| 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
             | 
          
           
             | 
             
              TACEREA PASARILOR / LE SILENCE DES OISEAUX               | 
             | 
          
           
             | 
                        Text 
                postat de  
                Veronica Pavel                  | 
             | 
          
           
             | 
             
              Păsările din Canada 
așteaptă venirea primăverii tăcând. 
Iar din liniștea lor pulsează  
Dorința mea 
De a le auzi. 
 
 Pe sub copacii dezgoliți și gri 
Imi port tristețea cea de fiecare zi
. 
 
Păsările din Canada 
nu știu poezia lui Prevert: 
dacă le-aș desena o colivie, 
nici una n-ar intra în ea. 
Și n-ar cânta, și n-ar cânta!  
 
 Zăpezi și frig și brume-mi par eterne 
Iar stratul cald de verde nu se-așterne
    
 
Păsările din Canada  
așteaptă venirea primaverii tăcând. 
Știu însă că dacă le voi ruga 
Așa cum o fac aici, acuma, 
Ele se vor întoarce.... 
 
 Eu vă aștept întruna, până-n vară, 
Printre arțari, să-ncepeți corul iară
.  
 
Dar azi e-atât de frig și vânt și greu! 
Doar în Canada iarnă e mereu?.... 
 
  
LE SILENCE DES  OISEAUX 
 
Les oiseaux du Canada 
Attendent le printemps 
Sans chanter 
Et leur silence 
Mintrigue
. 
 
 Jécoute parmi les arbres gris, 
Dans ma tristesse je cherche labri
 
 
Les oiseaux du Canada 
Nont pas lu Prévert 
Et cest pour cela quils ne viendront pas 
Dans la cage dessinée par moi! 
Et surtout, ils ne me chanteront pas! 
 
 Je rêve de lherbe, mais tout est glace! 
La neige qui tombe sans fin magace
. 
 
Les oiseaux du Canada 
Attendent le printemps en silence.  
Mais si je lexigeais 
Comme maintenant, ici,  
Leur voix pourrait, peut-être, revenir! 
 
 Je vous attends toujours, sous les érables! 
Pourriez chanter? Soyez aimables! 
     
Aujourdhui, pourtant, pas de murmure. 
Cest juste au Canada lhiver si dur?  
 
26 Martie 2008  
 
 
 
               | 
             | 
          
		   
             | 
             
                
                Parcurge cronologic textele acestui autor
                
                  | 
             | 
          
		   
             | 
             
			                Text anterior 
								     				
				                Text urmator 
				                 | 
             | 
          
		             
             | 
             
              Nu puteti adauga comentarii acestui text  DEOARECE 
              AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! | 
             | 
          
                     
             | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
            Comentariile 
              userilor | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
                     
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Andrei,  
 
Comentariul tau m-a atins in mod deosebit, muzica fiind parte din mine... 
 
Foarte multumesc pentru trecere si semn, 
 
Vero 
 
               | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2008-03-28 13:08:01               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Un poem natural, incantator, intreband si raspunzand totodata printre randuri. Remarc muzicalitatea, care, desi generata pe un suport asimetric, are o linie aparte, exact ca intr-un "bridge" . respira. 
Vot               | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Andrei Ghejan               la data de  
              2008-03-28 01:13:21               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Wow! Nu e de loc off-topic, asta da poezie, sa ai iarba care creste tot timpul...Formidabil.... 
 
La noi e inca multa zapada..... 
 
Multzam, Gina, ca m-ai asigurat: ei, daca ai intins rufe afara, asta e un semn SIGUR ca primavara n-a uitat sa vina si ca totul e la locul lui!  
 
Noapte buna! 
 
Vero 
               | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2008-03-28 00:21:20               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Stii? Uneori ma intrebam, in tineretze: ce-ar fi daca soarele si pamantul s-ar incurca si asa, deodata, in loc ca dupa iarna sa vina primavara, sa vina iarasi toamna. Sau: ce-ar fi ca, intr-o zi, soarele sa "uite" sa rasara si deodata sa fie numai intuneric?  
 
 
infricosator gand da... insa astazi pe insula am avut o zi superba de primavara... am cosit iarba in curtea din spate ( aici creste non-stop/ demential)... am indreptat 'partile de metal' ale 'trambulinei' din curte... de vant indoite!!... si am intins haine afara pe sfoara... uite poezia!... 'primavara in eprubeta'... un off topic... stiu. 
 
take care' 
 
goia 
 
                | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              nula nada               la data de  
              2008-03-28 00:04:40               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Ai dreptate, Gina, venirea primaverii e un reflex, dar ne-venirea ei e un fel de mutatie neasteptata, care dezorienteaza. 
 
Stii? Uneori ma intrebam, in tineretze: ce-ar fi daca soarele si pamantul s-ar incurca si asa, deodata, in loc ca dupa iarna sa vina primavara, sa vina iarasi toamna. Sau: ce-ar fi ca, intr-o zi, soarele sa "uite" sa rasara si deodata sa fie numai intuneric?  
 
Povestindu-i cele de mai sus unui literat, el mi-a spus ca si el s-a gandit la asta. Poate si altii. Infricosator gand....Am vrut sa mi-l alung cu poezia asta....  
 
Foarte multumesc pentru trecere si semn! 
 
Pretuire, 
Vero                 | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2008-03-27 23:49:38               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              aerisita rostirea... nici mir nici 'tamaie'... ca si cum prin doar agitatia mainilor ai 'izgonit nori ori vanturi' ademenind stolurile de pasari... simplitatea apare atunci cand ingreunat sufletul se reduce reflexului... primavara este sens si inceputul unui sezon... amanat se pare razbate in ' cerebralul clock'... o idee de Pavlov in mine creioneaza rostirea-ti... regards si gand bun, 
 
 
goia 
 
                | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              nula nada               la data de  
              2008-03-27 23:15:25               | 
             | 
             | 
          
		  		   
             | 
             
                Parcurge cronologic comentariile acestui autor
                  | 
             | 
			 | 
          
		   
             | 
            
			 
			                Text anterior 
								     				
				                Text urmator 
							
			
			 | 
             | 
             | 
          
		  
                     
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Hi, Tea, 
 
Gând la gând cu bucurie: si mie-mi pare bine ca mi-ai vizitat pagina.  
 
Evident ca nimic n-a fost elaborat, tu, care esti in aceeasi iarna cu mine, poti intzelege asta mai bine ca oricine! 
 
Multzam mult pentru semn! 
 
Vero. 
 
PS: cu aceasta ocazie fac si o erata la comentariul precedent, "prelungirea" nu "prelungirii"...Scuze!  
 
                 | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2008-03-27 20:04:14               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Hi, Vero! acum am venit si-mi face placere ca ai "aparut" 
 
interesanta  comunicarea asta directa....neelaborata, parca si....nu e . 
 
tacerea pasarilor este semnul tristetii despre care nu stim, de fapt, cum sa vorbim altfel decat firesc. 
 
Mi-a placut. 
 
Calvar               | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Tea Nicolescu               la data de  
              2008-03-27 19:53:46               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Multumesc pentru semn, Cristi.... 
 
Din pacate adancimea gandului meu n-am putut-o exprima in intregime, tacerea pasarilor din poezie e superficiala, nu se compara cu cea pe care as fi vrut sa o "auzim" cu totii! 
 
Doar tristetzea mea la prelungirii iernii se simte, si aceea e tare adevarata! In schimb, cuvintele tale m-au incalzit, putini se mai opresc acum la poezie..... 
 
Cu pretuire, 
Vero                | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Veronica Pavel               la data de  
              2008-03-27 16:39:23               | 
             | 
             | 
          
		             
            |   | 
              | 
              | 
              | 
              | 
             | 
             | 
             | 
          
           
            |   | 
            
  | 
             | 
          
           
            |   | 
             
              Cu fiecare poem scris sau cu fiecare cuvânt scos în eter, scriitorul, artistul, este mai aproape de esență, de-un scop în sine! 
Și cum să nu-și înțeleagă artistul propria lui naștere!! 
 
Este un poem construit pe imagini puternice și vii! 
FOARTE REPREZENTATIV ȘI PROFUND ESTETIC! 
 
De * 
Și cu admirație 
 
Cristi               | 
              | 
             | 
          
                     
             | 
            Postat 
              de catre  
              Cristi Stanculeasa               la data de  
              2008-03-27 15:24:59               | 
             | 
             |