PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Reflecţii despre puşcărie (IV) Text postat de Corneliu Traian Atanasiu lui Luchi care m-a înţeles Începînd cu filmele din vestul sălbatic, o parte din cei ce înţelegeau justiţia doar ca răzbunare, ca lege a talionului, ca vendetă, ca linşaj, au acceptat că dreptatea trebuie dată pe mîna instituţiilor. Iar instituţiile care o au în sarcină şi-au asumat treptat faptul că trebuie să judece nepărtinitor, sine ira et studio, neimplicate emoţional, faptele şi să aplice doar pedeapsa pe care o cere legea. Şi nu doar atît, ci şi codurile după care se face dreptate au încorporat ideea de umanitate faţă de cei care greşesc, chiar dacă au comis crime. Abolirea pedepsei cu moartea este o consfinţire a dreptului inalienabil la viaţă al oricărei fiinţe umane, dincolo de faptele incalificabile pe care le-ar fi comis. Pare destul de firesc ca societatea, prin instituţiile cu care administrează dreptatea, să-şi recunoască partea sa de vină în faptele cele mai abominabile pe care le judecă şi să acorde o compensaţie celor ce le-au săvîrşit. Să facă în aşa fel încît pedeapsa să nu fie doar răzbunare oarbă, ci, plătind răul suferit, să permită făptaşului să-şi răscumpere greşeala. Condiţiile detenţiei au fost astfel îmbunătăţite pentru ca cel încarcerat să se poată simţi încă om şi să-şi găsească astfel acel minim de demnitate care să-l ajute să se schimbe. Se urmăreşte astfel ca pedeapsa să nu fie însoţită de ura pătimaşă împotriva celui pedepsit, ca el să nu fie descalificat ca om, ci, din contra, să beneficieze de asistenţă şi compătimire în efortul său de a se răscumpăra. Măcar instituţiile trebuie să aibă puterea de a ieşi din cercul vicios al răzbunării meschine, înrăite, fără orizont. Dacă tăiem deci sforicelele cu care ura prostească a celor bîntuiţi de mentalitatea răzbunării vîntură cuvîntul puşcăriaş, o să găsim acolo nu un neom, ci doar un alt semen al nostru. Care a greşit şi a păţit-o. Care, pentru că şi-a primit pedeapsa, are şansa de a ispăşi şi de a se izbăvi. Care poate fi susţinut de cei ce îi sînt aproape să nu recidiveze, să înveţe din ceea ce i s-a întîmplat şi să facă efortul salutar de a deveni mai bun. Care, dincolo de fapta comisă, este şi rămîne om şi-şi păstrează calităţile, abilităţile, competenţele şi poate chiar talentul. Şi, în cele din urmă, devenind altul, are dreptul oficial de a se reabilita. Dar mai înainte de asta are privilegiul la fel de inalienabil de a se bucura că este încă om, aşa cum Blaga spune undeva foarte frumos: Viaţa mea! O clipă de-ar fi fost să ţie, am întrerupt cu ea o veşnicie. Şi-am ispăşit cu suferinţi - o mie, Am ispăşit cu cîte-o bucurie. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Începînd cu filmele despre vestul sălbatic. Iar ca adevărul istoric să fie repus în drepturi: începînd cu mult înaintea filmelor despre vestul sălbatic. Nu cu mult înainte. Doar cîteva secole, acolo. În rest, ai dreptate: aşa ar trebui să fie. Că mai rămîne loc, e şi ăsta un adevăr. Instituţiile sunt conduse, din păcate, de oameni. Şi nu toţi mai buni decît cei supuşi rigorilor acelor instituţii. Ba chiar dimpotrivă.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-03-30 13:20:01	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE