FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
În joc fără noimă (exercițiu)
Text postat de Elena Munteanu
În joc fără noimă, sunt frunza pribeagă,
Prin pulberi albastre, letargică vină;
Alunec tăcută prin ierburi-rugină
Și-n zare m-acopăr cu toamna întreagă.

În joc fără noimă, sunt frunza pribeagă
Cu gustul de sare, din vremea verzuie;
Se reazimă gândul de noaptea ce suie
Spre ceasul străin, frigurat să-l culeagă.

În joc fără noimă, sunt frunza pribeagă,
Amiaza e stinsă, și urna e veche;
Încet mă voi pierde în somn nepereche,
Uitarea uitării cu umbra beteagă...



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Vasile, am citit comentariul tău cu mare atenție. Merita asta. Nu e nevoie să îți răspund la întrebare. Știi bine pe cine zidim și ce dăltuim...
Cu mulțumiri,
Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-09-07 23:04:45
         
 
  Vero, îți mulțumesc! Atenția pe care Cristi a acordat-o exercițiului meu mă bucură. Și apoi, el își exprimă nedumeririle și oferă sugestii cu prietenie și delicatețe. Am înțeles asta demult.
Cu drag,
Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-09-07 23:01:43
         
 
  Cristi, mi-a plăcut sugestia. Cu voia ta, am adoptat-o. Mulțumesc!
=D> pentru replică!
Cu prietenie,
Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-09-07 22:57:52
         
 
  Frumos, Elena, ma bucura prezentza ta, cu graiul tau muzical si colorat.

Dialogul tau cu CV e foarte instructiv si replica lui e, ce sa-i faci, marca "CV"...:)))

Cu drag,

Vot,

Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-09-06 19:16:01
         
 
 
Când există poezie se poate construi la nesfârșit și totuși pe cine zidim?
Un poet spunea…,,aproape îmi este rușine că poezia are nevoie de cuvinte,, și totuși când ești meșter în a pune piatră pe piatră te minunezi de ce poți înălța.
o simplă părere.



 
Postat de catre vasile iftime la data de 2009-09-06 17:52:45
         
 
  Poezie (replica)

M-aștern peste tine ca frunza pribeagă
Și lașă, cu zimții mâncați de rugină,
Pe câmpuri, lovită în piept fără vină
De toamna ce curge din nouri, întreagă.

Ascunde-mi în locul uitat de lumină
Făptura de zgură și umbra beteagă,
Căci vântul alergă prin cer ca să-mi tragă
Amiază în suflet ca pe o cortină.

Ce joc fără noimă! Ne doare sărutul;
Sub pașii ei repezi foșnim a durere
Și-apoi dintr-o dată culoarea de fiere
Din rănile arse acoperă lutul.

E toamnă! Ascultă în zare o goarnă
Cum sună a moarte. Ascultă! E iarnă.

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-09-06 14:36:28
         
 
  Altă strofă:

Ce joc fără noimă! Ne doare sărutul;
Sub pașii ei repezi foșnim a durere
Și-apoi dintr-o dată culoarea de fiere
Din rănile arse acoperă lutul.

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-09-06 14:23:08
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Încă o strofă:

Ascunde-mi în locul uitat de lumină
Făptura de zgură și umbra beteagă,
Căci vântul alergă prin cer ca să-mi tragă
Amiază în suflet ca pe o cortină.

Cristi

P.S.

1. sugestie:
"Alunec tăcută prin ierburi-rugină
Și-n zare m-acopăr cu toamna întreagă."

2. Nu sună nemaipomenit, dar nu trebuie să te iei după mine. Singura mea observație era faptul că, fără cratimă, "rugină" devine complement direct.

 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-09-06 13:46:49
         
 
  Îți multumesc, Cristi!
1. Știu că ar fi fost corect, potrivit DEX-ului, «mă-ngemăn», să zicem, dar această formă a verbului ar putea face trimitere, prin trei litere, la un substantiv pe care îl asociez, fără voia mea, desigur, cu un produs din zona culinarului :) Sugestii?
2. Și lunec tăcută în ierburi rugină = Și lunec tăcută în ierburi-rugină
“rugin㔠este determinant pentru “ierburi”; poate cratima va salva versul de la ambiguitate. Ce zici?
Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2009-09-06 12:51:13
         
 
  Îți propun următoarea strofă:

M-aștern peste tine ca frunza pribeagă
Și lașă, cu zimții mâncați de rugină,
Pe câmpuri, lovită în piept fără vină
De toamna ce curge din nouri, întreagă.

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-09-06 12:44:19
         
 
  1. "mă geamăn cu toamna"???
din dex(online) -> gemăna, vb. (a cupla), este cuvînt rar, cam îndoielnic, care apare numai la Candrea-Dens.
eu nu l-aș folosi!

2. "Și lunec ... rugină"
Oricât de mult m-aș strădui, nu pot să dau cuvântului "rugină" decât rolul de complement direct (mă înșel?). Atenție!: "a luneca" este un verb intranzitiv...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-09-06 11:56:52
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE