|
|
|
|
|
|
|
|
|
arbitraj. miza - curatarea site-ului |
|
|
Text
postat de
Dan Constantin |
|
|
cu referire la problemele de aici :
http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971
Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.
Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.
Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.
Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?
Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.
Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Deși ușor conceptuală, e o poezie densă, surprinzător de bine lucrată. Începi să-ți faci mîna. Versuri care se leagă bine, cursiv și cu rost:
"orbit de ceața orgoliului
galopez pe drumul incertitudinii
agățat de coama timpului
lăsând în urmă amintirile"
Poate ar mai trebui un semn de întrebare după cel de exclamare.
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2006-10-11 23:22:47 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cavaler al regretelor în armură de speranțe, ai scris frumos, adică ai legat cuvântul de coada murgului și te-ai plimbat cu el printre argumente până ai ieșit poemul. Votez, înainte s-o facă altcineva, pentru că-mi ești drag. O noapte fericită. |
|
|
|
Postat
de catre
Mariana Fulger la data de
2006-10-11 22:36:34 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Eu cred că dragostea este generoasă. Sentimentul de gelozie nu are ce căuta. Știu prea bine cât de tare doare trădarea dar ea este mereu relativă... În fond cine pe cine trădează? Poate doar noi ne trădăm dragostea neavând puterea de a-l lăsa pe celălalt să fie fericit așa cum crede de cuviință. Gelozia este de fapt orgoliul rănit. Prin durere învățăm să iubim, să dăruim fără să cerem nimic în schimb și să mulțumim unei ființe pentru simplu motiv că există. Scoica din durere scoate perle atât de frumoase, refugiază-te printre cuvinte sunt uneori ca un balsam pentru sufletul rănit. |
|
|
|
Postat
de catre
Magdalena Dale la data de
2006-10-11 21:59:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
D-na Elena,
Gelozia nu mă caracterizează. Gelozia orbește. Nu aveam inspirația să scriu despre gelozie dacă mă lăsam subjugat. Din exterior este mult mai ușor să privești lucrurile.Cel mai ușor lucru este să dai sfaturi cel mai greu este să le accepți dacă ele privesc în mod direct sentimentele tale. |
|
|
|
Postat
de catre
Dan Constantin la data de
2006-10-11 21:54:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
gelozia, forma acută a egoismului:)
"epuizat, la poarta iertării,
stropesc cu lacrimi petalele
sentimentelor călcate în picioare,
- întrezăresc oare o rază de speranță
pe drumul sinuos al regretelor!"
viața este rotundă, am înțeles asta prin natura trăirilor care nu au ezitat să mă convingă:) crezi în tine și în sinceritatea versului care-ți trădează sensiblitatea. sunt sigură că te vor ajuta. succes.
|
|
|
|
Postat
de catre
ambigua departare la data de
2006-10-11 21:45:19 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|