FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Intre stabilitate și cădere.
Text postat de nicolae tudor
Nicolai Tăicuțu spunea la lansarea cărții sale, “piatra piatra de e piatră”, că vrea să deschidă o poartă. Iar eu am fost curios să aflu spre ce ne îndreaptă aceasta. Tocmai când credeam că adevăratul cuvânt (care precede gestul) trebuie să fie cu atât mai periculos cu cât viața Cetății se află în mai mare pericol. Că el, cuvântul, transformat în carte, deschide/ trebuie să deschidă porți. Am aflat că poetul deschide mai multe porți, dar le deschide doar așa... să bată vântul prin ele!

Același autor scria recent că nimic nu se întâmplă din ce ar vrea să se întâmple. Dar ce făcea el când spunea acestea? Se plimba cu... cercul, retras pe o zare, încercând o limpezire, un... contur de inimă! Iată-i simplele elemente poetice, oarecum copilărești și hazlii, dar care duc, nu-i așa? spre adânci înțelesuri, dacă e să luăm în serios gestul scrierii. Când țara arde, ce dacă se piaptănă o babă, gestul ei este unul artistic, dacă vom vedea liniile prelungi ale părului lăsate de trecerea pieptenului - uite ce frumusețe tulburătoare au când cad în cascadă spre hău, când argintiul este luminat așa...drept dintr-o parte! Dacă facem abstracție că afară arde (fenomen trecător care se uită) și rupem imaginea cu baba care se piaptănă/poetul care se plimbă cu cercul... avem, nu-i așa? un tulburător act artistic! Și de ce să nu rupem poezia din contextul realității, doar se poartă? Zi că nu-i așa, jură-te tu?

M-a impresionat rugăciunea prin care cere să nu rămână singur la bine (fiecare carte are rugăciunea ei), după LUPTA din care știe că va ieși, cu siguranță, învingător. Luptă dusă într-un timp când ne dezbină prea multele și marile adevăruri, și care ne fac atâta rău. Când ne mărunțim, oamenii, ca și pietrele, poate chiar din prea multă plictiseală sau neînțeleasă iubire. Iar unii - fragezii, nevinovații-, precum iarba, preferă să moară adormind în malul călduț, fără să se mai retragă-n sămânță. Poetul duce o luptă aș numi-o mioritică, o luptă pentru înțelegere, chiar dacă ia zilele în spirit de glumă, ca și când nu s-ar întâmpla mare lucru; o duce singur, pentru sine, dar... vrea să nu fie lăsat singur, ca și cum ar duce-o pentru noi. Cam paradoxal acest poiet. Am căutat asiduu lupta sa, voiam io să-l văd cu se bate, dar n-am întâlnit-o nici măcar în gândul său! Doar un vers transparent-adiator - dacă n-ar lăsa urmele sării trudei, i-aș defini adierea ca fiind feminină. Poetul se dezvăluie treptat, spune tot până la urmă.. Cică este periculoasă forma care tinde spre perfecțiune fiindcă-și pierde stabilitatea! Și ce face el? Privește mut natura (dac-aș fi mai rău, l-aș porecli Mutul), o privește de undeva de sus și știe, astfel, ce se întâmplă cu toatele, dar nu intervine să oprească nimic din ce ar putea și știe opri, măcar cu un sfat. Printre altele observă (atenție) inși puși să tacă. Opa? Și-i vede mai apoi aruncați ca o dejectie solidă. Nu-i rămâne decât să construiască niște tablouri din poeme, pentru a-și justifica trăirea: aici piatra se rupe, acolo-i însângerată de-o pasăre, dincolo se târâie un șarpe pe ea iar piatra crapă de emoție... In altă parte, un copac rupt vrea să fie dus de apă, la vale. Atâta spune: “lasă-l să vină”.
Nicolai Tăicuțu a ales singurătatea și, prin observații și trăiri, își încarcă sinele și încarcă și elementele naturii cu el (“mă știe apa după urma privirii uitată-n foșnet de trestie"). Astfel scrierea sa devine o cădere de apă, temperată din loc în loc de sleșuri, ca de diguri, pentru a se revărsa în aval de fiecare dată mai spectaculos, câteodată în ritmul unui bocet. Atunci bara care dă sa cadă devine of-of-oful tânguirii.

Există un timp pentru toate, există un timp al gândirii, iar poetul este entitatea necesară apărută să gândească în timp, să fie prezent cu inima, cu privirea și mai ales cu tăcerea sa - tăcere care înseamnă până la urmă neimplicare prin neputință. Iată două tăceri: a celor puși să tacă și tăcerea poetului (asumată organic, pentru a fi pe plac, tăcere provocată de frica de a nu avea soarta celor aruncați, după ce sunt întrebuințați cu folos). Intre cele două tăceri se află poporul, prins ca-ntr-o menghină. Poetul tace de frică și împinge - constient sau nu- și poporul spre frică, acum, într-un timp al libertății. Ba chiar chiar își croiește, perfid, pentru a se apăra, o mantie filozofică: tot ori nimic, tot una e; ceea ce este să se întâmple, se întâmplă oricum; importante sunt doar amintirile cu care rămâi.
Chiar așa să fie?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  D-le Tudor, am afirmat că vă îndreptați spre extremism, nicidecum să ați fi deja. Admit însă faptul că mă pot înșela. Continuați totuși să mă uimiți cu modul cum înțelegeți să mă judecați. Referitor la prietenie, înainte de a face un astfel de pas, prefer să văd reacția acelei persoane în momentul când ne certăm. Deocamdată nu sunt nici mulțumit, nici nemulțumit de reacția dvs, dar câtă vreme veți continua să judecați după suspiciuni, nu există nici o șansă de apropiere. Chiar de ar exista, eu știu deja ce voi face în viață și, printre viitoarele mele activități, în nici un caz nu se înscrie o viață politică activă. Că mai intervin de pe margine, precizându-mi poziția și exprimându-mi părerea, o fac din considerente de pură credință, credință ce îmi impune să nu-mi las "fratele" să greșească și să-i arăt în ce constă greșeala lui, dar nu mai mult de atât. Adică, o dată ce i-am spus cuivă "greșești", conștiința mea este nepătată și el este liber să facă tot ce dorește, după propria alegere. Să intervin ar fi chiar total contraindicat și dăunător. Pot exista și excepții, bineînțeles, dar regula este neintervenția. De ce? Pentru a nu păți ceea ce tocmai am pățit: v-ați supărat și pe bună dreptate. Ca urmare îmi cer scuze! A fost o exprimare mai mult decât nefericită, a fost efectiv ca și cum aș fi încercat să întervin în viața dvs politică, pentru a vă îndrepta în altă direcție și aceasta, după cum vedeți, este în totală contradicție cu principiile mele de viață. Nu mă pretind însă perfect ci perfectibil, iar ceea ce am enunțat mai sus sunt obiective de atins, nicidecum calități deja obținute. Tocmai de aceea am luat act de observația dvs pertinentă și mă voi strădui să nu se mai repete. Sper că scuzele și afirmațiile de mai sus vor fi satisfăcătoare pentru neplăcerile provocate.
Să fiți iubit!
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-14 15:57:15
         
 
  merita sa lupti nu pentru a invinge sau convinge un adversar de idei, ci pentru a pastra un prieten care este cu ochii pe tine. Un om care are idei fixe se va ambitiona mai tare intr-o disputa, asadar pentru ce sa va conving atata timp cat nu am un prieten aici care sa merite sa ma bat in fata lui?
S-au pus pe tapet zeci de idei care puteau fi contrazise. De exemplu. Spuneti ca sunt extremist pentru ca acuz intelectualii. dar nu este ideea mea, internetul e plin cu astfel de concluzii. Dar ce inseamna extremist? De curand s-a spus despre SRI ca este in cautare de creiere prin scoli. Dupa ce acelasi sri spune intr-o emisiune tv ca el a fost cel care a incurajat scriitorii sa scrie, el le-a dat bani sa publice si premii, i-a laudat apoi, ca a fost in casele lor. Asadar am dreptul sa ma intreb cine de aici si din orice cuib, unde se face cultura, da raportu'? Si cum as sti cand este un secret? Nu pot decat sa banuiesc, sa am suspiciuni, iar oamenii cu care vin in contact sa se tradeze cate putin. Nu prin vorbe, ci prin atitudini si mai ales prin taceri. mafia punea banuitul sa ucida, dar in viata reala nu trebuie testat nimeni atat de departe. Fiind scriitor si preocupandu-ma un pic cu intelegerea scrierilor am pretentia ca am instrumente fine de masura. Dar dv nu aveti fiindca ma faceti extremist. Sa va spun eu ce inseamna extremist: sa vin si sa spun: "intelectualii lumii sunt vinovati de saracia planetara. trebuie sa dispara aceasta specie. copiii lor vor ajunge dictatorii de maine, nu merita sa traiasca." Pana aci sunt extremist. iar daca adaug: "vanati copiii intelectualilor si omorati-i!", am devenit terorist, daca acest lucru se si intampla. Dv va grabiti sa ma catalogati extremist, imi puneti o eticheta sa ma compromiteti si sa-mi impiedicati activitatea viitoare.
Spuneti ca acuz intelectualii in bloc. Se spune ca daca trei oameni iti spun ca esti beat, mergi sa te culci. Si ce as putea crede eu cand de ani de zile am contacte cu intelectualii tarii si nici unul nu are o intelegere corecta asupra saraciei planetare, cand invoca desteptaciunea si-i trimite cu violenta la munca pe cei saraci? Cand se tabara pe tigani, in Elvetia, si protesteaza ca de ce li se spune tigani, ca ei sunt profesori, doctori etc si cer sa se ia masuri drastice contra tiganilor (in bloc!) in loc sa gaseasca solutii inteligente sa ne vindecam frumos de rusinea asta nationala?
Problemele sunt mult mai profunde si necesita mult talent, intelegere si umanitate sa fie rezolvate. Ca "a treia cale" nu este capabila sa miste ceva? Acum 22 de ani am iesit in strada si, de frica, dictatorul a fugit. cand am vazut cum taiau sabiile cu gura intelectualii tarii, noi, aia multi si prosti, ne-am retras, ne-am vazut limitele si am zis: sa faca ei ce trebuie, noi mergem la munca grea. le-am/v-am datin brate o tara fara datorii, cu fabrici si bogatii naturale si-n 22 de ani ati vandut tot si ne-ati lasat in pielea goala. "A treia cale" vrea sa aiba alaturi intelectuali, de-aia sta pe loc, popor e garla, dar nu vrea nici unul dreptate pentru saraci. Dupa 22 de ani dl Corbu vorbeste in treacat ca "la munca europeana meritam salarii ca-n europa", dar e numai punctul dumnealui de vedere, ca usl-u' tace malc. Sunt in discutie sa devin legal printr-o asociere. Daca vrea Dumnezeu schimbam lumea noi, prostii. Avem drepul moral sa incercam si dupa mintea noastra. ati avut 22 de ani si ati facut (aici e bip). Nu ma cunoateti: eu fac mamaliga fara malai, asta am facut toata viata. Si poporul ma recunoaste, ala la care am ajuns. va arat eu cum se face politica adevarata, daca ajung legal, si va incepe totul sa se miste si dupa mintea noastra.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-14 15:16:59
         
 
  Tudor, am numit "umbra unei gloabe" nu pe dvs, ci modul cum este formulată de dvs, actualmente, cea de "a treia cale". Și am numit-o nu pentru a spune că-i o ideea proastă, ci pentru că nu o consider capabilă să miște ceva. Îmi pare foarte rău că ați înțeles greșit, niciodată nu am avut intenția să vă jignesc, mai ales că apreciez ceea ce încercați să faceți. Nu știu cine bănuiți că sunt, dar cred că ar fi indicat ca orice judecată și orice decizie, despre orice persoană, să le bazați pe fapte concrete și lucruri certe, nicidecum pe bănuieli. Cât privește lungitul, dvs și numai dvs decideți cât de important este să vă prezentați ideile într-o lumină cât mai clară sau să renunțați.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-14 13:09:06
         
 
  marian, nu mai raspund, ca trebuie s-o lungim prea mult. cu atat mai mult cu cat banuiesc cine sunteti. prefer sa fiu in ochii dv gloaba aia sau umbra sau ce dracu ati zis ca sunt.  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-14 12:40:55
         
 
  ("importante sunt doar amintirile cu care raman altii. Tu, poet sau nu, fiinta supusa pieirii, nu ramai cu nimic. De aceea, important este cat de viabil este ce lasi in urma. Poetii, ca si eroii, pot lasa in urma modele, cu care generatiile viitoare se pot sau nu compara, pot sau nu concura." (Gheorghe Rechesan)

Sunt intru totul e acord de data asta.


Postat de catre ... Epigramist )

Plângere cu privire la slujba părintelui Olariu

după ce mă rebotează
fără să mă fi-ntrebat,
dumnealui mai și cutează
sa-mi dea nume de bărbat!
 
Postat de catre . Atalanta la data de 2012-02-14 11:05:50
         
 
  Tudore, te cred pe cuvânt. Privitul face întradevăr bine, judecatul intelectualilor în bloc, nu. Mai ales că sunt destui care încearcă să se implice, dar este cam greu să faci fața viesparului politic.
În plus, cred că, înainte de a vorbi, orice intelectual ar trebui să se pună la punct cu geopolitica.
 
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-13 20:20:16
         
 
  "importante sunt doar amintirile cu care raman altii. Tu, poet sau nu, fiinta supusa pieirii, nu ramai cu nimic. De aceea, important este cat de viabil este ce lasi in urma. Poetii, ca si eroii, pot lasa in urma modele, cu care generatiile viitoare se pot sau nu compara, pot sau nu concura." (Gheorghe Rechesan)

Sunt intru totul e acord de data asta.



 
Postat de catre General Motors la data de 2012-02-13 18:59:16
         
 
  treaba cu amintirile era filozofia poetului. cu modelele este de preferat.
esenta acestui eseu este insa altceva.

pentru Marian: nu sunt un extremist, ci un om drept. privesc si constat. privitul face bine si la sanatate.
 
Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-13 17:14:50
         
 
  "importante sunt doar amintirile cu care rămâi.
Chiar așa să fie?"

Domnule Nicolae,

importante sunt doar amintirile cu care raman altii. Tu, poet sau nu, fiinta supusa pieirii, nu ramai cu nimic. De aceea, important este cat de viabil este ce lasi in urma. Poetii, ca si eroii, pot lasa in urma modele, cu care generatiile viitoare se pot sau nu compara, pot sau nu concura.
 
Postat de catre . Atalanta la data de 2012-02-13 14:23:07
         
 
  ce nu a vazut poetul analizat, de-acolo de sus, este ca sunt pusi si oameni sa vorbeasca.  
Postat de catre nicolae tudor la data de 2012-02-13 12:51:05
         
 
  Nicolae Tudor, viața cetății este în mare pericol și totul stă să crape... ca mugurele primăvara. Ești pesimist. Problema este în tine, nu în afara ta.  
Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2012-02-13 12:01:33
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE