FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curatarea site-ului
Text postat de Dan Constantin
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Nu avem ce face, Mariana, cunoașterea ne este limitată. Știu, este stupid să nu răspunzi la anumite întrebări despre existență, despre originea Universului, până și despre găină. Îți admir convingerile. Nu sunt eretice. Se poate face din ele poezie bună.
Apropo de întrebări fără răspuns: eram licean și ani de zile m-a chinuit infinitul, pe care nu mi-l puteam imagina. În cele din urmă am renunțat, dar mă mai paște din când în când ideea. Biblia zice: "La început a fost Cuvântul. Și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul". Teologii găsesc, într-un fel, o soluție. Sursele din care s-a înfăptuit Biblia, scrierile în ebraică, greacă, septua ginta etc. dădeau diverse "sinonime" pentru Cuvânt : voință, idee, chiar "neștiut"... În fine, un edict creștin impus de un împărat bizantin a pus capăt certurilor și a stabilit varianta modernă. De fapt cam toate dogmele esențiale creștine s-au impus prin edicte date de împărați și aprobate, volens - nolens, de înalții ierarhi ai creștinismului. Nu mai știu în ce carte a Preafericitului Augustin acesta vorbește despre Timp. Poate o voi găsi și voi posta textul. Sunt câteva pagini în care Sf. Augustin își pune cam aceleași întrebări ca și tine.
În limbile vechi cuvintele aveau o mulțime de sensuri. În greacă, de exemplu, "alitheia" însemna, într-o primă accepțiune, Adevăr, dar și frumos, bine, armonios. Despre asta și multe altele, inclusiv dreapta numire a lucrurilor, scrie minunat Comarnescu în "Kaloghaton". Ideile de acolo sunt o sursă excelentă pentru poezie.
Scuză-mă pentru etalarea lipsită de modestie a unor idei pe care poate multă lume le știe.
 
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-10-16 09:42:01
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Gina,
îți mulțumesc pentru atenția pe care mi-ai acordat-o; d.p.t.d.v. ai perfectă dreptate. Mă bălăcesc în cuvinte și în Teoria Ideilor. Pentru mine apa este necesară dar, nu suficientă pentru a supraviețui. Crede-mă sunt unul din adepții contradicțiilor chiar și a celor distructive – contradicția duce la dezvoltare – nu odată a fost necesară distrugerea unui imperiu, a unor clădiri, mituri, idei, concepte, speranțe, idealuri, pentru a progresa. Probabil ar fi trebuit să fiu mai explicit, mai concis, să dezvălui sursa Ideilor. Rătăcind pe acest site am descoperit idei asemănătore cu ale mele, am regăsit surse de inspirație. Atunci am considerat că este timpul să ies din pestera (tiparul) in care mă aflam. Am să-ți dezvălui sursa mea de inspirație. - Mitul pesterii.
Mitul peșterii este o imagine alegorică a lumii și a modului cum poate fi cunoscută. Mitul este prezentat astfel: într-o peșteră s-au născut și au crescut înlănțuiți niște oameni. Singura lor modalitate de contact cu exteriorul este printr-un perete lateral de la gura peșterii prin care răzbate lumina soarelui, iar pentru acei oameni, singura lor modalitate de a lua "cunoștință" de ceea ce este afară (animale, fenomene meteorologice), este prin acest perete lateral pe care se conturează umbrele din afară. Pentru acești oameni înlănțuiți, peretele este lumea lor. Dacă,însă, vreunul dintre acești locatari ai peșterii reușește să se dezlănțuie și va vedea adevărata lume, și se va întoarce la consortiții săi, aceștia îl vor considera nebun și, asemeni, geniilor și oamenilor de știință, va fi repudiat din mediul său social, ostil pentru el prin ideile sale îndrăznețe și neconforme cu ale majorității. - Ideile se caracterizează prin:
• Desemnează o existență absolută (sunt simple).
• Sunt o existență substanțială (există în sine și prin sine).
• Reprezintă o existență eternă.
• Desemnează o existență universală (ideea închide în sine toate caltățile particulare).
• Desemnează o existență imuabilă (neschimbătoare).
 
Postat de catre Dan Constantin la data de 2006-10-15 21:50:28
         
 
  Ești un excelent corector de text, Aurel. Mulțumesc. Stephen Hawking se referă la traiectoria circulară a corpului obligat de gravitație să urmeze un contur circular, chiar dacă mișcarea obiectului e eliptică în ansamblu. Cât despre forțele de atracție exercitate între planetele din sistemul solar și între ele și steaua care ne încălzește, între sistemul solar și restul galaxiei, între galaxii și stelele puternice din jur sau doar între galaxii, probabil că ce am spus acolo nu e complet. Armonia aceasta, dacă o rostuiește Dumnezeu, și eu nu neg, cum te mulțumești cu restul întregului? Astăzi, la piață, o vânzătoare întreba disperată ce a fost la început: oul sau găina? Dacă oamenii de rând își pun astfel de întrebări, tu cum te mulțumești cu adevăruri pe jumătate? Ce ai fi răspuns? Eu am spus în minte că a fost ideea, dar înainte de idee ce a fost? Dumnezeu sau ce a fost inițial nu ne-a lăsat încă și probabil deloc șansa de a vedea cauzalitatea fără să fie nevoie să privim dincolo de ea. Nu ți se pare că întrebările sunt mult prea multe pentru a te mulțumi cu Dumnezeu a făcut totul? Eu nu mă mulțumesc. Să ai o seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-15 20:53:43
         
 
  Da,interesant acest text,plin de trimiteri... Timpul este unidimensional.O inventie umana pentru a da dimensiuni existentei. Hexagonul este o figura plana,deci in doua dimensiuni. Asa ca stupul nu poate fi hexagonal decat intr-o viziune poetica inedita. Iar clipa nici atat...
"două laturi care încă mai insistă să le caut" - cercetarea pe care Poetul o face perpetuu asupra lumii.

Poemul imi pare un strigat de evadare din dimensiunile la care ai fost osandit. Oare in ce dimensiune se afla Dumnezeu? A saptea?
Mariana - disconfort,fara "m".
Domnul Hawking greseste:traiectoria Pamantului nu este circulara,ci eliptica.In fine,asupra acesteia nu actioneaza numai fortele gravitationale ale planetelor, ci si ale Soarelui, satelitilor,galaxiei,intregului Univers.
O armonie pe care numai Dumnezeu o rostuieste.
 
Postat de catre Aurel Ganea la data de 2006-10-15 09:56:30
         
 
  Gina, dragă, acum chiar ți-ai dat în petic. Trăim printre oameni și vedem dincolo de ceea ce se vede când tragi perdeaua sau ștergi oglinda ca să-ți nivelezi fondul de ten. E bine? Comentariul acesta cam prea seamănă cu alte câteva pe care le știm toții pline de înțelepciune la pătrat. Te rog să citești mai multă știință și să vezi și ce nu vezi. Textul lui Dan e bun. De aceea l-am apreciat. O zi fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-15 09:42:29
         
 
  Jeesus, maica precista'

mariana si dan, pe ce lume traiti?

puteam sa mor de ras, citind ale voastre comm-uri...inrolari NASA?
 
Postat de catre nula nada la data de 2006-10-15 01:07:33
         
 
  dan constantin,

te balacesti in cuvinte, incat formula H2O se descompune total aiurea...plus greseli grama...plus bla, bla, bla-uri..."i-ti, i-mi, doua dimensiunii"...etc...poezie inspirata...bine spus...expirarea ne sufoca...

goia

vaya con dios
 
Postat de catre nula nada la data de 2006-10-15 00:35:52
         
 
  Din punct de vedere filozofic, concepțiile materialiste explică universul pornind de jos în sus, de la simplu la complex, de la cauză la efect; opuse lor concepțiile spiritualiste pornesc în a explica universul de la sfârșit spre origini, de la o stare finală spre cea inițială, de la spirit si divinitate la materie. Riscul simetric al acestor două opțiuni este acela de a extrapola în mod nepermis un segment al realității asupra altuia. S-ar putea ca adevărul să fie la mijloc, ca materia, structurată extrem de simplu la început, să se organizeze în moduri tot mai complexe, să evolueze. Mentalitatea stiințifică trebuie să iasă din câmpul îngust al observației pozitiviste, în care se claustrase parcă pentru a se apăra de fenomenele “inexplicabile” ale naturii, și de a se apleca asupra altor fenomene cu o altă maturitate și înțelegere, cu o maleabilitate sporită, mai bine adaptată complexității și diversivității realului. E un fragment din “dosarul alcătuit de Luiza Textoris – Spiritul după moarte ”. Spiritul, amplasat undeva în exteriorul trupului, este una din laturile care-mi barează drumul. La polul opus se situează sufletul, mult mai complex, datorită faptului că străbate alături de mine o realitate aparentă. Intrat în câmpul lor gravitațional este foarte greu să te desprinzi păstrându-ți forma. Aoleu! Iar am uitat de mine. E timpul să revin cu picioarele pe pământ și să-ți mulțumesc pentru comentariu nu inainte însă de a-ți ura Noapte bună  
Postat de catre Dan Constantin la data de 2006-10-14 22:41:09
         
 
  "Un răspuns posibil este principiul antropic. Două dimensiuni spațiale nu par a fi suficiente pentru a permite dezvoltarea unor ființe complicate ca noi. De exemplu, animalele bi-dimensionale care ar trăi pe un pământ unidimensional ar trebui să se cațere unul peste celălalt pentru a trece unul de altul. Dacă o creatură bidimensională mănâncă ceva ce nu poate digera complet, ar trebui să elimine resturile pe aceeași cale pe care le-a înghițit, pentru că dacă ar exista o trecere prin corp, aceasta ar împărți creatura în două jumătăți separate; ființa noastră bidimensională s-ar desface în bucăți. În mod asemănător, este dificil de văzut cum ar arăta circulația sângelui într-o creatură bidimensională. Ar fi și alte probleme pentru mai mult de trei dimensiuni spațiale. Forța gravitațională dintre două corpuri ar descrește mai rapid cu distanța decât o face în trei dimensiuni. (În trei dimensiuni, forța gravitațională scade cu 1/4 dacă se dublează distanța. În patru dimensiuni, ea ar scădea la 1/8, în cinci la 1/16 ș.a.m.d." Aceasta ar însemna că orbitele planetelor ar deveni instabile, cazul pământului în jurul soarelui: cea mai mică perturbație de la o orbită circulară (cum este cea cauzată de atrația gravitațională a altor planete) ar avea ca rezultat deplasarea pământului în spirală, depărtându-se sau apropiindu-se de soare. Am îngheța sau ne-am carboniza. Același efect ar afecta soarele, care n-ar putea exista într-o stare stabilă în care presiunea echilibrează gravitația. S-ar desface în bucăți sau s-ar prăbuși în el, devenind gaură neagră. E un fragment din "Scurta istorie a timpului de la big bang la găurile negre" de Stephen Hawking, un savant obligat de un defect de existență să trăiască într-un scaun cu rotile, să vorbească prin intermediul unui dispozitiv atașat la un computer. Probabil că simte același discomfort când spațiul și timpul îl apasă. Ai dreptate, nici clipa, nici stupul nu sunt hexagonale. Cine poate spune cum sunt? Ceea ce vedem plan poate avea o infinitate de microîncrețituri. Clipa mea avea opt dimensiuni, un număr magic care ar putea cuprinde înțelepciunea Universului. Nu reușim să înțelegem nici măcar ce spunem fiecare dintre noi. De ce am spera că vom înțelege vreodată ce spune Universul? Atunci când îl străbați cu gândul, cu văzul, cu auzul, îl parcurgi cu mintea, cu ea îl percepi, cu ea îl imaginezi dincolo de limitele fizice ale înțelegerii. Cu mai puține cuvinte, ai scris un poem frumos sensibil, înclinat profund spre știință, plin de întrebări, deci, am toate motivele să votez. O seară fericită.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2006-10-14 20:04:49
         
 
  ar trebui să le vadă și Mariana ar fi plăcut impresionată că a ajuns și..., muză!
:))
cu drag
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2006-10-14 12:04:38
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE