Ansamblul de conexiuni care se stabilesc în mod voit sau nu, între diferitele activităţi sociale şi economice, alcătuiesc o reţea densă şi complicată ale cărei elemente se asociază, având ca rezultat cumulul şi amplificarea unor efecte aşteptate, dar şi apariţia unor efecte imprevizibile; odată cu trecerea timpului, acestea determină la rândul lor, o multitudine de alte schimbări cu consecinţe previzibile sau nu. Este foarte important să se anticipeze cât mai bine toate aceste urmări, pentru a se stimula producerea efectelor şi consecinţelor favorabile şi, în acelaşi timp, pentru a se evita pe cât posibil cele nefavorabile.

            În urma studiilor întreprinse, specialiştii în domeniu şi nu numai, au sesizat producerea efectului de sinergie. Cu toate că “sinergia” este un cuvânt destul de rar întâlnit în formele curente de exprimare, semnificaţia lui este binecunoscută de omenire, iar efectul său în plan social şi economic a fost simţit şi conştientizat de-a lungul timpurilor, încă de la primele forme de asociere a oamenilor...

            Apar, în mod inevitabil, întrebările: “Cum sau cu cât creşte puterea, respectiv efectul  acţiunii simultane a două  sau mai multe persoane respectiv efecte  care acţionează împreună? “...

            Oare, “efectul (sau puterea)  acţiunii simultane”  va fi egal cu suma  celor două sau mai multe  “efecte”   care s-au  asociat? ...  Va fi mai mic?  ...  Va fi  mai mare ? ...

            Considerăm că răspunsurile la aceste întrebări  le vom percepe fiecare, chiar şi singuri, după ce vom  analiza împreună: ... ce este sinergia ? ... cum se realizează ? ... cum se poate amplifica (sau diminua) efectul de sinergie în cadrul deciziilor manageriale? 

            Conceptul de sinergie contribuie la constituirea unui nou tip de demers în domeniul managementului capabil să dezvolte tratări de ansamblu în cadrul proceselor decizionale complexe.

            Deciziile orientate pe sinergie trebuie să urmărească obţinerea unor efecte pozitive amplificate în urma acţiunii simultane a mai multor factori, astfel încât efectul obţinut să fie mai mare decât suma efectelor produse de fiecare factor în parte.

            Cuvântul “sinergie”  este de origine greacă, fiind format din cuvântul “sin” care înseamnă “cu” sau “împreună cu”  şi din cuvântul “ergon” care se traduce prin “muncă” sau “a munci”. În traducere literară, cuvântul  “sinergie” are semnificaţia de “muncă împreună” şi defineşte efectul sporit ce se poate obţine prin acţiunea simultană a mai multor elemente psihologice, fizice, biologice, economice, sociale etc. Particularizând, se pot distinge mai multe categorii de sinergie:

8       sinergia biologică defineşte efectul combinării părţilor organismelor vii într-o entitate viabilă;

8       sinergia fizică: reprezintă efectul la nivel de ansamblu care rezultă din acţiunea simultană a mai multor componente fizice; de exemplu, în cazul unui utilaj sau mijloc de transport, sinergia reprezintă efectul de mişcare ce se produce ca rezultat al funcţionării simultane a fiecărei componente fizice conform unei logistici bine definite;

8       sinergia economică: măsoară efectele valorice diferite ale ieşirilor în raport cu efectele valorice ale intrărilor în procesul de producţie sau al prestărilor de servicii.

            Pentru realizarea acestor efecte trebuie să existe o bază psihologică, o idee creativă, un spirit uman, adică o sinergie psihologică.

            În activităţile economice, nici o categorie de sinergie nu este posibilă fără ideile creative ale cercetătorilor, proiectanţilor sau fără “know-how”-ul  specialiştilor în domeniu şi al managerilor.

            Procesele decizionale complexe orientate pe sinergie au în vedere “combinaţia optimă” a funcţiilor şi  efectelor individuale ale  fiecărei componente ale unui  ansamblu  pentru a  obţine efecte mai mari decât suma efectelor componentelor. Mai concret, nu combinaţiile de efecte ale unor elemente ce se completează trebuie să constituie obiectivul unei decizii complexe, ci urmărirea integrării optime a componentelor şi a relaţiilor într-un sistem astfel încât să se obţină efecte (rezultate) favorabile maxime.

            De aceea, este bine de remarcat faptul că legile matematice nu se mai verifică în cazul sinergiei!  Unele  definiţii  acceptate mai mult sau mai puţin, în sensul că sinergia s-ar putea exprima prin relaţiile matematice:  “1 + 1 = 3 - efect”  sau  “2 + 2 = 5 - efect”  pot induce uşor în eroare pe cei care doresc să înţeleagă fenomenul de sinergie, deoarece s-ar sugera astfel că sinergia ar fi întotdeauna pozitivă şi că s-ar produce automat. În realitate, din analiza mai profundă a fenomenului, s-a constatat că destul de des sinergia produsă este şi negativă, natura şi amploarea ei depinzând foarte mult de activitatea creativă, cunoştinţele, aptitudinile şi puterea de decizie a managerilor, în special, şi a tuturor celor implicaţi în realizarea obiectivelor strategice, în general.     

            În domeniul economic şi al afacerilor, la proiectarea strategiilor se are în vedere amplificarea efectului de sinergie şi obţinerea unor valori cât mai favorabile pentru categoriile economice de: profit, cifră de afaceri, rentabilitate, eficienţă, productivitate ş.a. în sensul maximizării, sau de  costuri, cheltuieli ş.a. în sensul minimizării lor.

            Factorul timp  constituie un criteriu de referinţă deosebit de important întrucât trebuie avut în vedere momentul realizării nivelului optim de integrare a efectelor favorabile posibile, adică momentul (perioada) în care se declanşează potenţialul maxim de sinergie, deoarece acesta este variabil în timp ca urmare a caracterului dinamic al influenţei elementelor componente şi a conjuncturii economico-sociale şi chiar politice.

            În exemplul care urmează vom vedea ce probleme apar privind influenţa criteriul sinergetic în alegerea unei strategii de diversificare a programului de producţie al unei companii, strategie impusă de concluziile unor cercetări de marketing.

            Pentru a obţine rezultate economice pozitive, este esenţial ca orice companie să reuşească să întocmească un program de producţie potrivit potenţialului său de execuţie (resurse materiale, umane, financiare şi tehnice) astfel încât efectul integrării prin acţiunea lor simultană să fie cel mai mare posibil, deci efectul sinergetic să fie cât mai mare. În acest scop se va urmări maximizarea rezultatelor în toate activităţile aferente, de la cercetarea-proiectarea unor produse noi sau modernizarea celor existente, la elaborarea tehnologiilor, programarea, lansarea şi urmărirea producţiei, realizarea controlului tehnic de calitate şi ambalarea în cele mai bune condiţiuni.

Efectele sinergetice nu vor putea fi însă nici cuantificate, nici prezise,  dar rezultatele se pot analiza într-un spaţiu tridimensional constituit din:

¨       ariile funcţionale implicate (administraţie, finanţe, marketing, producţie, cercetare-proiectare);

¨       tipurile de sinergii aferente (sinergia managementului, a investiţiilor, producţiei, desfacerii);

¨       amploarea sau intensitatea potenţialului sinergetic pentru care se fac aprecieri sub formă de calificative, simboluri sau chiar valori numerice estimative.

            Studiile şi analizele efectuate au condus la concluzia că cel mai mare potenţial sinergetic îl are activitatea de marketing! Cu cât directorii (managerii) de marketing manifestă mai mult profesionalism în activitatea lor, cu atât scade riscul deciziilor greşite şi se poate prevedea un nivel mai ridicat al sinergiei managementului. De asemenea, nivelul sinergiei vânzărilor noilor produse sau al celor modernizate este ridicat, deoarece acestea prezintă caracteristici calitative mai bune fiind mai adaptate la exigenţele consumatorilor şi vor fi deci mai solicitate de aceştia. În acelaşi timp, este posibilă o sinergie pozitivă a operaţiilor şi a producţiei, mai ales în cazul producţiei în serii mari,  deoarece asigură o utilizare mai bună a utilajelor şi instalaţiilor. Utilizarea unor agregate multifuncţionale creează posibilitatea unei sinergii a investiţiilor. Tot în domeniul investiţiilor se poate mări potenţialul sinergetic prin folosirea în comun, în cadrul unor activităţi, a unor clădiri, birouri, laboratoare, aparate şi chiar forţă de muncă ce erau utilizate incomplet. Cercetarea-proiectarea oferă şansa unei sinergii pozitive prin contribuţia adusă de cercetători şi proiectanţi la realizarea noilor produse sau la reproiectarea lor,  precum şi prin utilizarea aparaturii de testare şi a echipamentelor de laborator. Activităţile financiare şi administrative au, de asemenea, un înalt potenţial sinergetic financiar şi managerial care se manifestă la nivelul compartimentelor şi la nivel de ansamblu.

Având în vedere potenţialul sinergetic al fiecărei alternative decizionale şi/sau strategice, nivelul acestuia poate constitui unul din criteriile de selectare a unei alternative din mai multe posibile. Prin urmare, conform atributului de previziune, managerii de succes se remarcă şi prin abilitatea ca prin deciziile ce le adoptă să contribuie la realizarea unor efecte sinergetice pozitive cât mai mari şi la diminuarea pe cât posibil a efectelor sinergetice negative care pot să apară.

            Dacă în cazul strategiilor de diversificare a activităţii în cadrul unei firme economice şi în cazul strategiilor de fuzionare a două sau mai multe firme sunt de aşteptat efecte sinergetice pozitive în toate ariile funcţionale, în cazul integrării acestora în noile structuri organizatorice pe care le generează, este necesară o deosebită atenţie din partea managerilor pentru a evita efectele sinergetice negative ca urmare a noilor sarcini şi structuri organizatorice.

            Se impun măsuri adecvate pentru corelarea activităţilor şi sarcinilor care revin fiecărei unităţi structurale astfel încât să conducă la o cât mai bună integrare a lor la nivel de ansamblu cu costuri de coordonare inter- şi intra-departamentale cât mai mici.

            Efectele sinergetice economice sunt dificil de cuantificat sau de măsurat.

            Una din posibilităţi o constituie măsurarea influenţelor sinergetice asupra unor criterii economice variabile şi asupra unor indicatori economici. Astfel, sinergia se poate estima prin determinarea unui procent în care poate creşte volumul vânzărilor, ori ca procent în care pot scădea costurile, sau cu ce procent se poate modifica numărul consumatorilor, cu cât se va mări sau diminua   într-o anumită perioadă de timp  eficienţa economică, rata rentabilităţii etc.         

            Estimarea efectelor sinergetice ca urmare a adoptării unor măsuri, decizii şi strategii depinde în mare măsură  de factorul timp  dar şi de o multitudine de alţi factori ce nu pot fi controlaţi, măsuraţi sau prevăzuţi în totalitate, conducând la situaţii de incertitudine şi risc. Marketingul îndeosebi, se confruntă în permanenţă cu aceste tipuri de situaţii decizionale, generate de multitudinea de factori (determinanţi) endogeni (din interior: resursele umane, materiale, financiare şi informaţionale,  volumul producţiei, gradul de înzestrare tehnică, interesele factorilor de decizie ş.a.) şi factori exogeni (din exterior:  cererea, oferta, concurenţa, fenomenele atmosferice, conjunctura economică, socială şi politică).

            În concluzie, în cadrul deciziilor individuale şi de grup pe care le adoptă persoanele implicate, de la specialist şi până la manager general, ca factori umani implicaţi în sistemul elementelor de realizare a unei strategii (de orice tip), este necesar să se acorde mai multă atenţie elementelor de maximizare a efectelor sinergetice pozitive şi, totodată, să se evite pe cât de mult posibil elementele de generare a unor efecte sinergetice negative. Numai astfel se va ajunge la un real succes care să genereze succes… atât în activitatea economică, socială, cât şi politică.