|
|
|
|
|
|
|
|
|
THE LAST KISS, cosmopolitismul lingvistic și simbolismul vasiliscian |
|
|
Text
postat de
Liviu S. Bordas |
|
|
The last kiss, cosmopolitismul lingvistic și simbolismul vasiliscian
Vasilica ilie ne-a spus la revedere. Ne-a lăsat (moștenire?, amintire?)
The last kiss
Mai gustă-mi odată sărutul
Din buzele mele de fragă, fierbinți
Și înnoadă cu el legământul
Suma anilor vechi și noi, împliniți!
Dă-mi sărutarea sub vâscul
Aducător de noroc, în noul an
Pe cer se aprinde minuscul
Steaua fericirii...și, totuși, în van!
În ochii tăi simt încă o lumină tandră
Tu, niciodată nu o s-o recunoști
În jocul lor,înflorește o mixandră
Pură, dar în lacrimi regrete risipești!
Mai dă-mi un sărut, ultimul să fie,
Mă simt ca o zeiță născută pe pământ,
Parfumul mixandrei să ne reînvie,
Să retrăiască clipa, sub acest legământ!
Ca orice legat, textul Vasilichii se cere cercetat. Deschis cu pioșenia cuvenită. Nu e de colea să-ți lase Vasilica ilie ultima ei creație. Cu limbă de despărțire.
Limbajul poetic este învelișul în care ideea, sentimentul, fiorul sunt transpuse pe hîrtie, fie ea și foaia albastră a Europeei, spre a ajunge la inima cititorului.
Mai țucă-mă odată. Cum ar fi sunat? Jalnic, evident. Barbar. Ultimul sărut ar fi fost un titlu potrivit. Dar sărutul, ca limbaj poetic, s-a banalizat. Aici intervine priceperea poetei în a stîrni imaginația cititorului. În a-l scoate din amorțeală. Utilizînd limbajul universal, mustind de prospețime. Kiss-ul. Chiar dacă, sau cu atît mai mult dacă, este the last. Toate simțurile iubitorului de poezie sunt deja în alertă. Pregătite pentru sacrul ritual al devorării textului care începe atît de promițător.
Poezia clasică oferă cititorului, pe tavă, tot ceea ce poetul are în suflet:
Doina, doiniță!
De-aș avea o puiculiță,
Cu flori galbene-n cosiță,
Cu flori roșii pe guriță!
(Vasile Alecsandri Doina)
Poezia Vasilicăi ilie are valențe simbolistice clare.
Vasilica ilie se distanțează net de ilustrul predecesor în ale versului clasic. Buzele devin de fragă, fierbinți, sărutul se metamorfozează într-un adevărat legămînt, depășind simpla joacă erotică. Ce anume leagă acest sărut, rămîne cititorului să interpreteze, textul oferindu-ne doar indicii în acest sens: anii vechi, adică trecuți, deveniți istorie, cu anii noi, care urmează să vină dar care, textual, sunt deja trecuți și ei (în sensul, poate, că sunt la fel de previzibili în privința încărcăturii lor emoționale ca și cei care, trecînd deja, au devenit certitudine).
Poemul rămîne totuși unul al deznădejdii, al sentimentului de neîmplinire. Minuscula stea a fericirii, aprinsă pe cer (sau steaua fericirii, minuscul aprinsă pe cer, vom vedea
), este o metaforă cît se poate de cuprinzătoare, de plină de sensuri și simboluri. Oricum am lua-o, fie că ea, steaua, este minusculă, fie că aprinderea ei este minusculă (observați că poeta doar sugerează, lăsînd la alegerea cititorului concretul situației), viitorul rămîne unul incert, cu tot legămîntul care, potrivit primei strofe, nu ar fi trebuit să lase nicio urmă de neliniște cu privire la ziua de mine.
De observat noile valențe pe care le capătă adjectivul minuscul în postura, absolute inedită, de adverb. Bineînțeles, în funcție de interpretarea dată de fiecare cititor în parte rolului și rostului cuvîntului în text. Unii, probabil, nu vor fi de acord cu această valență. Eroarea lor
Sentimentul cititorului că poate zburda prin simbolismul vasiliscian fără a întîmpina opreliștile impuse de o prea abuzivă trimitere, prin text, la concluzii prestabilite de autoare este cît se poate de limpede în cea de-a treia strofă a poeziei. Dreptul iubitorului de poezie de a fantaza este neîngrădit.
Procedeul ales de autoare (magnific în simplitatea lui) este acela al jonglării cu virgula. Rupînd barierele tuturor canoanelor rigide cu care eram obișnuiți, Vasilica ilie transformă banalul semn de punctuație în instrument de creare a unor multiple posibilități de interpretare a textului.
Tu, în ochii tăi simt o lumină tandră, pare să-i spună iubitul. După cum e la fel de posibil ca poeta să se adreseze iubitului, reproșîndu-i fie că nu va reuși niciodată să recunoască în jocul propriilor ochi acea lumină tandră, fie că în jocul ochilor acestuia înflorește o mixandră pură. De ce mixandră (și nu micsandră), este o nebuloasă, și îi revine iarăși cititorului libertatea de a risipi dubiile așa precum iubitul risipește regretele prin intermediul lacrimilor pe care le varsă fără să știe de ce.
Strofa finală ne readuce oarecum încrederea în efectele curative ale sărutului. Zeiță născută printre pămînteni, poeta va cunoaște atît sentimentul morții, cît și al reînvierii, sub vraja parfumului aceleiași mixandre (rămîne întrebarea de ce nu micsandre, dacă nu cumva cititorul va fi soluționat între timp această dilemă). Simbolismul poetei nu se dezminte. Ea face doar vagi trimiteri. Îi rămîne tot cititorului să aleagă dacă zeița, sărutul, parfumul sau mi(x)csandra urmează să retrăiască clipa sub legămîntul sumei anilor vechi și noi împliniți, legămînt înnodat undeva pe la începutul poeziei prin ceea ce poeta denumea, încă din titlu, The last kiss.
Last but not least. Vasilica ilie e plină de surprize. Chiar dacă ne-a spus, tot în engleza atît de dragă ei, la revedere.
Noroc cu faptul că Good bye este mult mai ușor de ortografiat decît happy birthday. Cine știe ce ar mai fi ieșit.
Adio, Vasilica ilie!
Mă întreb dacă Europeea va reuși să-și revină după această pierdere.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
pentru ca vasilica si-a sters textele si astfel a disparut ultimul text de o duiosie incomensurabila, imi astern gandurile aici:
citind marturia cutremuratoare a vasilicii, am inceput sa cred din nou in minuni!
Mos Craciun Exista! Si este numai la ProTV!
Vasilica, "I wish you to walk hand in hand with jesus, on a private beach for two..." (South Park - nu ca ai sti ce inseamna :D )
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2008-01-07 03:32:24 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
anyway, nu cred ca vasilica va pleca... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2008-01-06 22:47:35 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
what about the tigre, liviu?!:)
make a better choice in the future, pls! be stronger for a stronger one!
a demain, mon ami cosmopolitan
...
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2008-01-06 22:42:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Ioana, Vasilica e importantă nu atît pentru mine, cît pentru Europeea. Iar dacă tot ne-a amenințat că pleacă, am zis să nu plece cu mîna goală... :)
Am citit propunerile. Ele înseamnă reguli. Iar regulile ar putea să-mi pericliteze "imunitatea". La asta nu te-ai gîndit? :)))
Curiosity killed the cat :))
Luchi, parcă mai contează explicațiile? Pierderea s-a produs! :)
Adrian, domnul Păpușă a plecat cu cele mai bune intenții. Nu știu cîte a rătăcit pe drum...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-01-06 21:28:25 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
liviu, pentru tine chiar este importanta vasilica, nu-i asa!?:)
however, am adus la cunostinta site-ului niste pareri personale despre cum ar trebui sa fie el, site-ul. poate iti arunci un ochi sclipind de inteligenta si propui ceva. iar cand ai timp, te astept si la mine la texte, la o vanturare de bani marunti. chiar sunt curioasa ce text la texte ti-ar iesi.
better late then never
... |
|
|
|
Postat
de catre
I BG la data de
2008-01-06 20:57:32 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Liviule, încerc câteva explicații:
1. Legat de titlu, acum câtăva vreme, Vasilica mi-a scotocit prin textele de pe Agonia, și a reușit să-mi găsească niște greșeli de dactilografiere, pentru care-i sunt recunoscător. Probabil, cu acea ocazie a dat și peste o scurtă lucrare intitulată ''Ultimul sărut''. Deși la vremea aceea n-am verificat daca a mai ulilizat cineva acest titlu și nici nu l-am brevetat, totuși Vasiliva ilie, în contextul omeniei de care a făcut atâta caz, n-a vrut să fie acuzată de cine șite ce delict...
2. Legat de părăsirea Europeei, am constatat o coincidență suspectă între momentul luării acestei hotărâri irevocabile și sugerarea de către comentatorii domnului Corbu, a înființării secțiunii ATELIER. Probabil, cu gândul la Agonia, unde n-a prea reușit să iasă din atelier, a decis să se retragă.
|
|
|
|
Postat
de catre
Luchi Tenenhaus la data de
2008-01-06 20:03:16 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
și când te gândești că atâția se plâng de lipsă de timp!
dar legea echilibrului funcționează, iată, în avantajul dvs. Felicitări, un text foarte util și care poate intra în istoria literaturii!
Postat de catre Stan Papusa la data de 2008-01-06 18:20:04
***
...Felicitări si d-voastră pentru pertinența acestui comentariu exegetic de o înalță factură care își merită timpul pierdut în alcătuirea sa, chiar dacă lipsa lui este nelipsită lipsă. Aveți toate șansele să fiți pomenit pe vreun cant de bibliografie în istoria literaturii.
A.A.A
pi es: Pe când vreun text cu reală valență creativă ieșit de sub mâna d-voastră, domnule Stan?
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2008-01-06 18:46:19 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radule, unde vezi tu ironia? E sinceritate 100% :)
Domnule Stan Păpușă (sper că n-am greșit diacriticele), legea echilibrului pare să-și fi revărsat binefacerile și asupra dumneavoastră, din moment ce ați avut timp să lecturați textul.
E adevărat că mie mi-a luat ceva mai mult să-l scriu. Să spunem dublu.
Apoi, pentru plăcerea sa și pentru (in)utilitatea gestului, cîte sacrificii nu face omul...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-01-06 18:43:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
și când te gândești că atâția se plâng de lipsă de timp!
dar legea echilibrului funcționează, iată, în avantajul dvs. Felicitări, un text foarte util și care poate intra în istoria literaturii! |
|
|
|
Postat
de catre
Stan Papusa la data de
2008-01-06 18:20:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un text de-o ironie ucigatoare
n-as vrea sa-ti devin vreodata mai antipatic decat iti sunt astazi
fara stea, desi merita 3
|
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-01-06 17:56:38 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|