Tema pe care doresc s-o abordez în

aceste rânduri, posibil, nu se încadreazã

 în canoanele tematice ale revistei „Europeea”.

 Considerându-mã însã un european nu doar

 geografic, sper sã aud şi pãrereile altora

privind problemele puse în discuţie.

În ultima perioadã de timp românii basarabeni sunt învinuiţi de fraţii lor din dreapta Prutului cã vorbesc o limbã românã pocitã, utilizând în vocabularul lor cuvinte de origine slavã şi cã în general, aceştia nu mai doresc sã recunoascã existenţa în spaţiul basarabean a limbii române. Undeva pe un site cu numele club.ro am citit şi pãrerea cã românii din partea dreaptã a Prutului ar fi împotriva unirii celor douã maluri anume pe acest motiv. Cicã moldovenii sunt pentru unirea cu Rusia pentru cã „moldoveneasca” lor la origine e mai aproape de rusã.

Ar putea ca aceste voci dosite în rândurile siturilor virtuale sã conþinã mult adevãr, adevãr care nu poate fi negat şi cu atât mai mult pus în discuţie. Dar sã privim lucrurile de pe poziţia celuilalt adevãr, aceluia care reprezintã realitatea Republicii Moldova vizavi de respectiva problemã.

Moldovenii basarabeni vorbesc limba românã aşa cum o vorbesc, deoarece o fac inconştiient, influienţaţi fiind, da, de spiritul rusesc care dominã cel mai mult în societatea basarabeanã. Pentru cã acesta prevaleazã în majoritatea satelor, dar mai ales a oraşelor din stânga Prutului. De la 1989 încoace, când au fost adoptate primele acte legislative privind funcţionarea limbilor pe teritoriul ţãrii, de la declararea limbii „moldoveneşti” drept limbã oficialã a statului R. Moldova, alolingvii duc o luptã înverşunatã pentru pãstrarea influienţei limbii ruse în uzul nu doar oficial. Şi trebuie sã recunoaştem, nu fãrã succes.

În R. Moldova, e adevarat, cu acceptul demnitarilor de stat, a fost admisã deschiderea a unui numãr mare de posturi de radio şi TV, care îşi difuzeazã emisiunile doar în limba rusã. Susţinute de structuri nestatale din spaţiul Federaţiei Ruse acestea urmãresc scopul denaţionalizãrii poporului bãştinaş, punerii în capul mesei a limbei ruse şi diminuãrii rolului limbii române în toate sferele activitãţii economice şi sociale. Potrivit unui raport fãcut public de Centrul de monitorizare a spaţiului informaţional din Republica Moldova, SIMON, în prezent în Basarabia activeazã 69 posturi de radio şi televiziune difuzate prin eter. Din numãrul total al acestora doar 16 au programe proprii, restul retransmiţând cu inserţiuni proprii programele altor posturi streine. Potrivit raportului nominalizat din numãrul total al posturilor retransmise 43 sunt produse în Federaţia Rusã, 4 în România, restul în alte ţãri.

În presa scrisã situaţia este similarã. Cele mai mari tiraje le au ziarele „Argumentî i factî” („Argumente şi fapte”), „Komsomolskaia Pravda” („Dretatea komsomolistã”), „Trud” (Munca”), etc, toate editate la Moscova şi care includ câteva pagini scrise tot în rusã ce insereazã materiale din cotidianul R. Moldova. La acestea se aliniazã alte ediţii periodice de limbã rusã cu difuzare republicanã editate de Chişinãul independent şi suveran. Dupã care vin sã completeze spaţiul informaţional aşa zisele publicaţii periodice independente editate în teritorii, dar care pentru a exista financiar sunt puse în situaţia de a apare în douã limbi, rusã şi românã. În paginele unora dintre ele prevaleazã materialele scrise în rusã deoarece acestea poartã un caracter publicitar.

Numãrul ziarelor forte de limbã românã este destul de mic în raport cu proporţia populaþiei bãştinaşe, acestea mai fiind şi inaccesibile cititorilor de limbã românã pe motivul sãrãciei lor. Dar şi ele nu rareori se confruntã cu mari probleme financiare, majoritatea agenţilor economici preferând sã ofere publicitatea plãtitã ziarelor de limbã rusã. Sãptãmânalul independent „Timpul”, bunãoarã, cel mai îndrãgit ziar de cãtre cititorul de limbã românã, anunþa acum circa un an cã se confruntã cu mari probleme financiare, propunând bãºşinaşilor înstãriţi sã perfecteze abonamente pentru rudele şi cunoscuţii lor care nu dispun de banii necesari.

La Bãlţi, oraş situat în partea de nord a republicii, cu o poulaþie de circa 150 mii de cetãţeni, 60 la sutã dintre care sunt moldoveni, este editat un singur sãptãmânal independent de limbã românã, care permanent se confruntã cu probleme financiare. Bãlţenii citesc însã cu interes hebdomadarul independent „Spros. Predlojenie”, ceea ce în limba românã  înseamnã „Cerere şi Ofertã”. E un ziar de publicitate, dar care încearcã nu fãrã succes sã publice şi ştiri, corespondenţe, alte materiale analitice. Consiliul municipal Bãlţi îşi editeazã în limba rusã propriul ziar „Golos Bãlţi” („Vocea Bãlþiului”), care se aflã la cheremul comuniştilor aflaţi la putere în aceastã localitate. Activitatea unicului ziar oficial de limbã românã „Plai Bãlţean” a fost sistatã încã la 1 iulie 2003, odatã cu lichidarea Consiliului judeþean Bãlţi, publicaţie a cãruia a fost. Doar la insistenţa opoziţiei din cadrul forului municipal în prezent se studiazã problema editãrii unui nou ziar oficial de limbã românã.

Problema utilizãrii corecte a limbii române în spaţiul basarabean, aşa precum spuneam mai sus, depinde în mare mãsurã şi de reţeaua massmedia de limbã românã din ţarã. Din pacate, aceasta activeazã precum o ţine buzunarul. Iar situaţia când presa basarabeanã este finanţatã în majoritate de structuri de la Moscova, implicã cãutarea rãspunsului la întrebarea „câte publicaþii şi posturi de radio şi TV de limbã românã sunt susţinute de Bucureşti?”. Ca sã nu mai amintim despre difuzarea în teritoriul R. Moldova a massmedia editatã în partea dreapta a Prutului, care la moment lipseşte cu desãvârşire.

În concluzie, pentru ca elevii români sa nu-i acuze pe colegii lor din Basarabia, care-şi fac studiile în instituţii de învãţãmânt din Rãmânia, cã vorbesc româna pocit şi folosesc rusisme în vocabular, este necesarã cel puþin egalarea numãrului publicaţiilor şi posturilor de radio de limbã românã cu cele de limbã rusã. Dacã nu e posibilã finanţarea unui numãr mai mare. Pentru cã ruşii ştiu cum sã-şi apere şi sã-şi pãstreze cultura, tradiţiile şi limba pe teritoriul unui stat strein, iar românii în ţara lor ori cã nu cunosc aceastã modalitate de a se susţine, ori cã nu vor sã o facã.

Pavel Dumbrãveanu