FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
arbitraj. miza - curățarea site-ului
Text postat de Andrei Petre
cu referire la problemele de aici :

http://www.europeea.ro/atelierliterar/index.php?afiseaza_articol_nelogat=21971

Exact ieri vroiam să dau pe un alt site literar ideea la care s-a gândit și domnul Peia. Asta trebuie de făcut, pt a avea un spațiu virtual de calitate : să concepi un sistem prin care omul să fie obligat să își asume identitatea. In spațiul virtual la care m-am referit, o tipă cu ,,nume,, de comedioară romantică nu îl mai lăsa pe un tip care are un volum scos, postează cu numele lui, e cunoscut, a făcut ceva până acum, etc. Și m-am gândit : de ce să se permită acest amestec grețos de persoane, personalități și anonimi la limita patologicului ? Cui servește ? Nici măcar numărului crescut de click-uri, fiindcă, până la urmă, site-ul parazitat de prea multe non-valori ajunge un cerc închis, de nivel cultural scăzut, o simplă mahala cu pretenții pseudo-literare.

Eu, dacă mi-aș face un site și nu aș urmări să câștig bani din el, cum e cazul acestuia, care nici măcar nu e înscris în trafic.ro and stuff, aș proceda așa : când vrei să te înscrii pe site, îmi trimiți pe mail copie de pe buletin, numele tău real, tot. Și, la cerere, să poți publica sub pseudonim DE OM, dar să știi mereu că nu poți sări calul fără să îți fie dată în vileag identitatea (cât timp îți vezi de literatură rămâi anonim, dar dacă te apucă puseuri belicoase / caterincoase și te iei ba de unul, ba de altul să îți asumi consecințele). Nu să își permită un oarecare să jignească, la nesfârșit, sau să strice imaginea unui scriitor, a unui om care chiar face ceva.

Domnule Corbu, ați văzut care a fost reacția mea la ce se întâmplă aici : am atras atenția, în câteva rânduri, că nu e ok și m-am cărat, între timp am scos o carte, mulțumesc editurii Vinea pt încredere și omului de cultură Nicolae Tzone, aici intru extrem de rar, iar acum chiar cred că e important să spun aceste lucruri, poate intențiile dumneavoastră bune nu se mai opresc în modalitățile discutabile de acțiune, de până acum.

Mai bine faceți curațenie, schimbați regulamentul, țineți oamenii de valoare care își asumă identitatea. Până una alta, iată că Ioan Peia e scârbit, Ionuț Caragea e scârbit, eu m-am cărat și cu ce rămâneți în schimb ? Cu un pseudonim care nu va fi niciodată nimic în literatura română, și care, în afară de un umor plafonat și dubios, nu are nimic ?

Nu vă supărați, e doar o supoziție : am bănuiala că dumnevoastră sunteți, în realitate, Ecsintescu și reușiți, astfel, să vă împliniți fațeta ludic-agresivă pe care v-o simt. Altfel nu se explică.

Îmi cer scuze dacă greșesc în supoziția mea, numai bine tuturor și atenție ce oameni pierdeți și scârbiți și mai ales pt cine și ce !




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Elena, incep sa il inteleg pe Goebbels la faza cu pistolul, pe bune. :)
Si daca Hitler asculta muzica, bravo lui, se simtea macar bine. :)
Teoria ta nu tine, pentru ca este facuta dintr-o postura ingrozitor de minoritara daca pot sa spun asa. Societatea merge inainte si fara artisti. iar a spune ca 99% dintre oameni sunt sclavi e un risc mare dupa parerea mea. Asta e viitorul. Se ne obisnuim cu el si sa ne obisnuim cu ideea ca unii oameni s-au obisnuit mai repede.
Si crede-ma, cultura nu mai inhiba pe nimeni, de mult. Du-te intr-o scoala si vei vedea, deschide televizorul si vei vedea, iesi pe strada si vei vedea.
Criticul literar trebuie sa fie un om de PR sau nu va mai fi deloc, pentru ca nu este necesar. Atat si nimic mai mult, nu este pana la urma nicio problema.
Eu iti multumesc pentru aceste analize atente. Inseamna mult sa stiu ca ma citesti.


Elena Toma, iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Ma bucur sincer ca ai inteles atat de mult de aici si ma bucur ca vad si in tine aceleasi dorinte. Da, am citit cu mare placere cartea ta si am scris despre ea exact ce am simtit. Este un stil perfect adaptat publicului de astazi si este de admirat.
iti multumesc pentru ca ai trimis prefata, ma bucura aprecierile celor ce au citit. Astept cu nerabdare lansarea si te felicit pentru munca pe care o depui. E mare lucru. Iti multumesc de trecere.

Silviu, ma bucur ca ti-a placut si ca esti alaturi de mine. Observatia ta e cat se poate de adevarata. Voi medita pe aceasta tema. Iti multumesc.


Va multumesc de trecere si va mai astept in paginile mele

petre

 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-08-10 00:39:39
         
 
  da, merita sa lupti in directia asta.
o observatie... micuta:) traditia e marea problema nerezolvata a religiei...



 
Postat de catre silviu dachin la data de 2007-08-09 13:22:25
         
 
  Dacă rămânem închistați într-un stil greoi, cititorii ne vor respinge. Oamenii vor simplitate, oamenii caută divertisment. Dacă nu suntem în stare să le oferim asta, ei vor renunța la lucrările noastre.
.......

bingo, nea Petrică!
adevăr grăiși!
ai înțeles de ce în cartea mea Ființe dificil de fixat...am ales exprimarea simplă, fără cuvinte prețioase. te-ai prins matale că vreau să ajung la inima cititorului:)), măcar în roman să mă fac înțeleasă...:))
poezia, recunosc, o scriu mai îmbârligat, ca să zic așa. deh...acolo e alt tărâm:))

Ființe dificil de fixat suntem toți, în cartea mea am lăsat personajele să râdă de viață cum și viața râde de ele. sunt mandră de tine și mă simt onorată că ai acceptat să prefațezi și cartea mea.
în septembrie, la București, iubitorii genului îți vor asculta prezentarea pe care o vei face, așa cum numai tu simți și reușești să te adresezi publicului.
am trimis multor personalități prefața scrisă de tine. toți au fost încântați și așteaptă cu nerăbdare să te întâlnească pentru a-ți adresa felicitări.
.........................
Dacă vrem să facem critică literară, să o facem din perspectiva cititorului. Aceștia nu se tem de cuvintele mari, pentru că știu că nu sunt obligați niciodată să aducă argumente. Noi de ce ar trebui să fim? Libertatea este adevărata comoară, și doar libertatea ne permite să dărâmăm miturile și să ne așezăm pe noi înșine în loc. Poate că, până la urmă, vom învăța și noi să tratăm viața cu o doză de superficialitate atât de necesară. Cuvintele vor ieși atunci mult mai ușor la iveală și noi nu vom mai fi șocați de propriile idei. Până la urmă, orice e posibil, totul s-ar putea să fie adevărat

cu toată admirația. o stea!
elena toma
 
Postat de catre ambigua departare la data de 2007-08-09 12:18:18
         
 
  Cultură și rezistență sau negarea criticii ca PR

””Cat despre sclavie: este usor sa credem ca totul e o conspiratie, este usor sa credem ca altii ne controleaza destinul. Te asigur eu insa ca nu e asa. Suntem liberi si deci suntem responsabili. Sa ne asumam libertatea si sa spunem exact ceea ce credem. Multumesc pentru vizita si pentru timpul acordat.””

Departe de mine ideea de a crede că totul este o conspirație. Eu constatam doar o situație de fapt pe care unii o conștientizează alții nu. Iar în timpurile moderne nici nu mai poartă numele de sclavie. Sunt doar cetățeni mancurtizați ideologic în unele părți ale lumii, brenduiți în altele, aproape roboți, așadar convenabili tehnostructurilor. Se scoală, merg la serviciu, merg la cumpărături, cumpără ce au fost îndoctrinați să cumpere, consum㠔”hapcultor㔔 (e un cuvânt inventat de mine spre a desemna ””cultura”” sub formă de ””pastile”” sau ””hapuri”” ușor de digerat, și au senzația că sunt liberi!!! Parcă se și spune fericiți cei săraci cu duhul.

Rezistența la înregimentarea de tip ideologic s-a realizat cultural. Subtextul era totul. Subtextul îi aducea la disperare pe cenzorii culturnici. Tot prin cultură se rezistă și în fața hiperconsumismului brenduit. Greu dacă nu imposibil ca un brenduitor să înțeleagă profunzimea versului ””Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”” ori ca să iau din pagina de față, din excelentul poem al Ioanei Barac Grigore, forța corozivă a versurilor:

”” apoi se da o bataie culorile piratilor savarsesc conventia chioara
hrana chei convulsii repulsii miresme anorganice nimic absolut nimic
actorii isi vara genunchii in stanca poate chiar se vor prinde de maini
stanca incepe sa creasca o dospeste sudoarea de subsuori naclaite””

Cultura, marea cultură pe lângă bucuria și plăcerea pe care le produc, prin rezonanță, celor capabili să rezoneze, reprezintă și o formă de rezistență, de atitudine, de sfidare a forței brute ideologice ori brenduite. Ea, cultura, îi complexează pe așa zișii puternici ai zilei care se cred adevărați ””stăpâni de sclavi””. Constrângerile de tot felul, pe care acești despoți ai forței brute pe care o utilizează chipurile în interesul nostru și în virtutea cărora impun și chiar ucid, ei bine, constrângerile de tot felul se disipă practic în fața unui vers de tipul
”” Raspunsul prieteni e vanare de vant,
Raspunsu-i vanare de vant””

De aceea culturnicii de aici ori de aiurea înnebunesc. Cultura îi sperie și îi complexează. Cultura eliberează omul.

Din păcate frustrările culturale în loc să-i determine să aspire la cultură (ziarele de astăzi relevă un fapt extraordinar: Hitler asculta în secret muzica acelora pe care îi dorea șterși de pe fața pământului!!!) pe unii îi înrăiește și mai mult. Istoria consemnează chiar vorbele unui celebru propagandist nazist care spunea că atunci când aude de cultură îi vine să scoată pistolul….
Poate nu aș fi insistat așa de mult asupra textului tău însă pistolul de la tâmpla câinelui, și aici este mare păcat să se afle, poate oricând să se afle la tâmpla unui om. Și este un la fel de mare păcat.

Iată, printre altele de ce este nevoie de comentarii critice înțelese nu ca branduri mercenare ci ca atitudini evaluative, conștiințe vii și treze. Pentru că, altfel, istoria neagră a hecatombelor se poate repeta.
Iar criticii pot fi, poate, orice altceva numai simpli PR nu. Nu includ aici mercenarii.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-08-09 11:38:56
         
 
  Mihail, ma bucur ca ti-a placut textul. Da, nu conteaza aprecierile sterile, conteaza cititorii. Iti multumesc pentru trecere si pentru cum ai receptat acest text.

Miruna, argumentul e unul singur: cititorii. Multumesc de trecere.

Elena, exemplul oferit de tine este savuros. E remarcabil cand vezi ca un tanar spune cu sinceritate ceea ce gandeste. Te asigur ca si eu prin clasa a 12-a ma gandeam la fel, si nu o data. Multumesc pentru ca m-ai trimis la un blog pe care il voi citi in viitor.
Cat despre sclavie: este usor sa credem ca totul e o conspiratie, este usor sa credem ca altii ne controleaza destinul. Te asigur eu insa ca nu e asa. Suntem liberi si deci suntem responsabili. Sa ne asumam libertatea si sa spunem exact ceea ce credem. Multumesc pentru vizita si pentru timpul acordat.


Va mai astept


petre
 
Postat de catre Andrei Petre la data de 2007-08-09 09:23:55
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Marketig și cultură sau banul și dictatura manelelor


Dictaturile iau diverse forme. Adică se adaptează. Dictatura ideologică, dictatura banului, dictatura "celor puternici", dictatura prostului gust, dictatura majorității numită pompos și perfid democrație, în fapt, cele mai multe democrații fiind demagograții manipulatorii, dictatura marketerilor, etc. ele, dictaturile, văd individul înregimentat în mase de manevră, așa zise grupuri țintă.

Mulți își găsesc fericirea în această înregimentare.

Dacă acceptăm ideea că individ înseamnă individualitate și că fiecare trăitor al planetei este o individualitate "unică" putem accepta și ideea că există individualități care își pot conștientiza statutul și valoarea. Unele dintre aceste individualități aspiră la statutul de elite ori chiar fac parte dintr-o astfel de categoremă. Dacă marketingul se adresează maselor, markerul cultural fiind utilizat ca un fel de substitut cultural, în scopul creșterii cifrei de afaceri, adevărata cultură se adresează elitelor. Pentru elite, pentru inițiați, criticul veritabil fiind o astfel de individualitate, literatura înseamnă provocare intelectuală, analiză sinteză, perceperea sensurilor, a subiacenței, înseamnă văzutul mai departe, înseamnă construcție și reconstrucție, înseamnă bucuria și plăcerea creației. Pentru marea masă de indivizi brenduiti, această literatură va rămâne ignorată. Literatura comercială, cu lectori pasivi, achizitori de surogate culturale și incapabili să emită judecăți de valoare, indivizi care se înregimentează în branduri, și pentru care "literatura" de multe ori reprezintă somniferul sine qua non, pare a le fi destinată. Cu rezultate "benefice" pentru diverșii stakeholderi participanți la acest târg globalizat. Panem et circensis marketizate. Cifrele de afaceri cresc, sclavii au sentimentul libertății, dictaturile își văd liniștite de treabă și toată lumea este fericită. Adenauer avea dreptate : "toți ne naștem sub același cer însă nu toți avem același orizont"


Am întâlnit pe un blog* următorul text:

"In aproximativ o luna de zile, sustin mult-prea-temutul (pentru altii inafara de mine) bacalaureat. Ok, toate bune si frumoase. Nu vreau sa fac performanta, dar vreau sa intru la facultatea de Informatica, asa ca trebuie catusi de putin sa invat.
Zis si facut ! Am facut un test, doua, trei (…) saptezeci … Trecand peste toate, n-am avut nici o problema in rezolvarea cerintelor, pana dau de poezii scrise de dobitoci (in general, moderniste). Citez :
"Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf
de sub scoarta in lamura dau.
Stihiile, ele mai cred in obsteasca porunca
Eu trepte in sus - nu reiau."
Lucian Blaga, Ecce Tempus
Sincer nu am inteles, si nu voi intelege NICIODATA nimic din versurile de mai sus; ceea ce ma oftica pe mine este faptul ca dupa N ani de cand s-a scris poezia, si alti M ani de cand scriitorul a intins copita, vin criticii literari si-si dau cu parerea :

“Nuuu .. ca el defapt a vrut sa scrie despre incognoscibilitatea relatiei interspatiale, dar este metamorfozata in hyperion care (…)”
Aloooo ! Dupa ce ca poeziile astea ma fac sa ma dau cu capul de perete, mai veniti si voi si va dati cu parerea, de tot ce am incercat eu sa inteleg din text se spulbera.
Exemplele pot continua, de la Eminescu pana la Vadim Tudor; intrebarea mea, de final este : Exista cineva, care intr-adevar intelege ce se vorbeste in poezii, si mai ales in criticile literare ?"

Probabil se va realiza ca un bun sau foarte bun informatician. Însă, în opinia mea, fără cultură, va fi un sclav. Chiar dacă un sclav de elită!!!

Cultura doar te face liber


*http://209.85.135.104/search?q=cache:XXgLvbZHVqAJ:ciorapel.haipa.ro/2007/05/23/poezia-si-critica-literara/+critica+literara+2007&hl=ro&ct=clnk&cd=8&gl=ro&lr=lang_ro

NB. Sunt prea multe afirmații amendabile în textul colegului nostru, pe de o parte iar pe de altă parte disponibilitatea sa de a le susține este atât de redusă, ( concluzie reieșită din alte intervenții) probabil din graba trăirii, încât m-am limitat la o replică generală și mai puțin la una aplicată pe text.
 
Postat de catre Elena Stefan la data de 2007-08-09 07:05:23
         
 
  Erata: Bucirea- M.Buricea/...  
Postat de catre dima.m miruna la data de 2007-08-09 05:37:47
         
 
  Un text pe care l-am citit cu sufetul la gura, de la inceput pana la sfarsit, o lectie pentru multi editori de pe Europeea...
Operele literare sunt produse ca oricare altele, destinate consumului. Oricine produce fara a se gandi la gusturile consumatorilor risca sa ramana cu aceste produse pe stoc. In cazul creeatiilor, produse pe stoc inseamna creeatii necitite, neinteresante....
Textul de fata ar trebui sa schimbe viziunile editorilor.
Alegerea textelor care se citesc, pe Europeaa, nu se face dupa stelele acordate, ci dupa numarul de accesari facute de cititori.
Unii editori considera calitatea unor texte numai dupa gusturile lor, netinand seama de placerile si gusturile cititorilor...
Am spus-o de mai multe ori, valoarea unei opere nu o stabilesc criticii de tot felul, ci piata, adica cititorii.

(Mihail Bucirea)

Nu pot sa ma abtin citind acest comm/...

Dacă vrem să facem critică literară, să o facem din perspectiva cititorului. Aceștia nu se tem de cuvintele mari, pentru că știu că nu sunt obligați niciodată să aducă argumente.
(Andrei Petre)

Sincer nu gasesc sensul acestei afirmatii!

Libertatea este adevărata comoară, și doar libertatea ne permite să dărâmăm miturile și să ne așezăm pe noi înșine în loc. Poate că, până la urmă, vom învăța și noi să tratăm viața cu o doză de superficialitate atât de necesară. Cuvintele vor ieși atunci mult mai ușor la iveală și noi nu vom mai fi șocați de propriile idei. Până la urmă, orice e posibil, totul s-ar putea să fie adevărat: Cea mai bună carte scrisă vreodată... ar merita să fie vândută în mai multe exemplare decât Biblia.!(Rebel, Inc. despre Trainspotting).

(Andrei Petre)

Nici aici nu gasesc sensul/...


Poate ca ideea ar fi asta: sa lipim un poster in loc de argumente!

Nu trebuie să spui ceea ce a vrut să spună autorul, trebuie să spui ceea ce crezi că vor înțelege cititorii. Oamenii care se regăsesc în critica literară o apreciază, pentru că astfel comportamentul lor este justificat. Nu este o rușine să căutăm justificări. Criticul literar este la rândul lui om și caută de multe ori justificări. Iată de ce, înainte de a scrie, trebuie să dorești să-ți impresionezi cititorii.

(Andrei Petre)

Insa ce poster? Hm.../...

Oamenii pendulează între extreme. Ființa noastră nu poate rămâne în concordanță cu propriile opinii. Haosul este foarte important, pentru că doar haosul ne poate caracteriza. Ne schimbăm părerea foarte repede, trecem de la o stare la alta în funcție de evenimentele din jurul nostru. Criticul literar trebuie să scrie gândindu-se la momentul în care oamenii vor citi, încercând să le anticipeze reacțiile.

Un glob de cristal?

Revenind sobru peste text: nu am gasit nicio logica, nu am gasit nicio rezolutie/...


Relația dintre autori și critici este foarte importantă, la fel cum este importantă relația dintre autor și cititorii să. Nu poți impresiona dacă nu ești plăcut, nu te poți apropia de cititorii tăi dacă ei te consideră enervant. Nu vorbi în numele tău, vorbește în numele lor.

(Andrei Petre)

Sunt total confuza/...

Asa si textul de fata/...

Alte pareri sunt binevenite/...

 
Postat de catre dima.m miruna la data de 2007-08-09 05:35:24
         
 
  Un text pe care l-am citit cu sufetul la gura, de la inceput pana la sfarsit, o lectie pentru multi editori de pe Europeea...
Operele literare sunt produse ca oricare altele, destinate consumului. Oricine produce fara a se gandi la gusturile consumatorilor risca sa ramana cu aceste produse pe stoc. In cazul creeatiilor, produse pe stoc inseamna creeatii necitite, neinteresante....
Textul de fata ar trebui sa schimbe viziunile editorilor.
Alegerea textelor care se citesc, pe Europeaa, nu se face dupa stelele acordate, ci dupa numarul de accesari facute de cititori.
Unii editori considera calitatea unor texte numai dupa gusturile lor, netinand seama de placerile si gusturile cititorilor...
Am spus-o de mai multe ori, valoarea unei opere nu o stabilesc criticii de tot felul, ci piata, adica cititorii.
Un vot pentru un text care spune multe!
 
Postat de catre Mihail Buricea la data de 2007-08-09 04:47:36
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE