|
|
|
|
|
|
|
|
|
Absență |
|
|
Text
postat de
Adriana Moldovan |
|
|
Ca un sânge amorțit
presar ritmul pașilor plecați printr-un anotimp
atât de convențional accesibil altor iluzii,
alerg după nodul din gât
pentru a-l arunca în secera lumii hrană.
Străzile mă cheamă patetic
rostogolind visări în zăpada risipită,
blocurile zac tremurând pocalul zilelor
dintr-o iarnă agonică,
trenurile încă mai străbat rătăcita gară
a unui simplu ieri.
Ca un sânge lipsit de scrupule
desenez inima, aburind cuptorul geamului spart,
colțul de timp al neschimbatului perete albastru
îl aplec și îl închid nefiresc
în firul atâtor nisipuri, împletind secunde răvășite.
Atât de străină în absența umbrei ce-mi tăcea
partea nenăscută a nopților
număr așteptări frânte.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
adriana, aceasta absenta este intradevar apasatoare, mai ales in penultima strofa, unde cuvintele sunt incarcate de sentimente...
frumos si finalul, cu acele asteptari frante pe care le cunoastem cu totii atat de bine...
felicitari
am citit cu placere
petre |
|
|
|
Postat
de catre
Andrei Petre la data de
2007-03-05 23:27:01 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|