Veronica Pavel se numește arțar și care, tronează universul copilăriei ca un axis mundi în jurul căreia lumea se întoarce mereu, la origini, originile sacre.
Frumos text, Vero, felicitări.
Semn, cu drag,
Cami
 
Postat de catre camelia silea la data de 2008-06-29 22:02:47
         
 
  'Mi-a rămas multă vreme gândul la arțarul copilăriei mele. Acolo, în țara în care m-am născut, arțarii erau o raritate. Sau poate că eu nu-i vedeam, pentru că acolo erau mulți alți copaci interesanți.'

in adevar artarul este unul din copacii copilariei... 'elicoptere inchipuite lasate in cadere de mana copiilor'... si 'La multi ani,Canada!!'


'Oamenii (ar trebui) să se accepte unii pe alții. '

or' - oamenii trebuie sa invete sa se accepte unii pe altii... una din regulile de baza ale societatii... gand bun Veronica si sa te bucuri de 1 Iulie... regards,

goia

p.s acelasi gand Teei!! (Tea)




 
Postat de catre nula nada la data de 2008-06-29 21:41:51
         
 
  m-a impresionat povestioara ta, scrisă cu nostaligie, în stilul tău, caracteristic, impecabil, mai ales când simți să-ți depeni amintirile. cunoscându-ți, parțial, activitatea pe care o desfășori, acolo, în țara care te-a adoptat, te felicit pentru gandul care te trimite printre noi. La multi ani, si tie, de ziua tarii tale.

*

E.T
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-06-29 21:39:39
         
 
  Gh. Sarbu,

Ai dibuit si cules exact cuvintele care am vrut sa nu fie trecute cu vederea, desi nu erau strict legate de subiect.

M-am bucurat foarte de sensibilitatea si generozitatea lecturii tale (incepusem raspunsul cu pluralul de politetze, dar am corectat).

Multumesc pentru apreciere.

Cu pretuire,
VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-06-29 19:58:11
         
 
  " Îi tolerăm pe cei inferiori nouă, îi acceptăm pe cei egali cu noi, dar diferiți. Divinitatea, indiferent de religie, îi tolerează pe oameni, fiindu-le superioară. Oamenii (ar trebui) să se accepte unii pe alții. "

da, sinceritate, vedere pozitiva, gindire asijderea ...

La multi ani, Canada!

stea,
 
Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-06-29 18:36:26
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23879
Comentarii: 120199
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE