FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Veronica Pavel
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  acum, citindu-te, mi-au dat lacrimile,vero... muzica si gândul nostru catre TATĂ, dincolo de tăceri si prăbușiri...ca un pod spiritual peste
Ocean, cu benzi in ambele sensuri,
drag,i.
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2007-06-18 01:11:57
         
 
  Multumesc Iulia de trecere si cuvinte. Cred ca o legatura bazata pe muzica nu poate disparea niciodata...infine, asta e o parere personala. Dar gandeste-te si tu: dintre toate cele scrise, numai muzica si matematica se scriu la fel in toate limbile, nu? Muzica e, dintre arte, limbajul concret cel mai comun..., cantatul in ansambluri creaza prietenii de neuitat, muzica uneste oamenii cum nici o lata o alta modalitate de expresie n-o poate face...
Merci mult,
vero

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-06-17 23:11:48
         
 
  O comunicare cu tatal impresionanta, pasi ai spiritului si ai inimii pe valul muzicii amintirilor comune...pe mine m-a bucurat ca poate exista o astfel de comunicare !...  
Postat de catre iulia ralia la data de 2007-06-17 22:57:58
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
 
Comunicarea sufleteasca intre doua lumi... lanturi afective ce nu se vor rupe niciodata...

Cu semn de citire,

Adelina
 
Postat de catre Adelina Ionescu la data de 2007-06-17 13:10:38
         
 
  Draga Petre,
Asa este, am scris niste cuvinte care sa strapunga "dincolo", ai sesizat exact. Foarte multumesc pentru trecere si lumini!
Aprecierile mele la ce scrii si ce faci,
Vero.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-06-17 02:37:13
         
 
  Veronica, emotionanta aceasta scrisoare. Aprind tot ce se mai poate aprinde pentru aceste cuvinte care par sa transceanda insasi moartea.

Impresionat

petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-06-17 02:21:12
         
 
  Oh, Cristi, m-ai gatuit de emotzie! Foarte frumos ce zici tu, doar ca am fost intodeauna tunsa ca un baiat (acuma sunt tot asa), deci pasajul in care vorbesti de parul ei "lung si matasos" trebuie schimbat....
Foarte, foarte multzumesc pentru existentza ta luminoaasa pe site. Si pentru bunatatea cu mine.
Cu drag,
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-06-17 02:15:44
         
 
  În joaca ei neastîmpărată, fetița dăduse buluc în camera tatălui ei. Surâzând, își ridică privirea, invitând-o lângă el. Își trecu de două ori palma lui mare prin părul lung, mătăsos, o luă în brațe, cald, apoi se ridică, ținând-o de mână, și, cu pași ușori se apropiară de fereastra, de unde, în fiecare seară, în pauze scurte, își ațintea privirea spre sus, parcă urmărind ceva.
Da...era o mică stea... abia vizibilă. Undeva în stânga.
- Uite, acolo, voi fi eu când va trebui să plec într-o lungă călătorie.
- Tu!
- Da. Și de câte ori îți va fi dor de mine, nu va trebui decât să ridici privirea și să zâmbești! Iar eu îți voi face cu mâna! Mereu... îți voi face cu mâna!
Și tatăl, cu toată dragostea, își îmbrățișă fiica!
...
Iartă-mă, Vero, nu m-am putut abține!
Am purtat o discuție imaginară cu tatăl tău, și, uite ce-a ieșit!!!
Te salută tatăl tău și eu, tatăl celor doi băieței!
Cu toată dragostea și lumina stelei,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2007-06-16 19:33:17
         
 
  Tea draga,
Am postat textul si m-am dus jos sa iau ceva, m-am grabit sa ma intorc ca sa sterg textul. Mi s-a parut ca un gand pentru tata e frumos, dar ce am scris eu e o simpla scrisoare, iar acesta este un site de poazie si literatura. Asa hotarata sa sterg textul, am intrat in casa si am intrat pe site. Si, spre imensa mea surpriza, vad comentariul tau, unde spui ca e si poezie in text....Cum sa mai sterg textul? Multumesc mult, Tea, banuiam vei rezona un pic, dar nu ma asteptam la aprecierea ta, care inseamna mult pentru mine!

Da Tavy, este si ziua ta, sunt sigura ca si copiii tai se gandesc cu dragoste la tine. Poate ca nu-ti scriu, dar te iubesc cu sigurantza! Ma bucura regasirea ta, la Multi Ani taticului din tine!

Mariana, ce frumos spui tu ce spui si de cate ori spui! Ei, cum sa mai sterg eu textul asta cand ti-a placut si tie? Multzam mult de trecere si vot, intotdeauna ma bucura trecerea ta!

La Multi Ani tuturor tatilor,
Cu drag,
Vero

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2007-06-16 18:22:02
         
 
  În fiecare dintre noi e cel putin un părinte, unul sau mai mulți copii, un suflet, altul, venit să nu-ți fie drumul greu. O bucurie aceasta dată spre a o trăi aici, acum. Când pleacă, rămâne singurătate, vrafuri de imagini și o muzică, undeva, aproape de suflet, în care frânturi de trecut trezesc speranță. Tuturor bărbaților o viață fericită. Celor din adânc de noi, o mângâiere de suflet. Și celorlalți. La mulți ani! Mi-a plăcut cuvântul tău. Votez. O seara fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2007-06-16 18:10:22
         
 
  inca mai sunt tatic, deci exíst! este si ziua mea? :))

felicitar pentru fetita cu scrisorica!
:)

cu drag tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2007-06-16 17:53:56
         
 
  Ai curaj nu gluma, Vero!
'Scrisoarea ' ta e un lament plin de viata, ceea ce este absolut fantastic la un ...roman....jelania ne este mult mai aproape si ea implica tristerea, regretul...acela iremediabil.... durerea ... ca ecou al unei ' self pity' ( ca expresia engl. mi se pare mai completa)!
M-a linistit pentru moment 'scrisoarea ' ta, Vero.....merci
La mine sunt 17 ani si n-am curajul tau !

Calvar.... si un vot pentru calitatea prozei... reala!
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2007-06-16 17:27:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23879
Comentarii: 120199
Useri: 1418
 
 
  ADMINISTRARE