PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
arbitraj. miza - curăţarea site-ului Text postat de Corneliu Traian Atanasiu cu referire la problemele de aici : http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971 Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit şi domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spaţiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să îşi asume identitatea. In spaţiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Şi m-am gândit : de ce să se permită acest amestec greţos de persoane, personalităţi şi anonimi la limita patologicului ? Cui serveşte ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenţii pseudo-literare. Eu, dacă mi-aş face un site şi nu aş urmări să câştig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aş proceda aşa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiţi pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Şi, la cerere, să poţi publica sub pseudonim DE OM, dar să ştii mereu că nu poţi sări calul fără să îţi fie dată în vileag identitatea (cât timp îţi vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase şi te iei ba de unul, ba de altul să îţi asumi consecinţele). Nu să îşi permită un oarecare să jignească, la nesfârşit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva. Domnule Corbu, aţi văzut care a fost reacţia mea la ce se întâmplă aici : am atras atenţia, în câteva rânduri, că nu e ok şi m-am cărat, între timp am scos o carte, mulţumesc editurii Vinea pt încredere şi omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intenţiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalităţile discutabile de acţiune, de până acum. Mai bine faceţi curaţenie, schimbaţi regulamentul, ţineţi oamenii de valoare care îşi asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuţ Caragea e scârbit, eu m-am cărat şi cu ce rămâneţi în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, şi care, în afară de un umor plafonat şi dubios, nu are nimic ? Nu vă supăraţi, e doar o supoziţie : am bănuiala că dumnevoastră sunteţi, în realitate, Ecsintescu şi reuşiţi, astfel, să vă împliniţi faţeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică. Îmi cer scuze dacă greşesc în supoziţia mea, numai bine tuturor şi atenţie ce oameni pierdeţi şi scârbiţi şi mai ales pt cine şi ce ! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Inca odata te-am prins mare maestre Atanasiu. Te-am avut ludic si am stiut cum vei reactiona. Pacat. Esti slab. Nu pentru ca ma ataci pe mine. Ci pentru simplu motiv ca ii ataci pe ceilalti. Liviu Bordas, Emanuel Cristescu, Ioana..Gina Bultoc, Florin Radulescu. Nu ai inteles ca acest site este unul literar. Ca prea putin conteaza daca ecsintescu este din Techirghiol sau Bucuresti sau Paris. Nu ai inteles si nu vei intelege veci de ce scriu atat de bine ( puseu arogant rog Caragea sa nu-si bata conjugal sora lu ceas). sOMNULE Atanasiu notre respect...   Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2007-09-30 00:06:43               Şi nu uitaţi, toată săptămîna, după ora 18, Corbu dă bere gratis.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 23:58:15               E miezul nopţii, fantomele dispar. Sînt sigur că nu-mi veţi duce dorul. Rămîneţi cu bine. Cu murăturile voastre literare. În toamna asta nu mai puneţi altele, cele vechi vă prisosesc. Am închis mustăria.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 23:55:24               Ce spui tu, umbră veche! De brăcinari trage-te cu cela-n blugi ardeleneşti.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 22:28:14               Cornelinio, ai promis ca te retragi!De ce o mai lungesti aiurea?Fa-o draq odata si nu ma mai plictisi cu logoreea ta! Rest in peace,amigo Rudy   Postat de catre MARELE MAESTRU INTERGALACTIC la data de 2007-09-29 21:53:54               Cîndva, mi-ai spus că aproape înţelegi apropoul mitocănesc şi suprasolicitat cu viagra, dar nu vrei să-l dai în vileag. Trebuie să înţelegi că acum, fără să ţi-le prescriu expres, pentru că nu le ştiu numele, îţi administrez pilule pentru nanism (nu-mi permit să folosesc şi litera o, sînt un pudic totuşi). Nu trebuie să-mi aminteşti, într-adevăr, dacă n-ai fi lipsit de subtilitate, ai fi înţeles chiar de atunci că era mărul cu care ne seducea zilnic mascota site-ului. Vorbea direct şi simplu de vaginita pe care o promova fără răgaz dînsul. Ştii ce cred eu? Tu nu foloseşti ochelarii pentru a vedea mai bine, ai adoptat pe cei care te obligă să vezi, ca să nu te sperii, doar ceea ce vrei. Tu te joci doar jocuri serioase, de-a patriotismul. N-ai zis niciodată, ca mai nimeni, o vorbă despre cei care au spurcat agonia, în schimb preferi ca gunoiul acestui site să fie măturat sub covor. Ştii bine ce e gigea, şi ce e caca. Definitv, dintotdeauna. Jocul de-a josnicia l-ai mai jucat, dar se numea altfel, era (cu ochelari de cal) patriotism şi nu şovinism sadea.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 21:40:04               Asta era! Cuvîntul cheie. Subtilitatea. M-am liniştit, maestre. Pe vremea în care te dădeai în stambă, erai de fapt subtil. Umilele mele scuze. Cum dracu' de mi-au scăpat umorul caustic, debordant, al clonelor tale? Şi al tău, de ce nu? Popa din exemplul de ieri, cel cu bancul dulce, dulce, a avut un precursor. Să-ţi amintesc de causticitatea acelei imagini cu jumătatea de măr, dulce, dulce...? Era menită, acea imagine, era premeditată de-a dreptul, să facă băşcălie de toleranţa saitului. Sarcasm, ce mai... Corneliu, iaca, trag de brăcinarul blugilor generaţiei în care am rămas şi mă întreb cu mirare ce caută să demonstreze insul ăsta care m-ar invita să ne jucăm de-a josnicia, el purtînd şpilhozenul vîrstei primare... Nu te teme, nu prea te-am luat în serios.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2007-09-29 21:06:44               Şi zău, nu este o tragedie că pe acest site evoluează ecsintescu virtual, pe undeva şi un tiz al tău, Florin Rădulescu, eu, Corneliu Traian Atanasiu şi alţii. Mulţi, mulţi alţii. Chiar dacă unii nu se suportă. Nu, nu este nici o tragedie comédia de aici. Sper că n-o să mă luaţi în serios. Mai am pînă la sinucidere. Şi atunci voi găsi motive, hai să zicem, mai temeinice. Liviu e într-adevăr, dragul, un băiat mare, dar lipsit de subtilităţile adulte. A rămas în blugii generaţiei. El vrea să-şi facă musai dreptate în democraţia de aici (mult mai puţin reglementată decît în alte locuri) şi dacă nu reuşeşte, vorba amicului său, turbează (de mînie, cred). Înţelege el că eu am două clone, dar mie nu-mi dă voie, deşi userul number one, prea-fericitul, are mult mai multe şi exemplul său s-a dovedit extrem de prolific. Pare a nu pricepe că le-am făcut chiar cu scopul premeditat de a face băşcălie de toleranţa site-ului. Eu n-am voie, asta este doar pentru amicul său. Şi pentru singurul gen de impertinenţă pe care-l agreează – grobianismul. Insolenţa mea caustică îl supără groaznic. La sarcasm face urticarie. Nu vrea să ne jucăm de-a josnicia. Domnule Corbu, în seara asta, doar e ultima, sînt în bună dispoziţie. Sigur mă veţi înţelege. Sînt şi eu destul de ocupat, am de făcut multe şi diverse, unele îmi aduc satisfacţii pe care nu le am aici. Ştiu să-mi găsesc şi să-mi cultiv bucuriile. Şi, pentru că am fost deconspirat, rolele mi-ajung, mai ales că după o tură bună beau şi o bere. Singur, pe malul bălţii.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 19:50:58               Corneliu Traian Atanasiu, Ete păcat să te superi pe Liviu Bordaş, Liviu dragul de la Cluj cum îl alint eu. Sunt sigur că nu-ţi vrea răul. Vă invit să vă logaţi pe Europeea intrând prin pagina principală, aceea cu elipsa şi steluţele cu steguleţele ţărilor, şi, NEAPÂRAT, cu boxele ori căştile conectate. Şi să continuîm polemicile de idei şi să putem merge împreună la o bere. Eu îţi fac invitaţia de a merge împreună la o bere. În principiu sîptâmâna viitore după 18 mă pot disponibiliza oricând. Accepţi invitaţia?   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2007-09-29 18:52:13               De la eurovacanţă la adio dar rămân cu tine După autoasumata eurovacanţă, iată, Corneliu Traian Atanasiu ne anunţă, uşor dramatic, un ””adio””. Nu unul convenţional ori protocolar. Nici un ””adio”” însoţit de suspine, regrete ori sincere păreri de rău. Ca să nu mai vorbesc de un ””adio”” simplu şi nespus ca atare. Adică o simplă şi discretă plecare, pe care unii ar fi observat-o alţii nu. Ar fi fost posibil şi un ””adio”” în răspăr, în doi peri, un ””adio”” parodic ori sarcastic. Şi, evident, formele de manifestare a le unui ””adio”” marcă înregistrată şi copyright asigurat, tip Corneliu Traian Atanasiu, ar fi putut continua. Frumuseţea dialogului uneori şi a despărţirilor poate consta tocmai în modul surprinzător şi elegant în care se materializează. Ei bine, ca un adolescent, ori ca un personaj camilpetrescian, distinsul nostru coleg, ori ex-coleg- istoria site-ului, ori mai ştii, cândva, istoria literaturii române sau, de ce nu istoria literaturii intergalactice, poate vor consemna mai precis acest statut- găseşte de cuviinţă să ne spună un ””definitiv adio”” . Adică un gest final un gest irepetabil, un adio ca un sfârşit de lume. Ca un cataclism. Cutremuraţi de fermitatea şi măreţia gestului, mulţi dintre noi, mai sensibili, ori mai cu frica lui Dumnezeu, începem a ne culpabiliza. Ore nu şi eu voi fi fost cauza? Oare cum să îndrept necugetatul gest de a-l fi adus pe acest distins coleg în această situaţie dramatică? Ce să fac să repar ireparabilul? Unii mai bisericoşi, probabil se vor fi dus la biserici să se spovedească ori să plătească acatiste. Pentru că, Doamne fereşte, un asemenea gest ar putea fi continuat cu vreunul şi mai dramatic. Doar se ştie că luciditatea naşte drama şi chiar tragedia. Şi, în tot acest proces tulburător, iată deus ex machina. Nimeni altul decât… Ei să vă văd acum! Aşadar cine credeţi că apare? Poate cumva spiritul păcii ori al răzbunării sau vreun maratonist care să ne anunţe cine ştie ce nenorocire abătută asupra aceluia căruia în inconştienţa noastră, plini de cruzime, i-am făcut viaţa insuportabilă pe acest site şi l-am împins la gesturi disperate. Nu, nici vorbă. Nimeni altul decât ””definitivadiotul”” adică, bingoooooo, aţi ghicit ”” ””Ofensivi ai dracu' dracii. Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 17:14:17”” Cooooorneliu Traaaaaaaiaaaaaannnnnn Aaaaaaatanasiuuuuuuuu…. Aplauzeeeee. Bine ai revenit Corneliu. Eşti prea inteligent să nu constaţi că aici poţi spui ce vrei cu minime reguli de postare. Nu eşti obligat ca prin alte părţi să gâdili orgoliul cine ştie cui. Şi ai înţeles că numai bolnavii îşi doresc unanimităţi. Oamenii normali şi inteligenţi ştiu că pot exista, şi este bine că este aşa, opinii contrare, fără ca asta să însemne că acela care nu împărtăşeşte opiniile noastre trebuie aneantizat Aşadar în loc de un ””definitiv adio”” un ””adio dar rămân cu tine””. Sper că din ambiţia de a nu-mi da dreptate nu vei renunţa de a posta pe site-ul care cu toate neîmplinirile tehnice, este un site valoros, prietenos, în care o comunitate de oameni, etorogenă, extrem de eterogenă, a învăţat exerciţiul de a coexista. Şi zău, nu este o tragedie că pe acest site evoluează ecsintescu virtual, pe undeva şi un tiz al tău, Florin Rădulescu, eu, Corneliu Traian Atanasiu şi alţii. Mulţi, mulţi alţii. Chiar dacă unii nu se suportă.   Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2007-09-29 18:37:28               Nu simt nicio notă de regret în cele afirmate mai sus. Dimpotrivă, răzbate din conţinutul lor un fel de superioritate de neînţeles. Probabil e felul tău de a-ţi cere scuze, deşi am serioase îndoieli că ştii ce înseamnă asta. Am mai afirmat-o şi altădată. Nici eu nu simt decît porniri pătimaşe şi rigiditate partizană în tot ce spui. Şi, evident, o remarcabilă superioritate a suficienţei. Nu-ţi cere nimeni să-ţi ceri scuze pentru felul în care ai susţinut cu falsa ta imparţialitate terorizarea membrilor site-ului. Poţi însă să nu baţi cîmpii prin Ardeal cînd e vorba de Nămoloasa. Eu pretind simplu: nu am nevoie de scuzele cuiva care a beştelit tot site-ul. Să le ceară tuturor.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 18:24:54               icsulescule, ştii vorba lui Dabija?... E plină de duh! Grija şi dragostea mea pentru tine sunt neţărmurite! :)   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2007-09-29 18:22:28               Prostul nu stie decat de frica, domnule CTA. Iar faptele, textele mizerabile si comentariile raman in pagina autorului. Povestea cu Ion si Lupul am auzit-o de atatea ori... Ecsintescu, uimeste-ma! Bordas, chiar ca esti exceptia care confirma regula, apreciez grija si dragostea pentru grobian. Textele sale mizerabile nu le-ai putea acoperi decat daca, il iubesti si te iubeste sau daca te cheama la ranch si-ti citeste viata carciuma doua usi.   Postat de catre bugul ecsintescu la data de 2007-09-29 18:04:08               >La cererea publicului exprimată prin gura autoproclamatului său purtător de cuvînt, incoruptibilul cu aura zdrenţuită, simt că trebuie să mă mobilizez şi să vă spun un definitiv adio.< Invitaţia lansată de incoruptibilul cu aura zdrenţuită (mulţumesc pentru infinita grijă acordată aurei mele) a fost adresată ca expresie a stupefacţiei resimţită la o frază nu tocmai elegantă: Patria este fatalitatea care ne ţine împreună. Adică pe mine şi pe inegalabilul Sean Bond, cel căruia prezenţa mea îi creează un disconfort olfactiv de nesuportat. N-am invitat pînă acum pe nimeni să părăsească situl. Dar nici n-am simţit că vreunul dintre cei de aici nu ar avea loc de mine, aşa cum am simţit-o la citirea textului la care am făcut referire. Fatalitatea e doar aparentă, devreme ce poţi pleca oricînd. Invitaţia era adresată lui Sean Bond. În spatele căruia te-ai ascuns, aşa cum ai făcut-o şi sub masca Urticăi Dioica. Ai împroşcat de acolo cu texte mult mai mizerabile decît cele pe care le combaţi cu atîta aplomb sub numele real – Corneliu Traian Atanasiu. Afirmi în textul de mai sus: >În ce priveşte această luptă, nu am dus-o în halul, în care ea a fost dusă, ca să mă aleg acum cu o închipuită satisfacţie apoteotică. Miza ei a fost, departe de a-mi dori o imagine incoruptibilă, dorinţa de putea convieţui cu ceilalţi pe un site decent ca atmosferă.< Cît de decentă a fost atmosfera instituită de inegalabilele postări ale lui Sean şi ale Urticăi, şi ce vor fi crezut despre acest site cei care au avut curiozitatea să-l acceseze pentru prima dată şi au dat peste respectivele postări, nu e greu de apreciat. N-am încetat nicio clipă să mă întreb de ce ai simţit nevoia acestei dedublări. Am un răspuns. Prefer să-l trec sub tăcere. >Îmi recunosc derapajele şi-i rog pe cei care s-au simiţit lezaţi sau vexaţi să le considere neavenite.< Nu simt nicio notă de regret în cele afirmate mai sus. Dimpotrivă, răzbate din conţinutul lor un fel de superioritate de neînţeles. Probabil e felul tău de a-ţi cere scuze, deşi am serioase îndoieli că ştii ce înseamnă asta. Am mai afirmat-o şi altădată. Dicţionarul limbii române e cum nu se poate mai clar în ceea ce priveşte sensul sintagmei ‘sunt neavenite’. Potrivit lui, derapajele tale sunt nule, inexistente. E firesc atunci să nu fie nevoie de scuze. Atîta doar că, în opinia mea, derapajele tale numai neavenite nu au fost. Au avut un scop şi o ţintă precisă. Şi au fost cît se poate de valabile din punct de vedere al elementului intenţional şi formal. E adevărat că scuzele, dacă le-ai fi exprimat, n-ar fi diminuat daunele produse. Ar fi dat în schimb, aşa cum afirmi, un aer mai uman celor doi monştri sub al căror chip te-ai desfăşurat: Sean Bond şi Urtica Dioica. Încep să înţeleg de ce nu consimţi la ruşinoasa pace separată de la Nămoloasa Tekirghiol. În ceea ce mă priveşte, nu e cazul să-ţi faci probleme cu privire la scuzele pe care unii sau alţii ar trebui să mi le ceară. Sunt băiat mare. Chiar mai mare decît mi-aş fi dorit, şi suficient de conştient de lumea în care mă învîrt. Ori ai cumva mustrări de cuget pentru faptul că la momentul la care chiar tu ai fost în situaţia de a trebui să-ţi ceri scuze ai trecut cu prea mare uşurinţă peste acel moment? Nu-mi purta de grijă, Corneliu Traian Atanasiu, ştiu să-mi feresc singur paşii… >Site-ul, e sigur, nu va dispărea, o spune şi ddm în www.ro, dar treptat va fi găsit în nomenclatură doar sub titluri ca website-ul sindicatului veleitarilor literari, gazeta de perete a refuzaţilor ortografiei şi lexicului limbii române.< Oare acel >să vă spun un 'definitiv' adio< te include în categoria veleitarilor literari sa a refuzaţilor ortografiei şi lexicului limbii române? Întreb şi eu. Spre deosebire de tine, dau mai rar sentinţe 'definitive'. Textul tău e doar un fel de a-ţi plînge singur de milă.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2007-09-29 17:36:51               Ofensivi ai dracu' dracii.   Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2007-09-29 17:14:17               Scuze = temelie pentru o nouă ofensă Definiţie, din Dicţionarul diavolului, de Ambroise Pierce.   Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2007-09-29 17:07:39	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE