PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Amintirea cânepei din copilărie Text postat de Mihail Buricea În fiecare an tata semăna a cânepei sămânță-n arătură în timp ce primăvara iar revenea la noi acasă, peste Curmătură Apoi, de păsărele, păzeam de zor a răsăririi cânepei-n grădină odata ce gândul meu purtat pe-un nor călătorea pe-a soarelui lumină Spre asfintit, păsările adormeau, cand toata bolta se umplea cu stele, iar visurile tote mi se pierdeau spre lumile albastre si rebele În fiecare zi, de dimineață, eu săvârșeam aceiași aventură în timp ce canepa-mi râdea în față și pupaza-mi cânta pe Pârlitură Așa-mi trecea al primăverii cânt în vremurile-acelea dealtădată, cănd vara se revarsa peste pământ și peste cânepa îngândurată Când vara stăpânea peste coline cu mic cu mare ne uneam de zor să secerăm a soarelui minune și-n snopi s-o punem pentru viitor La soare snopii i-așezam cu spor să iasă apa trasă din pământ ca să ajungă iarași la izvor dusă de nori pe-al aripilor vânt Când cânepa uscată era gata cu carul o duceau la Otăsău maicuța, Manoilă și cu tata să se topescă-n apa strânsă-n tău Zile si nopți în balta de la râu Dospea mereu a cânepei tulpină, în timp ce moara măcina la grâu făcând făina fină din lumină Apoi, din nou, la noi in bătătură cu caii cânepa era cărată Si asezata pentru uscatura prin curtea noastră mică si curată Când cânepa era complet uscată o melițam din zori și până-noapte în timp ce mintea mea era plecată spre zarile albastre nevisate Urma, apoi, a scărmănării cursă în serile ploioase de sub Față când cânepa-n fuioare era pusă și la lumina lămpii toarsă-n ață Cu ațele făcute gheme-apoi la Moțârcanu se duceau cu ițe ca să urzească pânza de nevoi și pentru casa noastra noi velințe Când iarna tata instala război să țeasă mama pânza cu căldură noi ajutam părinții la nevoi în grajd, în casă și pe bătătură Pănza era gata-n primăvară țesută si albită cu leșie să poată sa ne-mbrace mama iară cu haine noi, de bâlci, la Sânt Ilie Demult, parinții mei în paradis s-au dus chemați de-a timpului cărare iar cânepa, în lumea mea de vis, rămâne ca o sfântă sărbătoare De-atunci, îmi amintesc mereu cu dor a cânepei poveste-n-arătură în timp ce primăvara vine-n zbor la noi acasă, pe la Curmatură Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE