FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
plânge nichita
Text postat de Horia Mocanu
unde te-au purtat pe tine
brațele descărnate ale poeziei,
eu voi ajunge cândva,
poate.
- hei, geniule!
dar ție nu-ți place vorba asta moale,
aproape o insultă,
așa că te voi chema simplu ca într-un catren:
- așteaptă-mă!
când parcurile îngenunchează sub talpa domoală a toamnei
și aripi lungi, albe, se ridică din întunecimi comuniste,
le voi spune tuturor:
- priviți!
iar plânge peste noi nichita.

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  multumiri tuturor pentru vizita si comentarii. eram sigur ca macar poezia asta va isca ceva...sunt de acord ca poate fi patetica dar in general e greu sa scrii despre un poet ca nichita. de altfel nu se vrea o poezie pentru el, un omagiu sau ceva de genul asta, ci e doar un exercitiu de imaginatie a unui dialog cu nichita si e scrisa pentru mine exclusiv.
sunt sigur ca toti il iubim pe nichita si ne/am dori sa scriem macar un rand ca el. cam asta am vrut eu sa spun. multumiri sincere si numai bine tuturor.
 
Postat de catre Horia Mocanu la data de 2009-03-11 23:46:24
         
 
  Acea exclamație-Hei, geniule, - îmi pare mult prea patetică. Finalul este ratat, după părerea mea. Asta poate și din cauza faptului că nu-mi pot imagina un Nichita plângăreț, mai ales în contextul poemului, unde vorbești de -întunecimi comuniste-.Pe lângă asta, întru-un poem scurt cum este al tău, acel *plange Nichita* din titlu și de la finalul textului e o redundanță care supără urechea. Umila mea părere, Eugen  
Postat de catre Bot Eugen la data de 2009-03-10 14:47:36
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Felicitări Latunski, oricine-ai fi tu!

Iartă-mă Horia, pentru offtopic.
 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-03-10 14:04:27
         
 
  Horia, imaginația mi-a luat-o razna. Te văd alături de Nichita pe un limb ceresc, pasîndu-vă reciproc clondirul de votka. Talpa domoală a toamnei dă să vă strivească...De ce? Pentru că vă întreceți în a recita poeme despre întunecimile comuniste. El le-a scris, tu pari a fi tînăr și mai ai timp.

Notă: Următoarele poeme nu sînt scrise de Latunski!!

Cîntec

Cu-n gînd foșnesc toți arborii, mai pur
și cu-o bătaie-a inimii, răsună
larg discul orizontului din jur
parcă lovit de-un răsărit de lună.

Cu timpu-acesta bolții îi supun
rubine și smaralde, ametiste
și cărămida trupului mi-o pun
la ridicarea lumii Comuniste.



La aniversarea lui Vladimir Ilici

Nu s-a arătat nici o cometă la nașterea lui,
nici despre judecata de apoi nu s-a pomenit
nici un cuvînt,
deși vechii orînduiri îi suna ziua din urmă
și mările băteau, băteau în timpane.

Dacă-aș putea privi de foarte departe,
de lîngă Proxima Centauri,
așa cum peste două sau trei zile vor privi
urmașii mei –
o, doar de nouăzeci de ori s-a rotit
pămîntul în jurul soarelui – aș striga,
și iată a patra parte-a sferei a fost judecată:
cei leneși plece unde vor!

Și a fost un război cumplit –
iar stingerii lui poți să-i spui PACE
ori LENIN poți să-i spui,
are același înțeles.

Sufletele proletarilor morți pentru libertate
pot fi numărate după stelele Căii Lactee...
Tot ce e vechi va fi judecat pe-ndelete,
cu balanța precisă a istoriei.

Va fi o judecată neînduplecată
iar numelui ei poți să-i spui PACE
ori LENIN poți să-i spui,
are același înțeles.

Cerul lucind de stele omenești
se va trage-napoia stelelor.
Orașele vor crește-n cercuri
și deșerturile le vom duce pe umeri,
cum duci un sicriu, la cimitir.

O, după fiecare curcubeu aruncat între două
țărmuri,
după fiecare platformă ridicată mai sus,
după fiecare munte sfredelit,
se va auzi mai puternic, tot mai puternic:
Hai la lupta cea mare!

Nichita Stănescu - „Sensul iubirii“, 1960
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2009-03-10 13:47:08
         
 
  typo : nichita  
Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-03-10 12:33:41
         
 
  l-am iubit pe nichita dinainte de a se naște.
aveam nevoie de cuvintele lui pe care numai el
știa să le facă să iubească
l-am dorit pe nihita dintotdeauna
dar niciodată cuvintele lui
nu le-am trăit ca în noaptea tăcerii când
simțurile noastre abia dezmorțite
se împleteau intuindu-se tainic.
 
Postat de catre - ipocrizie la data de 2009-03-10 12:33:06
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE