PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Mersul pe cărbuni şi credinţa adevărată Text postat de Marian Tudorel Lazar Tocmai ce am văzut o emisiune, pe Discovery, despre mersul pe cărbuni. Este vorba despre celebra „MithBusters”. Porniţi să verifice în mod ştiinţific toate miturile, în emisiunea de care vorbesc au studiat şi chiar experimentat mersul pe cărbuni încinşi. Primul lucru care m-a uimit a fost să aflu că în America există instituţii specializate care studiază fenomenul, dpdv ştiinţific. Nu vreau să intru în amănunte pentru că bănuiesc că actualmente nu prea există om cult care să nu cunoască despre ce este vorba şi să nu ştie că este ceva totalmente real, verificabil şi reproductibil, că nu pare să fie nevoie de nici un fel de stare de transă, deşi referitor la starea de transă şi modurile ei de manifestare ar mai fi multe de discutat, ci trebuie doar să cunoşti foarte bine tehnica şi să o aplici întocmai. Astfel, un om care aleargă pe cărbuni încinşi îşi va frige tălpile, în timp ce acela care merge normal nu va păţi absolut nimic. Cei din cadrul emisiunii au şi explicat de ce nu se produce arderea tălpilor şi se pare că are legătură cu perioada de timp extrem de mică, de ordinul unei zecimi de secundă, cât talpa este în contact efectiv cu cărbunii, cu presiunea mersului normal, cât şi cu stratul de cenuşă, prost conducător de căldură, ce apare la suprafaţa de contact. Dar ceea ce vreau să reliefez eu, în cadrul acestui fenomen, este impactul psihologic al acţiunii în sine. Deşi iniţial eroii noştri, Jamie, Kari şi Grant au văzut cu proprii ochi cum alţii merg pe jar şi nu păţesc nimic, au vrut mai întâi să studieze, să afle de ce nu apar arsuri şi abia apoi să experimenteze pe pielea lor. Aşa au şi făcut şi au reuşit. Se pare chiar că nu este mare lucru să faci asta. Dificultatea nu constă în mersul propriu-zis, ci în impactul psihologic pe care îl are asupra oricui vederea focului prin care urmează să treacă. Dar, dacă reuşeşti să-ţi învingi tendinţa de a o lua la fugă, totul este OK. Ajung la concluzia că starea de transă nu este necesară pentru învingerea focului, ci pentru învingerea sinelui, mai bine zis sinele să învingă ceea ce vede în faţa ochilor şi să ţină cont doar de ceea ce-i spune raţiunea. Oricine vede cărbuni aprinşi şi încearcă să asocieze imaginea acestor cărbuni cu picioarele lui trecând peste ei, va vedea doar nişte tălpi arse. Ca să ai curajul să păşeşti trebuie să fii convins că nu vei păţi nimic. Pentru cei săraci cu duhul, această credinţă se capătă prin simpla vedere. „Prostul” vede şamanul cum păşeşte prin foc, vede şi alţi credincioşi şi capătă convingerea că nici el nu va păţi nimic. El nu pricepe fenomenul, nu ştie nimic despre fracţiuni de secundă, nu ştie nimic despre cenuşă şi rolul ei izolator, dar vede demonstraţia practică a facerii „minunii” şi crede în ea. Este, în acest caz, credinţa prostească? Este ilogică? Este neştiinţifică? NU! De vreme ce această credinţă se bazează exclusiv pe practică, o astfel de demonstraţie a existenţei unui fenomen este cât se poate de ştiinţifică şi logică, indiferent de faptul că explicaţia acestui fenomen s-a găsit sau nu. În cazul acesta „prostul”, „săracul cu duhul” nu înţelege de ce este posibilă minunea, dar nici nu trebuie, de vreme ce a văzut deja că este posibilă. Nu ştie nimic despre curentul electric, dar ştie că acest curent electric îi aprinde becul şi este de ajuns. Este o gândire simplă pentru că se bazează pe demonstraţii simple, nu din alte cauze! Da, există şi posibilitatea ca oamenii aceştia să fie înşelaţi, când minunea nu este adevărată ci trucată, dar asta nu schimbă cu nimic puterea demonstrativă a experimentului practic şi valoarea credinţei căpătate prin experienţa practică. Oamenii aceştia cred fără să „vadă”, prin această vedere înţelegându-se nu vederea oculară ci vederea mentală, înţelegerea mecanismului de producere a unui fenomen, a unei acţiuni, a unei întâmplări. Ori „încrederea neclintită în ceea ce nu se poate vedea cu ochii” este tocmai definiţia dată de Biblie credinţei. Iar contrar părerii generale, se pare că această credinţă nu se confundă cu credulitatea, nu se confundă cu autoamagirea, ci este o credinţă bazată exclusiv pe principala metodă ştiinţifică de demonstrare a unui adevăr: experimentul practic! Omul simplu nu crede în Dumnezeu pentru că aşa îi spune popa, căci credinţa bazată doar pe spusele altora nu este o credinţă adevărată ci doar un surogat, ci crede pentru că a trăit şi experimentat minunea în viaţa lui de zi cu zi. A vazut cu ochii lui, a simţit şi a trăit pe pielea lui fenomenele pomenite în Biblie şi crede în ele pentru că s-a convins de unul singur şi indubitabil că acestea există, nu pentru că i-a spus unul sau altul. Da, există şi un mare număr de căutători, care au auzit doar despre fel de fel de minuni fără să le trăiască pe viu, dar aceştia nu au credinţă adevărată în ei, ci sunt doar în căutarea ei. Cred că nu mai trebuie să specific că toate aceste minuni îşi vor găsi în final o explicaţie ştiinţifică, dar până atunci, îţi place sau nu, trebuie să te mulţumeşti doar cu demonstraţia lor practică. Ce te faci însă cu „înţelepţii” care, deşi văd demonstraţia practică a unui fenomen, refuză să-l creadă posibil pentru că „ştiu ei că focul arde carnea” şi nici un „nebun” nu le poate demonstra contrariul, iar daca cineva îi demonstrează totuşi, acela nu poate fi decat un şarlatan dornic să profite de pe urma „proştilor”. Acestor înţelepţi poţi să le dai zeci de exemple despre oameni care merg pe cărbuni încinşi, nu vor crede că fenomenul este adevărat, uneori nici măcar dacă îi faci pe ei înşişi să trăiască acel fenomen. Şi când vorbesc despre „mersul pe cărbuni”, mă refer la orice altă minune ce nu a fost încă demonstrată ştiinţific dar în care oamenii cu gandirea sănătoasă cred pentru că au trăit-o efectiv şi ştiu că demonstraţia practică este cea mai valabilă demonstraţie, nu pentru că sunt proşti şi cred în fantasme. Aceşi „întelepţi” au mintea sucită, un pic scrântită şi sunt ca unii care ar refuza să ia paracetamol pentru reducerea febrei numai şi numai pentru că nimeni nu le-a demonstrat cum reduce paracetamolul febra la nivel celular. Aceşti înţelepţi sunt tocmai bogaţii (în cunoştinţe!) despre care vorbeşte Biblia şi care „mai uşor trece cămila prin urechile acului” decât să ajungă ei în Împărăţia Cerurilor. Ei sunt tocmai acei învăţaţi care „strecoară ţânţarul şi înghit cămila” şi, după părerea mea, sunt demni de plâns şi au nevoie de ajutor, fără nici un fel de caterincă. În concluzie, credinţa adevărată este ŞTIINŢĂ şi nu PROSTIE! Cine nu mă crede, să studieze în mod corect fenomenul credinţei şi se va convinge. Cine vrea doar să se contrazică, nu are decât să alerge în jurul cozii, eu nu-l pot opri! Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Intr-un fir, dar ai recunoscut deja ca se tine. Nu te contrazic nici cu una, nici cu cealalta.   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-12-22 21:57:01               Ai cazut intr-o capcana, Tudore, analogia asta se tine intr-un fir.   Postat de catre mihai robea la data de 2010-12-22 21:00:11               Este doar psihologie, maestre Peia. Cum se jupoaie gainile de vii?   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-12-22 17:16:13 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Ce tîmpenii speculative, care amestecă realul cu misticismul, predica sectantă cu creaţionismul "ştiinţific"! Pledoarie făcută pentru proşti! Eşti şcolit la mînăreala mistificatorilor biblici, Lăzărel. Da' chestia nu prea ţine decît, aşa cum am spus, la proştii care sunt deja proşti de dau în gropi, că la cei care au capacitatea să facă distincţii între adevăr şi pălăvrăgeală habotnică, nu - fac pledezi în pustiu stimate satanist! La a cîta găină jupuită de viu eşti?   Postat de catre ioan peia la data de 2010-12-22 15:08:14                 Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-12-22 13:53:54	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE