FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Aerul de rigoare
Text postat de Corneliu Traian Atanasiu
Totul începe cînd între joacă și lene, din gene-ți, un rest de umbră joacă pe lucruri. Știi că nu e decît o iluzie, dar ții să o repeți, să o întîrzii, să o prefaci. Dacă te lași pradă acestei viclenii, nu e nevoie de multe întîmplări ca iluzia să devină suverană: nuanțele-ți apar mereu majore și, între evlavie și neputință, te încearcă sacră uimirea.

Se-ntîmplă să te uiți într-un asfințit prin frunziș către soare și în acel loc lumina nu poate pătrunde decît desfăcîndu-se într-un roi de albine, ce, odată trecute, se-nfoaie ca o coadă de păun care prinde să se învîrtească, furnicînd ochiul cu bîzîit de scînteieri. Știi că acest miracol poate fi curmat făcînd un singur pas pe drumul întrerupt, dar zăbovești întru slava farmecului, sărbătorindu-ți norocul pieritor.

Am urcat de multe ori colinele din apropiere cuprins mereu de o mirare plină de încîntare. Numai cîteva minute de mers și o diferență de nivel aproape neînsemnată și priveliștea – aproape aceeași – suferea schimbări semnificative, de o inexplicabilă plasticitate și expresivitate. Mult timp, mirarea încîntată dintîi s-a însoțit de o a doua nemulțumită și neînțelegătoare, încuviințînd-o pe prima și totuși refuzînd-o ca inacceptabilă, imposibilă, inadmisibilă.

Încercam să cred că efortul urcușului, prospețimea născută din freamătul sîngelui, din întețirea răsuflării sînt vinovate de frecvența împrospătării imaginilor. În disperare de cauză, am pus totul pe seama variației infinitezimal subtile a unghiurilor din care privirea relua peisajul.

Mi-au trebuit ani de zile ca să înțeleg că e vorba de straturile subțiri de aer cu diferențe neglijabile de temperatură și umiditate, hotărîtoare însă pentru privirea ce le străbate în răsfrîngeri care se repercutează abil asupra imaginilor pentru a isca revelații neanalizabile, la limita perceptibilului, impunînd însă sufletului să se petreacă-n poveste.

Multă vreme am privit cu o nedumerire înfiorată, fascinată, dar și descumpănită, cum, odihnind în priviri o scenă apropiat㠖 primplanul haotic al îmbrățișării ramurilor dezgolite, pădurea de iarbă în care roiau gîngănii –, depărtarea se tulbura, culorile se amestecau, devenind confuze, duritățile, claritățile, limpezimile se estompau, contururile se ștergeau, lucrurile dispăreau într-o masă amorfă și diafană.

Dacă acum ieșeam din păienjenișul clar și lămurit al planului apropiat sau dacă îmi impuneam să privesc numai depărtarea, ea devenea la fel de deslușită, distinctă și limpede ca și planul apropiat vizat înainte – obiectele își dobîndeau relieful și asprimile, culorile personalitatea, puritatea și strălucirea.

Bănuiam că se petrece ceva similar cu ceea ce se întîmplă într-o fotografie, în care claritatea primplanului face ca planul îndepăratat să fie tulbure, neclar. La fel ca neglijența în reglarea profunzimii sau limitele de construcție ale obiectivului fotografic, acomodarea cristalinului pe primplan producea tulburarea fundalului. Și totuși nu acesta era adevărul.

Se întîmplă uneori ca, mutînd privirea de pe culori pregnante, vîrtoase, pămîntene pe culorile vaporoase ale cerului, să zărești pentru scurt timp o nuanță transparentă, care apoi se șterge de pe fața celei ce persistă în adîncime. Dacă repeți gestul, nuanța reapare în același joc, ca și cum ar folosi privirea doar ca pe un vehicul, coborînd la stație ca să se mistuie-n văzduh.

Ambele împrejurări, tulburarea aparentă a fundalului și nuanța pasageră așternută peste depărtări, au privilegiul ciudat și instructiv de a înlesni vederea aerului. Asemenea subterfugii ale receptării m-au îndemnat să resping iluzia transparenței necondiționate a aerului și să recunosc că aerul de rigoare – prin care se petrece ceremonialul privirii – nu e decît un anume chip al străvezimii, plin de culoare și de personalitate.

Toamna tîrziu sau în iernile cu zăpezi abundente, cînd totul devine contrast de alb și negru sau infinite amestecuri și gradări de griuri, privirea se simte atrasă spre locul unde înțelesul se șterge, se destramă, se pierde în neînțeles. Acolo se iscă tulburări diafane de griuri, umbre de culoare joacă presimțiri pe lucruri, trîmbe de fum îngînă amintiri, sub voal de ceață se prepară incredibilul, iluzia. Sînt gingășii de culoare în care totul se bănuiește – se șterge sau se zămislește? Negrul de pregnanță mată se pierde-n emanații, cuprins de febră aiurează indigo.

Înveți treptat că realitatea nu este decît iluzia obișnuinței, neatenției, comodității noastre vinovate: platitudinea, banalitatea, placiditatea. Că adevărat, real, autentic, viu, efectiv e numai ce ademenește și-ncîntă, minte și prostește. Dar totodată afli că fără disponibilitate și abandon, fără atenție și îngrijoare, fără a presimți întîmplarea și destinația ei plină de înțelepciune, fără încercarea la care te supun darurile și fără osteneala harnică ce le răzbună și le răsplătește, fără generozitatea ce iscă destin, realitatea e mai ireală decît iluzia.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  adică, probă de scriptofon!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 15:19:17
         
 
  ala-bala-portocala!

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 15:18:31
         
 
  CTA,am 5 nedumeriri, exprimate în grabă, nu-i musai să răspundeți, sunteți mai previzibil decît muter caterpilara cînd scoate argintu viu din haijini:
1.acesta e dîmbul pe care ați escaladat ca să expirați banalitatea de text de mai sus?
2. cei din primplan sunt afinii sau culegătorii de afine?
3.aveți copyright pt foto sau ați șterpelit-o de pe feisbucă?
4. postarea vă reprezintă la nivel intelectual sau sunteți pur și simplu rasist, extremist și liber schimbist
5. atunci cînd dvoastră vă scremeți delicat( e uman, de ce să negați)produceți un senryu sau delicatese nipone?
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-22 14:37:13
         
 
  Domnilor, v-ați scremut foarte delicat. Și producția v-a fost etalată. Joaca dv. este aidoma copiilor neștiutori. Nu vă jenați.

Acum vă puteți odihni un pic. E vremea prînzului și ați încropit ceva.

gunoieri photo groapadegunoi_zpsedfb4101.jpg
 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-05-22 11:11:24
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  anteresante lupte se dau prin spatele scenei așa zis editoriale!
cînd se ițește editorele bășist, ca un hopa-mitică, fără teamă, fără frică, toate comurile mele, dar aaabsolut toate sunt marcate cu feleștocu-i de ofticat perpetuu.
cînd dispare ipochimenu, este revărsat, de en ori, un singur com, pe care, ce-i drept, l-am multiplicat, ca să-i tai cheful scutelnicului a mai juca țurca, în scutecelele lui pudibonde.
cred că atunci cînd îi apare în fața ochilor un com de-al meu, brusc i se-ncrețește rădăcina limbii, tensiunea i se urcă-n creștet, iar ficatul i se umple de bube! nenică scutelnice, de ce nu te duci tu la un masaj fierbinte? poate-ți trece.



 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 08:07:28
         
 
  scornel afanase,
văd că ești aprig protejat de cenzorul bășist care se insinuează șerpește pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ți propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb:
de ce te preocupă așa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroși? no, problem. zi-mi și sunt gata să te servesc!

cenzore, ce zici? și acum dai cu feleștocu pe comul meu?... pe care o să ți-l repte de un milion de ori, pînă-ți vei ieși din minți...

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:56
         
 
  scornel afanase,
văd că ești aprig protejat de cenzorul bășist care se insinuează șerpește pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ți propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb:
de ce te preocupă așa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroși? no, problem. zi-mi și sunt gata să te servesc!

cenzore, ce zici? și acum dai cu feleștocu pe comul meu?... pe care o să ți-l repte de un milion de ori, pînă-ți vei ieși din minți...

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:47
         
 
  scornel afanase,
văd că ești aprig protejat de cenzorul bășist care se insinuează șerpește pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ți propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb:
de ce te preocupă așa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroși? no, problem. zi-mi și sunt gata să te servesc!

cenzore, ce zici? și acum dai cu feleștocu pe comul meu?... pe care o să ți-l repte de un milion de ori, pînă-ți vei ieși din minți...

 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:35
         
 
  scornel afanase,
văd că ești aprig protejat de cenzorul bășist care se insinuează șerpește pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ți propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb:
de ce te preocupă așa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroși? no, problem. zi-mi și sunt gata să te servesc!

cenzore, ce zici? și acum dai cu feleștocu pe comul meu?... pe care o să ți-l repte de un milion de ori, pînă-ți vei ieși din minți...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:25
         
 
  scornel afanase,
văd că ești aprig protejat de cenzorul bășist care se insinuează șerpește pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ți propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb:
de ce te preocupă așa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroși? no, problem. zi-mi și sunt gata să te servesc!

cenzore, ce zici? și acum dai cu feleștocu pe comul meu?... pe care o să ți-l repte de un milion de ori, pînă-ți vei ieși din minți...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:15
         
 
  scornel afanase,
văd că ești aprig protejat de cenzorul bășist care se insinuează șerpește pe aici, pe sub pulpana lui cristescu. de aceea, folosindu-ți propriile vorbe, care văd că-s eco, devreme ce nu au fost radiate, te întreb:
de ce te preocupă așa de tare "izmenele" mele "nespălate"? vrei să le miroși? no, problem. zi-mi și sunt gata să te servesc!

cenzore, ce zici? și acum dai cu feleștocu pe comul meu?... pe care o să ți-l repte de un milion de ori, pînă-ți vei ieși din minți...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2014-05-22 00:29:02
         
 
  Nu-i ncio oboseală. Totdeauna și oriunde există grupuri afine, oameni care au gust și persoane dezgustătoare. Și, într-un fel sau altul, se manifestă ca atare.

La fracțiunea dv. - știți de ce, nu? - se adună mai degrabă muștele.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-05-21 21:22:03
         
 
  nu vă obosiți să răspundeți acestui comentariu, stimate CTA, nu vă voi da , după prostul(sau poate sănătosul) obicei ”ecoliterar” replica. mirosiți-vă în liniște șofranul, prizați-vă în doi-trei-de se poate și în grup subțirel de telectuali ”prizanți” mostra de realitate riguros șmirgheluită. mă bucur că pot constata totuși că am ”întinerit”:europeea se reîntoarce la glorioasele repere standard de acum 7 ani de apreciere reciprocă, materializată prin acordarea benevolă și biunivocă, liber consimțită de astre virtuale. dă-mi să-ți dau redevine astfel o riguroasă măsură a valorii ecoliterare.  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 20:23:31
         
 
  Andrei, mă bucur că prizezi relativitatea. Și că apreciezi șofranul.

Domnule Recheșan, vă regăsesc purtînd din nou izmenele nespălate ale domnului Peia. Faceți cu schimbul?

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2014-05-21 17:08:43
         
 
  "Numai cîteva minute de mers și o diferență de nivel aproape neînsemnată..."
(Corneliu Traian Atanasiu)

Eu zic sa va rugati la Dumnezeul Europeeic ca diferenta de nivel sa ramana asa, adica neinsemnata, fiindca eu, uitand sa ma rog, am reusit sa ma pricopsesc cu o diferenta de nivel catastrofala.

p.s.
Citit cu placere.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2014-05-21 17:02:27
         
 
  Sincer Gheorghe, nu știu ce te face să crezi că pe aici ne jucăm cu lumânărici. Eu zic să te oprești aici, n-aș vrea să-ți cadă vreo bretea la spielhosen.  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-21 17:01:38
         
 
  Andrei Ghejan, eu nu țin lumînarea nici prietenilor, darmite unuia-n nădragi lirici scurți, atins de lingoare!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 16:42:01
         
 
  Gheorghe, fără tine, nu!  
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-21 14:31:39
         
 
  "slava farmecului", "chip al străvezimii" ș.a. oftaturi languros-textual formale conduc spre lingoarea aia, la treiștrei haibunuri distanță de un peisaj riguros!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 14:29:45
         
 
  mie-mi pare mai curînd un aer de lingoare...luați-vă domle, o cameră, să vă "drăgăliți" în voie!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2014-05-21 14:27:07
         
 
  Să înțeleg că ați devenit fan relativitate, domnule Atanasiu?
Mi-au plăcut multe imagini metaforice în acest tabloid, dar aș vrea să evidențiez una:
"Asemenea subterfugii ale receptării m-au îndemnat să resping iluzia transparenței necondiționate a aerului și să recunosc că aerul de rigoare – prin care se petrece ceremonialul privirii – nu e decît un anume chip al străvezimii, plin de culoare și de personalitate."
O împletire personalizată a iluziei cu de facto, rod al percepției, relativitate pură.
Cu drag,
vot
 
Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2014-05-21 14:24:52
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE