FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Fără anotimp
Text postat de Marinela Preoteasa
Cum să nu iubesc satul
unde am văzut prima zăpadă
și primul cer cu stele?
unde pământul m-a lovit
prima oară peste genunchi
și lanul de grâu mi-a spus
prima poveste adevărată, unde
soarele mi-a dăruit primul vis?!
Cum să nu iubesc satul acela
unde și acum mama mă așteaptă
cu masa pusă? unde ...
iarna miroase a pâine coaptă
și zăpada lovește cu glasuri de iezi
peste porți și duzii risipiți în grădină.


Notă:
Poem din volumul de versuri: Iarba iubirii, 1994, pag. 40, autor: Marinela Preoteasa
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Si ritmul intern al poeziei este bun...
Surprinzator intr-adevar...

Cristi
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2009-02-10 11:34:46
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Minunat tabloul, cu toții ne amintim de casa părintească, mă bucur că am găsit aici amintirea marilor zile.  
Postat de catre Dan Muresan la data de 2009-02-10 11:29:50
         
 
  surprinzator, asta e poezie

ramane de vazut cand si de ce ti s-a taiat filmul

mai scrie
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-02-09 23:37:15
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE