FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
luna
Text postat de Cristian Vasiliu
la marginea nopții
luna mea
hotărăște-te

cazi peste mine arzând
cu trupu-ți rotund
de diamant
sau fugi cât mai departe
în alte galaxii
acolo unde nici lumina și nici gândul
nu te pot găsi
în neant

luna mea
hotărăște-te

hotărăște-te
altfel am să cad
până la urmă
amețit
de rotiri, de minciuni
și de umbră
în soare în soare în iad

luna mea
hotărăște-te

hotărăște-te
fiindcă mi-e frică și greață
de dorul de noapte ce mă cuprinde
de dimineață

13 XI 2009
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Am mai utilizat alegoria asta sub o alta forma intr-un sonet:

Înlănțuit de-un soare malefic drept osândă,
Am așteptat zadarnic îmbrățișări ce ard
Și n-am băgat de seamă, sub orizont, la pândă,
O lună zvăpăiată cu ochii de smarald;
Am adulat lumina venită de departe
Și-am azvârlit cu umbre înveșmântate-n vers,
Căci dincolo de lacrimi, de vise și de moarte,
N-am înțeles ce-aproape mi-era în Univers:
Eoni la rând, sfioasă, își istovea speranța
Lucind, făr’ să privească vreo clipă înapoi
Și mă-nvața ce-nseamn㠖 odată cu distanța
Iubirea se destramă! – nemărginirea-n doi;
Dar n-am simțit prin haos și întuneric lipsa-i,
Decât atunci când trupu-mi și-a început eclipsa.

dintr-o alta perspectiva...

acesta poezie se doreste o replica la...

Nu pot dormi de două ori pe aceeși pernă,
După cum nu pot mânca de două ori
Aceeași mâncare și după cum nu pot
Muri de două ori; de ce ne întorceam
Atunci de la Omega la Alfa, pentru a găsi
Originea eșecului, tocmai acum
Când timpul a devenit de neînțeles
Și locuim la căpatul întunericului?
Chiar nu întelegi că nu vom mai retrăi
Criza de schizofrenie a iubirii decât
Dacă voi pleca, fără surle și trâmbițe,
Însoțit de regrete, într-o zi în care toate
Se anunță de-a-ndoaselea, într-o zi
Ca oricare alta: sâmbătă?; perna pe care
O îmbrățisam, cartofii prăjiti, somnul profund
Ce mă cuprindea după ce faceam dragoste,
Nu vor mai fi acolo, dar cel puțin așa voi
Ajunge să-mi amintesc de partea mea
Dreaptă, de partea mea bună, de partea
Pe care o iubesc fiindcă mă face
Să mă simt întreg, de tot ceea ce las
În urmă pentru a regăsi mai apoi
Mult mai dulce, mult mai fierbinte,
Mult mai rotund, mâine sau ieri.

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-11-13 22:41:53
         
 
  Mai sincer ar fi fost "draga mea, daca nu ma arzi tu, cazand peste mine, sa stii ca te ard eu, indiferent de raportul in care ne vom gasi" - Andrei Florian...
:)
"In timp ce pentru Stefanescu mesajul textului este convingator si transparent, eu il gasesc nesincer si ambiguu." - Andrei Florian
:)
De sincer e sincer... Acum daca este ambiguu eu zic sa impartim vina...
Oricum multumesc pentru lectura si comentarii...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-11-13 18:43:34
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Cristi, sa nu ramai cu impresia ca doresc sa iti desfiintez textul. De altfel, chiar doresc sa inchid discutia aici. Este o parere subiectiva pe care o public si mi-o asum. Nu doresc sa conving pe nimeni ca este si corecta. Este doar sincera.
Cu respect, Zexe.
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-13 18:38:19
         
 
  Radu, daca vorbim despre femei, lucru la care m-am gandit si eu prima oara, measjul poemului este umilitor. Daca nu pemntru femeia cu pricina, cel putin pentru personajul care transmite somatia.
Hai sa traducem impreuna mesajul. Mie imi suna cam asa " Draga mea, hotaraste-te daca ma arzi cazand peste mine, sau cara-te, dar alege odata ca m-am plictisit sa astept"
Ori, daca un barbat alege sa transmita asemenea mesaje iubitei sale, consider ca ori este nesincer, ori doreste sa ramana fata mare.
Chemarea spre dragoste contine cu totul alte elemente, repere, ca sa nu mai vorbesc de argumente si de obiective.
Mai sincer ar fi fost "draga mea, daca nu ma arzi tu, cazand peste mine, sa stii ca te ard eu, indiferent de raportul in care ne vom gasi"
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-13 18:18:07
         
 
  Andrei, e vorba de o femeie. reciteste din perspectiva asta, si mai vorbim.  
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-13 18:05:37
         
 
  In opinia mea, in orice text, poem, proza, eseu, etc, substanta care da calitatea unui text este sinceritatea. Indiferent daca textul reprezinta o imagine, o emotie sau o actiune, indiferent daca planul in care se gasesc este real sau imaginar, sinceritatea trebuie sa iasa la suprafata acestuia ca untdelemnul. In timp ce pentru Stefanescu mesajul textului este convingator si transparent, eu il gasesc nesincer si ambiguu.
Tot in opinia mea, si tin sa recunosc ca sunt doar un amator de poezie, mesajul oricarui text ar trebui sa fie mai puternic decat constructia sa, sa fie penetrant, sa iti ofere o revelatie, sau sa creeze o imagine incarcata de emotie. Desi nu este un text de tip fracturist, intr-o discutie cu un om de litere in care i-am cerut sa imi defineasca intr-o fraza acest curent literar. Omul mi-a raspuns sincer " Fred, sa presupunem ca te mananca undeva, da? Ei bine, daca te apuci sa descrii cum te mananca si cum te scarpini tu, cu lux de amanunte si cu talentul de a descrie mancarimea, iti iese un text fracturist de toata frumusetea" A fost rautacios, desigur, dar ideea si imaginea pe care le-a creat au fost suficiente ca sa imi cladeasca imaginea predominanta a curentului literar. Sub acest aspect vad si eu poezia. Imaginile sau mesajele transmise, daca nu se apeleaza la un limbaj explicit, trebuie sa induca o stare de spirit, o emotie, o imagine, despre care, cred eu, ca trebuie sa impresioneze, sa creeze senzatii si emotii puternice, de orice natura.
Am lungit acest comentariu ca sa imi justific parerea ca mesajul nu numai ca este anemic dar este si ambiguu. Cel putin, in ultima strofa, acolo unde ar fi trebuit sa punctezi decisiv, ai dat-o de pereti. Frica, dorul, si greata, trei stari de spirit aproape insolubile una in alta, sunt declarate in somatia lunii de a cadea peste tine, arzand, sau sa fuga, de parca ti-ar fi indiferent care dintre solutii va gasi "luna" de cuviinta sa aleaga.
Asa, si?
Cu respect, Zexe
 
Postat de catre Andrei Florian la data de 2009-11-13 17:39:14
         
 
  mesaj convingator si transparent ca aerul, nu prea e stilul meu, dar mi-a placut

mai sunt mici chestii, nu pricep repetitia "în soare în soare" - mai bine ar fi mers "din soare în soare", "trupul-ți" - "trupu-ți", "fiincă" - "fin'că" si sugerez renuntarea la semnele de punctuatie - ori le pui peste tot unde e cazul, ori deloc.

vot
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-11-13 14:49:10
         
 
  Si la tine... te perfectionezi in stil. E ok! Rima spiralata iti iese de minune...
incalzesti, racesti...
e acelasi joc nebun!
Totusi... e de domeniul trecutului, de-atunci de cand se ridicau poeme in jurul unei singure fraze!
Ori - astfel de cantece nu mai au trecere, chiar daca sunetul lor inseamna in mare parte nostalgia vremurilor pe care le-am iubit cu totii. Mi se pare o eschiva inaintea crudei realitati. Sunt proiecte usoare, care te scutesc de bataile de cap si de strigatul insomniilor matinale!

Luna mea
hotaraste-te

hotaraste-te
fiindca as vrea sa mai stam
printre ore tarzii.. sa uitam
de ceasu-n care vei porni
pe-un drum stingher si lung
de arsita si de faclii
unde n-am cum s-ajung...

si e doar un moment. imagineaza-ti ca
am la indeamana tot timpul din lume pentru asta..
 
Postat de catre Label Black la data de 2009-11-13 13:07:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE