PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
De ce sunt eu, un scriitor mai bun ca voi Text postat de Marian Tudorel Lazar Drama înţeleptului care nu găseşte sensul existenţei, nu va fi niciodată de actualitate, în timp ce, dramele omului de rând, ancorat în vârtejul existenţei, vor fi totdeauna de actualitate. Revistele de cuvinte încrucişate genial şi geniale, vor sta pe rafturile magazinelor, în timp ce revistele de cuvinte încrucişate obişnuite se vor vinde ca pâinea caldă. Tratatele de ştiinţă greoaie se vor publica şi vinde doar cu subvenţii de la stat, în timp ce cărţile de popularizare a ştiinţei pentru tot prostul, vor asigura pâinea şi cozonacul librarului. Hermetismul va fi atrăgător şi se va vinde, doar dacă îl îmbraci în mov şi spui că-s incantaţii, să nu lepede vaca viţelul sau să latre câinele când vine hoţul, în timp ce manuale şi cărţi de bucate se vând oricum şi oriunde. Dacă scrii despre religie şi politică, te citesc chiar şi duşmanii, dacă scrii despre stările tale onirice, nu te citesc nici prietenii. Dacă trăieşti între porci, nu te faci nici negustor, nici creator de perle, decât dacă îţi place să mori de foame (acelaşi lucru este valabil şi când este vorba de câini, raţe, gâşte, oi sau bibilici). Pe de altă parte, pildele sunt făcute de înţelepţi, pentru înţelepţi, dar sunt accesibile şi proştilor. Un copac cu crengile încurcate, nu arată că grădinarul este un geniu, ci că-i plecat cu sorcova sau nu este deloc. O oglindă ce nu oglindeşte clar, este tot atât de folositoare precum hârtia igienică cu ţepi şi, apropo de hârtia igienică, toată lumea are nevoie de ea, pe când de răvaşe în plăcintă te poţi lipsi oricând. Scriitorilor buni-nebuni le mai zic doar: Nu tot ce-i amar este medicament, nu toate medicamentele sunt amare, nu toate blondele sunt proaste şi nu tot ce alunecă pe gât este sănătos. Dacă te faci servitor la măgar, trebuie să-i suporţi şi „i-ha”-urile. Înainte de a cultiva trufandale, asigură-te că ai cui să le vinzi. Stelele se dau la eroi, dar şi la carnea pentru tun. Scriitorilor nebuni-nebuni le zic doar atât: dacă scrii ceva ce înţelegi doar tu şi un mic grup de iniţiaţi, nu înseamna neapărat că eşti geniu, s-ar putea să fii doar un nebun ce şi-a indus nebunia şi altora. Şi, pentru că, până acum, am scris doar despre scriitorii ne-buni, acum voi scrie şi despre scriitorii buni: Scriitorii buni ascultă manele, dacă poporului îi plac manelele, beau pişat, dacă asta este băutura naţională şi merg în pielea goală pe stradă, dacă asta este moda populară. Scriitorul bun ascultă şi strigătul impasului existenţial, dar şi huiduielile de pe stadioane sau târguielile din piaţa publică. Scriitorul bun se implică, fără a se implica şi este omul momentului oricând, oricâţi norişori i-ar întuneca existenţa şi minţile. Scriitorul bun bea, fără a se îmbăta dar, de este nevoie, se îmbată şi fără să bea. Scriitorul bun, iubeşte toată lumea, dar îi urăşte pe toţi, sau îi iubeşte pe toţi şi urăşte lumea. Scriitorul bun este universal, pentru că scrie pentru toţi, nu pentru că are moţ în frunte. Scriitorul bun nu se teme de existenţă şi, de aceea, nu are nevoie să fie criptic. Scriitorul bun învinge, nu este învins. Iar, dacă un scriitor bun suferă, moare nebun sau necunoscut, este pentru că aşa a vrut el, nu pentru că aşa a vrut soarta. În concluzie, de ce sunt eu, un scriitor mai bun decât alţii? Pentru că ştiu toate acestea şi pentru că ştiu că sunt bun şi nu am nevoie să mi-o spună alţii. Dar, sunt un scriitor bun, mai ales pentru faptul că eu nu scriu şi nu-mi storc creierii să cizelez perle şi diamante, ci doar privesc în sufletul celor de lângă mine, descriind ceea ce văd. Fac doar portrete, crochiuri şi tablouri ale lumii ce mă înconjoară şi care este curioasă să se vadă cum este în realitate. Da, recunosc, nu sunt un portretist prea bun şi nici ca peisagist nu excelez, uneori amestec de-a valma culorile, dar am ceea ce vă lipseşte vouă: sclipirea de geniu. Şi am acea sclipire de geniu, nu neapărat pentru că m-ar fi făcut mama cu stea în frunte, ci pentru că, ceea ce fac, fac cu dragoste şi din pasiune. Restul, de 99% ce îmi lipseşte, ca să fiu un geniu deplin, este muncă! Şi munca o voi depune pentru că, deşi iubesc banii, nu o fac pentru bani, deşi iubesc succesul, nu o fac pentru succes, deşi iubesc munca, nu o fac pentru muncă. O fac pentru mine! O fac pentru că aşa sunt eu şi nu pot fi altfel. O fac pentru că am nevoie să o fac şi, daca tac, mâna mea începe să scrie singură. O fac pentru că sunt o broască ţestoasă modestă şi, totdeauna, broaştele ţestoase, care ştiu ce vor, vor merge mai repede şi mai departe decât iepurii lăudăroşi şi încrezuţi. De ce sunt un scriitor mai bun decât voi? Pentru că, spre deosebire de voi, eu nu vreau sa fiu un scriitor bun! Eu vreau să fiu doar eu însumi. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Epigramist, textul acesta este, de fapt, un bumerang. Adica, acea unealta pe care o arunci ca sa vanezi ceva, desi stii ca se va intoarce la tine. Cativa, mai indemanateci, au prins ei insisi, in maini, unealta aruncata, si mi-au aruncat-o inapoi. In cazul acesta, unealta nu se va mai intoarce la mine, ci la ei... Sa fie sanatosi!   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-09 12:15:07               Desigur că ești mai bun scriitor cel puțin în comparație cu mine. Ai un scris mult mai bun, mai caligrafic. În plus, mai nou eu îmi bat toate textele la mașina...   Postat de catre General Motors la data de 2010-11-09 07:53:52               Domnule AAA, reclama negativa este cea mai buna reclama. Faptul ca am ajuns subiect de inspiratie pentru domnia voastra, nu face decat sa ma bucure. Si, oricum, de boala de care sufar eu, suferi, macar putin, si domnia ta...Nu-mi spune ca nu te crezi al mai grozav, atunci cand scrii!   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-02 15:24:19               Din versetele (nelamentate) ale vărului meu ilarian rudotel mazăre Bey, hahalere cacoliterate, vă dau la cap, la toţi, cu un verset: io cân’ stăteam cu sfântu’ Petru-n spate, (la un poem de prėscură la pet), voi nu eraţi nici hard-uri de maimuţă, şi-acu vă daţi poieţi cu ştaif şi crez?! S-aud Mesajul, Logosul! Păi, Guţă vă face cu un „cavăr” de botez! Iar io, să moară Gigi Behalina, (m-a plagiat cu Vechiul Testament!) că-s Adevărul, Calea şi Lumina, creez, pe vine, sens efervescent! Ce tropi. ce metatext? E lamentare! Vă lamentaţi pe-acelaşi bocet mut, voi nu sclipiţi nici cât o lumânare, eu mă hrănesc din plin cu ce-am scremut! pi punct es: Mă cheamă Domnu’, să rescriu geneza, (c-am sânge în metaforă, se ştie!). Vă las, m-aţi plictisit, şi mi se-adie... - Hamal, pastica, plosca şi proteza!   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2010-11-02 14:57:21               Domnule Bordas, inca o data, insist cu faptul ca nu totdeauna eul liric este identic cu eul autorului. Ba, as spune ca, mai totdeauna ele sunt diferite. Incercati, deci, sa va detasati. Altminteri, nu veti observa niciodata cand tunul trage in alta directie decat cea spre care este indreptat. Privitor la autoapreciere, va sfatuiesc sa invatati de la mine. Niciodata, dar absolut niciodata, un scriitor care se dezapreciaza nu va crea ceva de valoare. Doar maculatura si, cel mult, bocete pentru inmormantari si chiuituri pentru nunti. Un halterofil este, cu atat de mai mare valoare, cu cat misca mai multa greutate, iar un scriitor cu cat misca mai multe spirite. Dar un glas anemic si nehotarat nu va misca decat fulgii de pe perna pe care doarme si parul de pe chelia lui. Sa fii iubit!   Postat de catre Marian Tudorel Lazar la data de 2010-11-02 11:28:42 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               Da, recunosc, nu sunt un portretist prea bun şi nici ca peisagist nu excelez, uneori amestec de-a valma culorile, dar am ceea ce vă lipseşte vouă: sclipirea de geniu. (Marian Tudorel Lazar) Ştiam eu că e ceva la mijloc. Pînă la urmă, modestia ta proverbială, unită cu ascuţitul simţ al propriei valori, a reuşit devoalarea. Io zic s-o laşi baltă. Fii tu însuţi, dar, dacă se poate, cel fără autoaprecierea atît de gratuită. Scriitorul bun se implică, fără a se implica (tot MTL) Da. Şi cîte nu mai face el, fără a le face. E tare. Antologică. Ca, de altfel, multe bazaconii din acest text.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2010-11-02 10:41:52	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE