LITERATURA ONLINE
 
POEME

Stiu puritatea


Stiu, puritatea nu rodeste
Fecioarele nu nasc copii,
E marea lege-a macularii
Tributul pentru a traii.


Albastri fluturi cresc omizi,
Cresc fructe florilor în jur,
Zapada-i alba neatinsa,
Pamantul cald este impur.

Neprehanit eterul doarme,
Vazduhul viu e de microbi,
Poti daca vrei sã nu te nasti,
Dar daca esi te si ingropi.

E fericit cuvantu-n gând,
Rostit, urechea il defarma,
Spre care o sã mã aplec
Din talgere - vis mut sau faima?

Intre tacere si pacat
Ce-o sã aleg - cirezi sau lotusi?
O, drama de-a muri de alb
Sau moartea de-a invinge totusi...


 


Despre tara de unde venim


Hai sã vorbim
Despre tara de unde venim.
Eu vin din vara,
E o patrie fragila
Pe care orice frunza,
Cazand, o poate stinge,
Dar cerul e atat de greu de stele
C-atarna uneori pan' la pãmânt
Si daca te apropii-auzi cum iarba
Gadila stelele razand,
Si florile-s atat de multe
Ca te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Si sori rotunzi atarna
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseste decât moartea,
E-atata fericire
C-aproape ca ti-e somn.


 


Delimitãri


Noi, plantele,
Nu suntem ferite nici de boli
Nici de nebunie
(N-ati vãzut niciodata o planta
Pierzandu-si mintile
Si reintrand cu mugurii în pãmânt?)
Nici de foame,
Nici de spaima,
Nici de inchisori
(N-ati vãzut niciodata o tulpina
Galbuie, agatata de gratii?);
Singurul lucru de care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.


 


Poate cã mã viseazã cineva


Poate ca ma viseaza cineva -
De aceea gesturile
Imi sunt atat de moi
Si de nedeterminate,
Cu scopul uitat
La jumatatea miscarii,
Grotesc,
De aceea contururile mi se sterg
Secunda cu secunda
Si faptele mi se topesc...
Si poate cel ce ma viseaza
E smuls din cand in cand
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viata lui
Adevarata,
De aceea ma-ntunec
Suspendata uneori
Ca de un fir care se topeste de nea,
Fara sa stiu
Daca va mai adormi vreodata
Ca sa mi se mai intample
Ceva.


 


Se face noapte


Se face noapte în genunchi,
Se insereaza langa buze...
Pe orice zare cel putin o stea
Si zarile zambesc lehuze.

Din orice munte cel putin un soarec --
Toti muntii lumii au nãscut cuminti.
O multumire generala
Peste scrasnitul meu din dinti.

Sã mã-nconjoare alte zari
De suferinta mai cabrate,
Sã piara muntii neinstare
A trece în eternitate,

S-apuna ochii mei modesti,
Sã mi se stinga-n jur paunii,
Doar plansul sterp sã nu mi-l rup
De marginea perfectiunii...


 


Obosealã


Ce morti cuminti avem!
Nu izbucnesc prin vulcani,
Nu se clintesc de sub zidurile
Intemeiate de ei.
Se lasa inchisi în statui
Cu gesturi cioplite de altii,
Se lasa-nhamati în drapele
Pe drumuri necunoscute,
Se lasa arati si putrezesc constiincios
Sã hraneasca pamantul.
Ce morti cuminti avem,
Si obositi.

 
Ana Blandiana



BACK
 

COMENTEAZĂ
| MEMBRI DE ONOARE | SPONSORI | SUMAR | PRIMA PAGINA | PUBLICITATE |  
| CAUTA | CONTACT| COPYRIGHT | REDACTIA | ARHIVA | LINKURI | WEB-CAM |
Nr. Pilot
  *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR **** *** *** VA INVITAM: ATELIER LITERAR ****