FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Veronica Pavel
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Vero, nu am ezitat deloc!
Ba mai mult, poezia ta îmi place!
Sigur că am citit-o, dar dacă ai observat, atunci când comentez pornesc de jos spre sus, atât cât pot!
Sunt aproape mereu în urmă deoarece am și alte activități!
Dacă ar fi după mine aș comenta pe toată lumea!
Eu țin foarte mult la voi!
Te rog din tot sufletul să nu mai ai îndoieli în privința asta!
N-aș fi trecut peste poezia ta!!!!!!
Vero, tu scrii frumos...
Și din suflet!
Iar peste acestea nu pot trece!
Acum te las!
Îmi continui călătoria!
Același, cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-30 20:54:14
         
 
  Cami draga,
Uite ca n-ai fost ultima, a mai fost cineva si dupa tine!
Foarte multumesc de trecere si aprecieri! Sigur, toamna e singurul anotimp in care orice tristeze devine frumoasa....dar tot toamna este, in noiembrie, prevestitoarea inghetzului (sufletesc??!!)...
Sigur ca nu-i chiar asa de rau! Dupa atatea cuvinte frumoase ale celor de pe aici, cum sa mai fii trist?

Cristi draga,
Te-am simtit ezitant, aproape ca ti-am ghicit gandurile inca inainte de a te-ai hotarat sa-mi lasi cateva cuvinte. Si aveai dreptate! Ceea ce am scris era un simplu pastel care infasura o stare (nu de moment, dar o stare). Iar tu, generos si bun, ai ezitat, vroiai sa dai mai mult din tine si...erai dezorientat. Ai aparut cand ai putut-o face. Iti multumesc foarte mult pentru aparitie si cuvintele bune! Sigur ca te asteptam, dar, daca nu veneai, te-as fi intzeles!!

Ti-am vazut poeziile in revista Visul si mi-au placut asa, grupate, cum erau. Te felicit din tot sufletul!

Si foarte multzam pentru trecere si semn!!!!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-30 19:57:36
         
 
  Audierea metaforelor a luat sfârșit!
Cuvintele au vorbit!
Magicianul a scos din joben o reverență!
Pentru consecvență!
Fiecare-n parte, versurile, și-au ales culoarea potrivită!
Inima și-a ales culorile!
...
Am scris toate acestea după ce am privit o dată, și-ncă o dată, și-ncă... în sufletul celei care a scris ... în culori de toamnă ... cuvinte ... de suflet!
Admirație de toamnă, în care tu cânți...
Vot de toamnă, în care tu scrii...
Cu drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-09-30 18:31:35
         
 
  Ce de lume pe aici!
Vin și eu, ca de obicei , ajung ultima, să las un semn.
Când flăcările-n clopote se-aprind,
Ard ce-a fost viu
În cenușiu.

Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat
Și nu mai știu
Să cânt, să scriu….

O infuziue a tristeții în adâncul sufletului...
sper să nu fie chiar așa...
Toamna e și frumoasă în felul ei.
Aprecieri,
Cami
 
Postat de catre camelia silea la data de 2007-09-30 16:41:27
         
 
  Ce oaspete! Adelina!!!
Draga mea, frumoasa e ultima ta strofa. Am insa obiectii. Din punct de vedere tehnic nu merge, pentru ca acest cuvant "pustiu" este prezent in strofa doua. Din punct de vedere al continutului emotional, iar nu merge, pentru ca poezie mea e trista si strofa ta ultima e vesela. Daca "nu stiu sa-mi fiu pustiu", inseamna ca, in mod logic, "stiu sa-mi fie nepustiu". Ehei, Adelino, daca as sti asta....Hm! Daca toti am sti asta....

Dar, de ce sa mint, m-a bucurat mult venirea ta la mine si dialogul acesta, ca sa zic asa, optimist , caci e clar ca, daca la tine in suflet e aplicabila strofa ta, asta e minunat!

Foarte multumesc pentru vizita!!!

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-30 02:24:58
         
 
  Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat
și nu mai știu
să-mi fiu... pustiu...

Mi-am permis sa rescriu ultima strofa dinspre mine. Si numai pentru ca aproape acelasi sentiment intomneaza si in launtrurile mele Vero.
Calda prin culoare, trista prin mesaj toamna ta.

Adelina.
 
Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2007-09-30 01:15:04
         
 
  Erata: 10-4-4, nu 8-4-4.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-29 17:56:41
         
 
  Wow! Chiar ca e mare imbulzeala la o poezioara atat de simpla....si care totusi nu e chiar simpla...

Tea, multzam mult de vorbe si trecere, te asteptam! Toamna e doar o faza de trecere a unui anotimp intr-altul? ??? Nu e uneotri si o faza de viatza????

RK, interesant cum unele cuvinte provoaca reactii diferite in perosnalitati diferite! Si pe tine te asteptam, poazioara mea nu era chiar replica la poezioara ta, dar intr-un fel tot era...ma bucur ca te-am facut sa zambesti! Scolaritza zici? Asta sunt, o scolaritza, mai aproape de varsta ta decat de varsta obisnuita a unie scolaritze! Multzam mult de trecere si vot!

Radule, e extrem de interesant ce spui si merita sa-ti explic si eu rolul acelor cuvinte, ca sa vezi cat de diferiti pot fi doi oameni!
Te legi de vant, dar eu tocami acolo am simtit si scris metafora, in acel vant care e miscator si caruia i-am atribuit o culoare metaforica, trecatoare si ea, ca vantul. Cuvantul franj este de fapt tot o metafora, sugerand subtirimea, goliciunea care ramane in copac dupa vant. Sunt imagini vizuale metaforice, intzelegi?
Sigur ca ne invartim intre galben si ruginiu si tot ce vrei si sigur ca imaginile vizuale probabil ca-ti sunt cunoscute. Dar poezia mea, repet, era o stare proiectata in imagini metaforice, nu era ceea ce asteptai tu, adica o imagine noua. De aici provine insatisfactia ta, cred. Strofa pe care ai scris-o tu e foarte frumoasa, dar oarecum straina de mine.
Ma asteptam mai curand sa critici ultimele doua rime, cam banale, recunosc! Cat despre numarul silabelor, stiam ca nu te puteai lega de ele. Nu numar niciodata silabele, ma las prada simtului muzical, dar de data asta le-am numarat dupa ce am scris-o si erau bine. 8-4-4. dar, desi erau bine, tot ma gandeam ca poate vei avea ceva de obiectat. parca ai fi un fel de bau-bau!! :))) Dar la ceea ce mi-ai spus chiar nu ma gandisem, pentru ca, precum vezi, fiecare om gandeste altfel. Diferentzele de perceptie nu ne impiedica sa avem sentimente de stima reciproca si prietenie unul fatza de celalalt, evident!

Tuturor, bucuria de a va avea pe pagina mea,
Cu drag,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-29 15:47:32
         
 
  Veronica, Rudolph, cred ca nu am fost bine inteles.

Nu am afirmat nici o clipa ca ai folosit imagini copiate de undeva, Veronica! E vorba doar de nefericitul meu sentiment al acelui deja-vu dat de abordarea descriptiva. Pe calea asta, poetul e legat de maini si de picioare. Daca vrei sa-mi spui care e culoarea pomilor toamna, vei ajunge inevitabil la ''galben'' ''ruginiu'' si ''tarziu'', epitete folosite probabil de milioane de ori, desi aici nu cuvantul e important in sine, ci latura contextuala. De exemplu:

''Culoarea vântului atârnă-n crengi
Franj ruginiu
De nor pustiu.''

Aici ''culoarea'' si ''ruginiu'' sunt redundante, ceea ce, intr-o poezie atat de scurta, dilueaza nepermis. In al doilea rand, vantul e un element dinamic. Vantul nu poate sa-si atarne culoarea, mort, in crengi. Vantul nu exista decat in miscare. Nici macar in ipostaza cromatica. Daca totusi alegi sa-l opresti acolo, fixandu-i culoarea, ''pustiu'' devine inutil, alaturat lui ''atarna''. Mai e ceva: ''franj'' e un termen vetust, si dupa parerea mea, lipsit de virtuti poetice, mai ales aici, unde ar trebui sugerat tragismul; ''franj'' ma duce cu gandul la ciucurii de la fata de masa sau de la perdeaua bunicii; ''nor pustiu'' iar nu merge - pustiu de apa, sterp?

Apropiat de forma prozodica aleasa de tine, as fi scris cam asa:

Se zbate-n crengi vant ruginiu,
gand surghiunit
bizar scatiu

inca o data, cu sincera prietenie,
Radu

(critic ageamiu
si cam diliu...)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 10:19:12
         
 
  - bună dimineața (somn ușor,-7h)!

- ohoo ce rating pe pagina ta, Vero dragă, ce-mbulzeală, ce lume bună...

- citesc poezioara ta, privesc pe fereastră și nu-mi vine a crede că ai surprins ceea ochii mei zăresc (aici)...

- versurile par scrise de sufletul unei puștoaice de liceu (le-aș spune versuri sprințare)...

- sunt convins că n-ai ''copiat''nimic de nicăieri;

- ai scris ceea ce ai simțit (atunci)...

- se întâmplă ca doi oameni să trăiască vizal aceleași imagini...

- pe mine m-a-nveselit toamna ta:

- mulțumesc!

- o votez cu drag,

r.k.
 
Postat de catre Rudolph Kuttesch la data de 2007-09-29 09:01:54
         
 
  Imi place'duelul(rile) starnit de poezia ta, Vero....reactie ...'pe viu'....fiecare se apropie altfel...dialogul mental e uneori dominant alteori subordonat....

Culorile par a fi 'comune'...poeziei....asocierea lor insa transmite accente personale dezvaluite evolutiv.....un crescendo al dezamagirilor : debut vizual.... si '......Pomii verzi incaruntesc/ in auriu'...miscare in revers ...'Franj ruginiu/ De nor pustiu'.....'predare' finala .....'Si nu mai stiu/ sa cant, sa scriu'

Toamna e numai un respiro inaintea 'incremenirii' , Vero....nu-i da prea mult credit.

Aprecieri,

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-09-29 07:21:37
         
 
  Iulia,

Multumesc pentru trecere si cuvintele frumoase! ma bucur ca ai auzit muzica poeziei!

Gina,

Acei copaci incaruntiti au fost izvorul vizual al poeziei. Am vazut ieri venind spre casa niste copaci cu plete verzi si suvitze galbene si mi-am spus: iata cum copacii incaruntzesc in galben, spre deosebire de om! Dupa care a venit tot restul, cu culori, evident. Ai prins exact si sensul subtierii spre sfarsit. Foarte multumesc pentru prezentza si aprecieri!

Sabina,

Frumos mi-ai scris, foarte multumesc! Putine cuvinte, alese, spui tu. Onorata de prezentza ta!

Radule,

Eu nu incerc sa fiu originala. Poeziile mele nu sunt ceva cautat, sunt stari. Nu cred ca ideea de incaruntire galbena a copacilor ai mai vazut-o, eu n-am mai intalnit-o. Cat despre rest, tot restul s-a mai spus, caci TOTUL se rezuma, de fapt la nastere, iubire, moarte, dar, desigur, depinde cum le spui. Astazi am spus-o asa, alteori o spun altfel. Cum stii si tu, pe pielea ta, nu putem fi 24 de ore din 24 geniali, nu-i asa?

In rest, cu cat suneti mai multi off-topic pe site-ul meu, cu atat imi faceti mai multa publicitate, mai ales cand cei care se dueleaza sunt din inalta societate!

Cu drag,
Veronica
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-09-29 00:56:21
         
 
  'Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat'

nite nite 'taica Tereza'

Betty Boop

 
Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:44:09
         
 
  Veronica, scuza-ma si pentru off-topic, e vina mea...

Gina, continuam dialogul altadata, la mine e deja maine...

:)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:42:34
         
 
  radu-stef...my friend...adevar grait-ai...olteneste???...(rad de mor- iar Veronica o sa ne certe de off topika)

p.s altele nu stiu ca suntem amigos...asta e 'fainul'...

take care,

Betty Boop

 
Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:38:43
         
 
  in olteneste, asta s-ar traduce ''don't need a priest to get rid of evil''

taica Tereza
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:35:39
         
 
  'pas besoin d une prière pour se débarasser du mal'

Betty Boop


 
Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:30:37
         
 
  da Gina, am auzit :)

astept continuarea

iulia ralia, nu inteleg ce ai vrut sa spui, mi-ar face placere sa te obosesti un pic reluand ideea
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:29:10
         
 
  nu te obosi, r.s, pas besoin  
Postat de catre iulia ralia la data de 2007-09-29 00:19:28
         
 
  radu-stefule...tu ai auzit de 'vintage'...ca o replica urmatoarelor:

eu cred ca ar trebui sa re-creezi realitatea, nu s-o descrii; ca o rochie noua purtata o vreme, orice alegorie de sezon devine la un moment dat sablon, iar femeia din fata oglinzii simte nevoia irezistibila a unei partide de shopping

p.s hai sa ne duelam: eu sunt Betty Boob...tu?

hm...e friday...

regards,

moi





 
Postat de catre nula nada la data de 2007-09-29 00:19:21
         
 
  Veronica, cu mare prietenie, iti spun:

singurul vers care imi spune ceva este ''Când flăcările-n clopote se-aprind''

in rest, imagini pe care le-am intalnit adesea

eu cred ca ar trebui sa re-creezi realitatea, nu s-o descrii; ca o rochie noua purtata o vreme, orice alegorie de sezon devine la un moment dat sablon, iar femeia din fata oglinzii simte nevoia irezistibila a unei partide de shopping

sa nu te superi pe mine (prea tare)...

(cer scuze similare si celorlalte doamne din subsol)
Radu
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2007-09-29 00:03:24
         
 
  ceea ce ma atrage este paleta de culori adusa ca o 'completare' vizuala...un triptic al tranzitiei sentimentului ;' verde- incaruntit-auriu'...'imputinarea' - ultimei strofe

Mi-e sufletul, ca frunzele, uscat
Și nu mai știu
Să cânt, să scriu….


se pliaza ca forma sentimentului ori clipei...umani ne place drama...ne place sa credem ca o parcurgem...si asta doar atunci cand undeva...in spatele retinei stim ca vom razbate...

un poem al toamnei...ca un prag pe care dezgolita talpa simte vantul...suierand...

regards,

goia



 
Postat de catre nula nada la data de 2007-09-28 23:34:25
         
 
  Imagini foarte bine conturate, culori ce te strivesc, final ce copleseste. In cuvinte simple, putine, dar alese cu grija.

Natura in culori calde, de toamna, contrast in final.
Esenta - poeziei/naturii/umanului.
 
Postat de catre Sabina Datcu la data de 2007-09-28 23:28:07
         
 
  Un tablou in care sentimentul toamnei e coplesitor...si in acelasi timp atat de intens muzical...
Eu cred ca e un tablou pe care l-ai putea interpreta la pian ! - admir, cu drag, iulia
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2007-09-28 23:13:30
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23878
Comentarii: 120196
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE