|
|
|
|
|
|
|
|
|
Eu am venit pe-a cerului cortină din marea stăpânită de uitare |
|
|
Text
postat de
Mihail Buricea |
|
|
Eu am venit pe-a cerului cortină
din marea stăpânită de uitare
purtat de valurile de lumină
spre nu știu care țintă viitoare
Eu am venit mânat de întâmplare
din haosul profund fără de lege
să mă frământ mereu sub sfântul soare
până ce moartea vrea să mă dezlege
M-am minunat de opera luminii
în care m-am trezit ca-ntr-un calvar
purtat mereu de valurile firii
cum vântul poartă frunza de arțar
Prin ipoteze și prin teoreme
am încercat ca sa-nțeleg esența
și-am eșuat în tragice poeme
în care anulez și existența
Am rătăcit mereu după himere
necunoscând a lor înfățișare
și m-am trezit mereu fără repere
teleportat în sfintele altare
O, cât de mult aș vrea să pot avea
în suflet pacea binecuvântată
să pot să cred pe veci că viața mea
e o întâmplare binemeritată
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Adevărat, scris în versificația clasică, la prima vedere acest poem pare puțin naiv. Dar, în profunzime, mustește epifania de care vorbiți domnia voastră, d-le Atanasiu. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-02 18:12:44 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Interesant că d-na Elena Stefan se ceartă cu mine pentru o tablă strălucitoare, dar scapă din vedere aurul brut al acestui poem cu totul deosebit, al unui om cu adevărat filozof și înțelept. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-02 18:01:24 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Deasemeni, d-le Buricea, vreau să știți că v-am acordat votul meu și sunt convins că ar trebui să aveți mult mai multe voturi și toate cele trei steluțe ar trebui aprinse de cei care dețin această putere. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-02 17:57:21 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Nu înțeleg la ce vă referiți când spuneți ”a înlocuit lumea cu cortina”. Dar ce este ”cortina cerului” la care se referă autorul decât cerul de noapte și stelele sale. Stele care, în aceeași criptologie biblică, reprezintă pe urmașii lui Avraam, cel căruia Dumnezeu îi zice atât că ”urmașii tăi vor fi ca stelele cerului, cât și că ”întru tine se vor binecuvânta toate neamurile”, adică toată lumea. Iată deci, în aceeași criptologie biblică, de ce autorul este în legitimă măsură să facă echivalența cortina cerului = lumea.
Adevărul este că aș fi vrut, înainte de a face astfel de comentarii, să îl mai necăjesc nițel pe d-l Buricea, ca să aflu cum a luat naștere acest poem. Dar m-ați provocat și am renunțat. Acum sunt nevoit să recurg la bunăvoința sa și să-l întreb dacă l-a scris dintr-o dată sau a meditat mai înainte îndelung la cele ce v-a așterne pe hârtie. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-02 17:54:55 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Explicațiile prin apelul la criptologia biblică nu lămuresc de ce, plecînd de la expresia a veni pe lume, autorul înlocuiește lumea cu cortina. Asta aș vrea să înțeleg. Mai degrabă într-un limbaj și într-un înțeles fanic (înțeles opus lui criptic, așa cum este în epifanie).
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2016-09-02 16:37:33 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Iar dacă doriți să vă devoalez și alte sensuri ascunse ale acestui poem, întradevăr valoros, vă stau la dispoziție. |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-02 16:13:27 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Se zice că Dumnezeu a despărțit apele de deasupra cerului de cele de dedesubtul cerului. Deci, există o mare și deasupra cerului, dar una de care noi am uitat, când am venit pe pământ, motiv pentru care este ”stăpânită de uitare”. În plus, vorbind în criptologia biblică, marea este echivalentă cu omenirea. Și, așa cum există omenirea pe care o vedem, există și omenirea din cer, din care am coborât să ne naștem pe pământ. Dar, aceasta, deasemeni, este ”stăpânită” de uitare pentru noi, de vreme ce nici pe cei de acolo nu ne mai amintim.
Iar acum se pune întrebarea: dacă nu ni-i mai amintim, cum de și-a adus aminte poetul de ”marea stăpânită de uitare”? Transa poetică! |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-02 16:09:35 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Credeți? Autorul pare să vă contrazică din moment ce spune că ființa sa este de extracție acvatică:
din marea stăpânită de uitare
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2016-09-02 14:08:22 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
De fapt, vrea să spună că, mai înainte de a se naște, a fost o stea căzătoare. Iar o stea căzătoare este destul de înalt celestă pentru domnia voastră? |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-02 13:01:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Domnule Buricea, puteți vă rog să-mi spuneți dacă în versul:
Eu am venit pe-a cerului cortină
în afară de rima cu lumină ați urmărit și alte înalte (celeste) sensuri?
|
|
|
|
Postat
de catre
Corneliu Traian Atanasiu la data de
2016-09-02 11:52:36 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Pot să-mi spun părerea fără a fi considerată ”atac la persoană” și fără să mă pârâți apoi la tăticul site-ului? (Nu spun că ați fi făcut vreodată așa dar au făcut-o alții și acum prefer să suflu și în smântână.) Sau preferați să spun doar ce cred că îmi place la poemul domniei voastre?
|
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-01 17:37:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Frunza de artar fiind crestata mult este purtata mai usor de vantutri !
|
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2016-09-01 17:11:28 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
multumesc pentru observatii |
|
|
|
Postat
de catre
Mihail Buricea la data de
2016-09-01 17:06:25 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Stimate Mihail Buricea, lăsând deoparte mesajul, asupra căruia aș avea câteva de spus dar mi-e teamă să nu mi-o iau iarăși peste nas, cred că ați mai avea de lucrat la strofa a treia, unde nu prea mere cadența. Ar merge, în schimb, dacă ar suna așa:
M-am minunat de opera luminii
în care m-am trezit ca-ntr-un calvar
purtat mereu de valurile firii
cum vântul poartă frunza de arțar
Și sunt curios, frunza de arțar este doar pentru rimă sau are o importanță specială în cadrul poemului? |
|
|
|
Postat
de catre
Marian Tudorel Lazar la data de
2016-09-01 17:02:13 |
|
|