abandonat
între întuneric și întuneric
stăteam chircit și
plângeam
nu plânge
nu plânge însetatule
de lumină
îmi spuse noaptea
și mă luă
pe genunchii ei goi
atunci
am privit
pentru prima dată
în mine
ca-ntr-o adâncă
fântănă
apoi
am plecat
doar eu și cu noaptea
mână în
mână