FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Aeriană. Eu
Text postat de Luminita Suse
Aeriană

nu am timp de împământenit
hainele nu prind rădăcini
gândul levitează

nu dețin nimic de însămânțat
inelele nu se descompun
monezile sunt insolubile

am numai timp de înstelat
îngrop cinci colțuri în albastru
am încercat, se poate

nu mă trageți de călcâie înapoi
inutil e să îmi dislocați oasele
nu pot fi ruptă din context

sunt aeriană
de când m-am născut
îmi urmez capul, nu picioarele

într-o zi o să aplec fruntea, cuminte
să coboare stea
în locul meu


Eu

pe portativ de noapte
doisprezece greieri idealiști
au visat colectiv
muzică

pe creanga de aur
cinci maimuțe revoluționare
au visat individual
omul

un singur om
visând lumină în somn
far pentru muzica de apoi
stea

din inimă
infinitate numărabilă de stele
visează în cădere
sămânță

la rădăcină de vis
douăsprezece cuvinte fluieră
din cinci muguri de os
eu



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multumesc Dana. Multumesc Calinas. Nu mi-a sunat bine "de degete" de aceea am folosit "falange". Dar cred ca acum am gasit o formula mai expresiva: "de calcaie". Astfel, "(meta)tarsiene" s-au cumintit si sunt "degete". Cu ocazia asta am lasat sa cada o stea... din frunte. Ma intorc la inotul in albastru.

Sa auzim numai de bine!
Oriana
 
Postat de catre Luminita Suse la data de 2005-03-24 19:03:11
         
 
  da, oriana, e un poem curat, cuminte, as fi lasat si falangele si metatarsienele, as fi spus simplu degete, picioare, talpi...

si nu e timp de prins radacini; si eu am dor de pierdut in cer.
 
Postat de catre grozea calinas la data de 2005-03-24 14:59:12
         
 
  erata: condescendenta  
Postat de catre l;'l da la data de 2005-03-23 17:23:58
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Extraordinar poem, o viziune condescenta asupra unui posibil 'eu' pe care poeta il refuza, intrucat isi urmeaza 'capul nu picioarele'.

Poemul e totodata un aviz adresat celor care doresc sa o lege de tot ce e lumesc, de tot ce presupune contactul cu pamantul.

Iata imaginea zburatoarei perfecte, escaladand inaltimile, insteland albastrul, lasand 'fruntea cuminte' sa vegheze, precum un curator, asupra tabolului lumii..
 
Postat de catre l;'l da la data de 2005-03-23 17:23:17
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE