AM VORBIT CU MAMA
am vorbit cu mama azi-noapte.
(explodau artificii în vis,
explodau castanii în parc).
alo! alo!, a spus și-apoi m-a ascultat
într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca și cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
și fiecare înfrîngere o invitație la bal.
alo! alo! a spus
și-a început să plîngă ca un copil prost. am alinat-o
povestindu-i două fotografii uzate din care o știu
nepoții ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de școală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.
alo! a spus alo! și s-a închis.
n-am apucat să-i spun:
mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă.
bref, te-a șters de pe harta locurilor de veci
un măcelar cocoșat.
să mă mai suni cînd visezi
chiar dacă telefonul e vechi și legătura proastă.