FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Silvia Van
Nici macar nu-i nedrept
Sa ma judece noaptea asta furata
Sa ma traga in treacat
Vicleana, ploaia de par
Sa ma suduie stramba si goala
Luna beata, cazuta in drum
Am sosit prea tarziu
Prea devreme, disfonic,
Cu iris imund, sufocat de lumina
In gari cu peroane prea pline
Irepetabile trenuri imi trec
Rand pe rand dinspre est spre calcaie
Suieratul il strang cu fervoare -
Scadente amintiri
Ascunse-n batiste dungate
Nu-mi cresc urme-n nisip
Sub pasii soptiti
Ce n-au invatat ora cand
Sa strivesc libelule
Umbra sarata nu se poate lipi
Ca o usa batanta de trupul
In care ingheata impudic
Saminte de lacrimi de curand germinate
Ce zbor sa tasneasca arzand
Din umeri plecati fara vlaga
Sub talpi maculate de ingeri?
Ce oua de fenicsi sa crape fratern
In vesnic surpate cuiburi de lava?

Sentinta mi-o scriu dimineti in capot:
Uita si taci, abureste suav ceaiul de vise
Mierea e-n bolul de sticla!

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  alert("Varza poezia, da varza rau de tot!");
 
Postat de catre abc Abc la data de 2004-04-08 23:10:55
         
 
  Maria, sunt momente cand starea de vis da pe dinafara si mi se apleaca. Si atunci ies in soarele de afara sa vad daca mai exist si ca fiinta reala...
Multumesc pentru atentia ta. Imi face placere sa te gasesc in pagina mea.
 
Postat de catre Silvia Van la data de 2004-02-07 15:28:05
         
 
  Nu te combat, Dana, probabil ca ai dreptate. Multumesc pentru trecere si pentru comentariu... Poezia exprima o stare care se prelungeste in viata mea reala si care ma indeparteaza deocamdata de actul scrisului. De aceea privesc si aceasta poezie si pe celelalte pe care le-am scris din afara cumva, ca si cand nu mi-ar apartine. E o stare benefica, cred, pentru ca-mi permite sa accept cu detasare observatiile facute.  
Postat de catre Silvia Van la data de 2004-02-07 15:20:54
         
 
  ,,Am sosit prea tarziu
Prea devreme, disfonic,”- poate da, poate nu - destul de încurcat să mă hazardez în lumea ta de aici ca o ploaie vicleană, luna căzută undeva în mijlocul drumului, probabil amețită de atâta lumină, nici măcar în gări nu-ți poți gasi un loc, scadența amintirilor rasfînse în stropi de lumină lasă urme pe nisip , aburind a alte vise…
Incep să visez... aiurea!
 
Postat de catre Maria Prochipiuc la data de 2004-02-07 14:54:32
         
 
  E una dintre cele mai impresionante poezii din cate am citit eu pe acest site. In mod sigur imaginatia atinge cotele maxime prin: "Sa ma traga in treacat
Vicleana, ploaia de par"; "iris imund, sufocat de lumina", "abureste suav ceaiul de vise" si multe altele.
O singura observatie am. Este prea incarcata, zic eu. E drept, imaginile sunt foarte sugestive, frapante chiar, insa pe mine m-a invatat cineva ca poezia mai trebuie sa si respire, pe alocuri. Altfel, toate combinatiile de cuvinte, oricat de extraodinare ar fi ele, risca sa oboseasca si sa diminueze efectele pe care ar trebui sa le produca cititorului.
Un cuvant "mare" sare mult mai usor in ochi atunci cand se afla inconjurat de cuvinte mai "mici", ca sa zic asa. Combate-ma daca vrei! :)

 
Postat de catre l;'l da la data de 2004-02-06 21:00:40
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23823
Comentarii: 120256
Useri: 1414
 
 
  ADMINISTRARE