FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
"cum să mă lupt cu tine moarte"
Text postat de Elena Munteanu
"cum să mă lupt cu tine moarte cum e
să-ți smulg rărunchii să-ți sugrum gâtlejul"
(Adrian Munteanu)

ți-ai pus odăjdii tu mironosiță
săpând în trupul încă alb în noapte
beteagă vrere și albastre șoapte
din dor de rai tu împletind cosiță
când zorii mă-nfășoară aș încinge
în focul sacru tiara ta bolundă
domnind peste întinderea rotundă
pleșuva țeastă nimeni n-o va stinge
cu sulițe-nmuiate în cucută
ți-aș scrie-n coastă rană și suspine
imundo plânsul tău să mă aline
și Pan să-mi cânte vesel din lăută
nicicând nu voi putea să-ți smulg rărunchii
ți-ai pus odăjdii eu îmi plec genunchii


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Elena, "lecție de viață"... Se poate... Îți mulțumesc pentru asta.

Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-14 01:15:43
         
 
  Cristi, dacă ai spus "foarte frumos", eu iau afirmația aceasta ca pe un premiu. Mulțumiri.

Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-14 01:13:26
         
 
  Ion Mitică, mergea și fără paranteză. Înțelegeam eu, oricum. :))

Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-14 01:10:43
         
 
  Dan, excelent! Numai tu puteai să faci asta.

Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-14 01:08:59
         
 
  Vero, un vot de la tine îmi dăruiește bucurie.

Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-14 01:07:26
         
 
  Elia, citesc cu drag poemele tale într-un vers, știi asta.

Drag. Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-14 01:06:09
         
 
  Gina, comentariul tău este de excepție. L-am citit și recitit. Sunt încă în picioare... Încă... Da.

Mulțumesc.
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-13 21:46:26
         
 
  'nicicând nu voi putea să-ți smulg rărunchii
ți-ai pus odăjdii eu îmi plec genunchii'

'capul plecat sabia nu/l taie' - antagonism etic - doar cel direct conectat simtamantului finitatii - traieste ca un condamnat pe nedrept -invoca pertinent fiecare clipa din care constient extrage esenta - indoiala rostului scrierii patrunde ca un antidot sugestiv - o medicatie a spiritului - o putere izvorata din 'secate izvoare' ca o apa sfintita in care argintatul banut este sinonim degetului 'invartitor' - rotitor in pantecul zilei - sau perpendicularitate crucii - un fel de izbavire a negativului in cele patru puncte cardinale - sinceritatea poemului ingenuncheaza cititorul balansand verticalitatea autorului - si inca esti verticala Ingada...


regards si 'An Nou...Nou si Fericit!


goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-01-13 00:18:20
         
 
  O poezie la care nu poti ramane indiferent.
Las si eu un semn de apreciere.
 
Postat de catre elia david la data de 2008-01-12 17:01:51
         
 
  Rascolitor, Elena!
Nu mai sunt stele, poezia ta ar fi meritat mai multe!
Vot cu admiratie!
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-01-12 15:46:41
         
 
  Dragii mei, citeam undeva că "Moartea trece strada, de mână cu noi". E firească, după cum firească e și revolta ce se naște din neputința de a lupta cu ea, cu Zeița Neagră. Nu ne ridicăm împotriva ei mai mult pentru noi și mai puțin pentru cei dragi, pentru ei, pe care nu putem să îi smulgem din brațele Ei.
Adrian Munteanu e unic prin tot ceea ce scrie. Nici pe el nu l-a cruțat Neagra de amărăciunea de a fi pierdut ființa iubită. Recitiți-i poezia și veți simți că ceva nedeslușit, oscilând între durere și ură, vă va inunda sufletele...
Tuturor mulțumiri.

Drag, Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-12 14:28:49
         
 
  cu sulițe-nmuiate în cucută
ți-aș scrie-n coastă rană și suspine
(Elena)

Pe trupu-ți odios, bolund, proclet,
Pe fața nemișcată, ca o mască,
Ți-aș zgâria imundo un sonet
Pe care ochii ultimi să-l citească

Și când la ei te-oprești pentru popas
Să-ți dea cu tifla și să-ți râdă-n nas.


Elena, minunat sonet !
N-am loc de stea, vin cu un vot.



 
Postat de catre Dan Norea la data de 2008-01-12 13:04:14
         
 
  Îngânând albastre soapte
Chiar si-o fire mai beteaga
Ar putea sa înteleaga
Ce faci tu noapte de noapte.
(bineînteles poezii...nu altceva)
 
Postat de catre Mitica Ion la data de 2008-01-12 10:22:08
         
 
  un sonet desăvârșit

*
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-01-12 10:12:40
         
 
  ți-ai pus odăjdii, eu îmi plec genunchiul !
Elena, pagina ta, pentru mine, este lecție de viață ! o stea, cu respect

maimuța de mătase
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2008-01-12 09:51:25
         
 
  Foarte frumos

Cristi

Stea
 
Postat de catre Cristian Vasiliu la data de 2008-01-12 09:02:34
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  'nu voi putea nicicând să-ți smulg rărunchii'

dar chiar prin versul tau o faci, Elena!
cat suntem VII, ea ramane in urma noastra. Eu cred asta. :)

 
Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-01-12 08:53:42
         
 
  Adriana, îți mulțumesc. Sonetele lui Adrian Munteanu nu se citesc, se "trăiesc". Ai intuit asta, la fel de puternic, ca și mine. Revolta lui este și a mea...

Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-01-12 08:47:42
         
 
  inspirata postare, Elena. E unul din cele mai puternice sonete din Ultimul volum al d-lui Munteanu. Poate 'cel mai'...  
Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-01-12 08:40:21
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE